528 matches
-
Deodată am văzut-o prin ochii lui. —Drăguț, a spus. Din nou părea confuz. — Da, îți dă într-adevăr o impresie de sobrietate, am zis. Ei bine, sayonara. Nu mai spusesem nicicând „Sayonara“. —Mda, ok, sayonara, mi-a răspuns încă intrigat. Și dusă am fost. Ei bine, uneori câștigi, alteori pierzi și mai erau destui ca el. Oricum, preferam bărbații evrei și italieni; genul meu era mai degrabă tipul brunet și scund. Dar, în noaptea aceea, m-am trezit la 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi luat-o, am studiat alternativele. Să mă întorc la apartament și să-mi petrec toată ziua acolo de una singură? Asta îmi surâdea cel mai puțin. După ce am stat pe trotuar pentru o bună bucată de vreme, atrăgând privirile intrigate ale trecătorilor, m-am văzut chemând un taxi și urcând, ca în transă. Oare chiar făceam asta? Îmi era o teamă de nedescris: cu ochii cât cepele, mă uitam la toate celelalte mașini, tresărind ori de câte ori vreuna se apropia prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost chiar așa de nostim. Primul lucru pe care trebuie să-l știți e că asta e ultraconfidențial. Nu veți discuta cu nimeni, nicăieri, nicicând, nicicum, în afara acestei camere, ce auziți astăzi aici, ați înțeles? Am înțeles. Dar eram intrigată. Mai ales pentru că eram o combinație destul de ciudată ca angajați. Ce aveam în comun ca să ne facă părtași la vreun secret de proporții? — Formula 12? a întrebat Ariella. Ați auzit de ea? Am dat din cap. Știam ceva. Fusese elaborată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi moare soțul, acum are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine la această prezentare, a zis Franklin. —Pot să ajung acolo la nouă și jumătate. Avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o privire stranie. În biroul Ariellei, acum. —O-K. M-am târât până acolo. De-aia nu mai puteam. Închide ușa, a zis Ariella. —O-K. M-am așezat fără a aștepta permisiunea Ariellei. I-a aruncat o nouă privire intrigată - „Ce mama naibii?“ - lui Franklin, care rămăsese în picioare în spatele meu. Hai odată, concediază-mă. Dă-i drumul. Mda, și-a dres Ariella gâtul. Anna, avem vești pentru tine. Nu mă îndoiesc. Un alt schimb de priviri perplexe. —Cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bună. Unde se poate găsi o pită bună la Roma este o întrebare bizară, dar apariția unui turist adolescent pe treptele bazilicii, care vorbește o ebraică cu un vocabular sărac și cu acorduri gramaticale greșite m-a făcut să zâmbesc intrigat și, după ce Shoshana l-a lămurit cu privire la pită, l-am descusut curios să aflu cine este. Până la urmă am aflat că s-a născut la Haifa, dar că trăiește în Sydney, în Australia, unde tatăl său este funcționar de bancă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Moș. Doar acolo se toacă studenții cu-așa ceva. Concluzia: pipița-i de la Limbi Străine. Și am și-o bănuială de la ce catedră...“ „Mă duc mâine să verific...“ „Nu te duci nicăieri. O să merg eu.“ „De ce?“, m-am opus. Eram cu-adevărat intrigat. „Pentru că am eu un interes acolo. Nu o obligație, un interes. Cred că știu cine-i mamineta asta pe care-o căutăm.“ „O cunoști?“, l-am întrebat, privindu-l în ochi. „Aș prefera să nu... Lasă-mi o zi, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Încearcă să desenezi ceva din ceea ce vezi. Alexandru privi În jurul lui, dar nu se putu hotărî. În cele din urmă, privirea Îi rămase fixată asupra lui Giovanni, care aștepta nedumerit. Și, Încet, din linii lungi, Începu să-i deseneze chipul. Intrigat, Gentile se apropie să vadă cum se conturează Îndrăzneața idee a copilului. Spre totala lui uluire, de sub cărbunele lui Alexandru se ivea, aproape perfect, portretul lui Giovanni. Puse mâna pe umărul lui, pentru Încurajare, și spuse: - Giovanni, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu un surâs, cum Alexandru așază pe masă coala de hârtie. Era primul portret pe care cineva i-l făcuse lui Giovanni. Pentru vârsta de opt ani, era cu mult deasupra tuturor așteptărilor. Giovanni luă coala și o privi ușor intrigat: - Sunt chiar atât de Încrezut pe cât par În acest desen? Gentile nu răspunse, dar Își privi lung fratele, cu amuzament. - Possibilmente... răspunse, Într-un târziu. 18 mai 1459, Moldova, drumul Sucevei Lungul șir de care trecuse munții și ajunsese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
