8,675 matches
-
speciale, editorialele sînt articole de dimensiuni fixe, relativ reduse, publicate cel mai adesea în același loc de pe prima pagină, care prezintă poziția redacției în legătură cu o problemă controversată, aflată în dezbaterea societății, sau justifică orientarea tematică a respectivului număr de revistă. Inutile silogisme de morală practică este o selecție a editorialelor publicate de Nicolae Manolescu în „România literară” începînd cu anul 1995. Faptul că din volum lipsesc primii doi ani din activitatea de editorialist a directorului publicației noastre (Nicolae Manolescu a început
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
tare ceea ce gîndește, indiferent de reacția celor din jur. Este o lecție intelectuală și, mai ales, civică. O lecție simplă, dar care, însușită la timp, ar fi putut să dea un cu totul alt curs nesfîrșitei noastre tranziții Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, Editura Albatros, București, 2003, 512 pag., 115 000 lei.
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
care Partidul îl ajuta să “prevină” boala vitelor (“decît să o vindec cînd e prea tîrziu!” -p. 18); Naslău Nicolae, văr cu Naslău Pavel și topitor de bitum, pare angajat la cooperativa “Munca în Zadar”, specializată în peticirea perpetuă și inutilă a drumurilor: “Asfaltăm unele șosele naționale... Iar uneori, după ce le asfaltăm, le mai și reparăm.” (p. 43) Nimic din spiritul tradiției nu mai dăinuie în această comună colectivizată de comuniști și barbiturizată uman: agricultura și zootehnia privată sînt amintiri dispărute
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
determinat eșecul conjuraților, ci faptul că nu au pregătit o structură care să preia și să-și asume guvernarea. Cum adversarii lor aveau la dispoziție o asemenea structură, asasinarea lui Caesar a fost din multe puncte de vedere un gest inutil. Într-un sistem democratic partidele politice sunt structurile care intră în competiție unele cu altele și se înlocuiesc la conducerea statului periodic în urma unor alegeri care se desfășoară conform unor reguli unanim acceptate. Dar, spre a putea juca un rol
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
substitute. Creatorul există doar din necesitatea de a demistifica credința în real sau de a mărturisi realitatea artificiului. Anarhist și arhitect în același timp, Creatorul lui Borges este primul teoretician al culturii simulacrului. Trăind cu „spaima de a multiplica gesturile inutile” - căci „a inventa înseamnă a descoperi” - argentinianul spulberă credința într-un Creator omnipotent și original. Maurice Blanchot spune: „Borges înțelege că primejdioasa demnitate a literaturii nu constă în a ne face să presupunem că