privea totul cu ochi nedumeriți. Oană coborî scările În fugă. Ușa se sparse sub o lovitură puternică. Slujitorul care ieșise să vadă ce se Întâmplă căzu sub lovitura unei săbii Încovoiate care Îi tăie pieptul. Din bibliotecă, ieși contele Matteo, intrigat. - Nu! strigă Oană, repezindu-se spre ușă. Înapoi! Contele se retrase, simțind că, după atâția ani, viața Îi e din nou În pericol. Nu avea nici o armă la Îndemână. Ba da, În bibliotecă, spada de Genova atârnată pe perete, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
auzi brusc, În spatele ei, o voce cunoscută. - Ce faci aici, Midori? Fetița se Întoarse și se lumină la față. Era chiar cel pe care Îl căuta. Copilul Albastru, care o privea cu aceeași lipsă de expresie pe față, dar, parcă, intrigat... - Ce crezi că fac? Te caut. Copilul Albastru așteptă În continuare. Fetița Îl privi pe sub sprâncene. Nu se schimbase În cele două anotimpuri care trecuseră de la Începutul războiului. Avea aceiași ochi mari, albaștri, același păr castaniu strâns În coadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
rezulta un drum de aproximativ un an. Nu, mai era o carte, parcă de istorie... cronicile călătorilor prin Asia, iată, drumul din Crimeea până la Pekin ar lua aproximativ nouă luni. Un drum care ar duce... unde? Reveni la hartă, privind intrigat țărmul de răsărit al Chinei. Harta se oprea acolo, la Marea Chinei de Est. Dar exista o altă hartă.... Alexandru parcurse cu privirea pereții camerei, oprindu-se la o hartă aflată În stânga biroului său. Da, o hartă a Asiei. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un chip ce apăruse la una din ferestre. Era un bătrân zbârcit, cu barba rasă și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cer decât să mă urmați atunci când voi ști că a sosit clipa atacului. Atât. În urma noastră vor ataca trupele voievodului, pe centru, și călăreții spătarului Costea pe dreapta. Noi lansăm prima șarjă. Nimeni nu spuse nimic. Călăreții nu păreau nici intrigați și nici bucuroși de apariția unui nou comandant. Două lucruri li se păreau, totuși, importante și de bun augur. Primul, că Îl aveau În față pe fiul căpitanului Oană. Al doilea, că aveau să lanseze un nou atac. Știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fost anunțată că ai petrecut până la 12 noaptea și am venit să văd ce orgii faceți voi, în loc să vă ocupați de munca de partid. De ce nu ai plecat acasă aseară? Dar nu e nici o orgie, tovarășa secretară, i-am răspuns intrigată. Văd și eu, dar am o responsabilitate față de voi. Am fost anunțată că ai rămas în dispensar și am venit să verific cum vă petreceți noaptea. Ați venit și vedeți prea bine că nu s-a întâmplat nimic, dar aș
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de specialitate și am citit despre cânepa de cultură. Aceasta era diferită de tot ce găsisem prin cărți. După ce am făcut rost de cărți de specialitate cu poze, am mers să o privesc, dar nu semăna cu cea din poză. Intrigată, am sunat pe secretarul Țăpoi, încercând să mă lămuresc. Ce fel de cânepă e asta, tovarășe secretar? Cânepă occidentală! Mi s-a părut că îi aud râsul în receptor. Nu știai niciodată dacă glumește sau vorbește serios. Am rămas într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pauză neplăcută, fiindcă nici unul nu-și găsise cuvintele. Apoi a început să mă “descoase”, întrebându-mă ce fac aici, cu ce mă ocup, cât timp voi rămâne și altele. Eu ezitam să-i răspund, iar ea părea puțin cam intrigată. Am avut atunci impresia că suntem doi actori care joacă în aceeași piesă, având un regizor comun - Costash. Eram doar noi doi, eu și Linda în cameră și totuși mi se părea că nu suntem singuri. Stăteam alături de ea, iar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mult să ne vedem! Se părea că încerca s-o nevinovata, dar eu nu eram tâmpit. - Exact ce mă așteptam, i-am zis. facă peN-a mai spus nimic. - Iar va trebui să mai seduci pe cineva? am intrebat-o intrigat. - Da, dar m-am săturat să fac ochi dulci necunoscuților. Mai ales acum când te-am cunoscut pe tine. Mă stânsese de mână. Oftă. De fapt, a spus că se temuse de treaba asta de cum m-a văzut. - Ce
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
înaltă, într-un fel de stea de șanțuri ce se întretăiau, o mină de argint, și acolo îți puteai da seama unde se înstăpânise forța marilor investiții. O bună bucată din pântecele muntelui era mâncat de mașinării. M-am arătat intrigat și am urcat până acolo într-o zi. Era cu siguranță ciudat ce de mecanisme întâlneai pe tot întinsul Mexicului, ce exemplare vechi care rodeau și se târau, agregate care săpau tunele sau gropi, scarabeuri mecanice, drăcii englezești sau belgiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu veți mai fi! Gigel: Soare, nu prea înțeleg ce spui, dar vreau să știi că ești foarte măreț. Exact cum mi te-am închipuit. Și pentru că am intrat în vorbă, ce se întâmplă acum la curtea Împărăției tale Soarele: (intrigat) Ia te uită la omulețul asta! Cosmon: Copiii sunt nedumeriți de ce ai chemat la tine toate planetele din Împărăție și aceasta împotriva legilor Cosmosului Soarele: Am chemat la judecată Pământul pentru toate păcatele, așa cum spuneți voi, oamenii Gigel: Să pedepsești
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
așa vorbești tu despre tatăl tău? Selena: Cu vorbe l-ați amețit și pe tatăl meu, Pământul, de a ajuns la judecata Soarelui. Gigel: Eu nu aș vorbi cu tatăl meu așa. Eu îl respect și îl iubesc. Soarele (ușor intrigat): Cum te cheamă pui de om? Gigel (mândru): Gigel! Soarele: Gigel? Auzi Gigel, cine este ML? Gigel: Prietenul meu. Știe atâtea lucruri interesante despre stele. Lucrează la Observatorul astronomic și eu l-am crezut. Dar, acum auzind ce spun planetele
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
nu încetează să-i mire pe toți străinii. Și uneori chiar pe mexicani. Ei au uitat motivele pentru care i-au fost puse șarpelui aripi, dar povestesc legenda ca și cum ar face o destăinuire pe care la rândul lor ascultă ușor intrigați. Dacă nu cumva ceea ce nouă ni se pare a fi o scindare este în realitate, ca în mitul șarpelui înaripat, o sinteză. Mexicul m-a făcut să reflectez la condiția mea de intelectual născut într-un sat din care am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
schingiuiau și chiar omorau fără nici un frâu. Se formase o stare de anarhie indescriptibilă la care participau soldați români și germani; gardienii În special cei trimiși din alte localități și diferiți derbedei. Ceva mai mult populația română de toate categoriile intrigată de anumiți agenți și convinsă că focurile se trăgeau de evrei au Început să asalteze Chestura și să denunțe pentru fapte imaginare pe toți evreii și dacă li se părea că nu sunt luați În seamă se prezentau la soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi ceva! Așa să fie? Că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pesemne ofensator, că patru hăndrălăi (dintre care unul, matosit) ocupau cele mai bune scaune din față, rezervate confortului reprezentanților senectuții ori persoanelor cu handicap locomotor, fără a părea că au de gând să-și composteze biletul ipotetic de călătorie; precum și intrigată (ea, fosila) de zgomotele suspecte, înfundate, precum răsucirile caraghioase ale unui animăluț zgâtiu de companie, ce răzbăteau dintr-un coș aflat pe genunchii tipului mai scund din grup, coș din care se înălța, revoltător, și gâtul unei sticle! Limpede! Indivizii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]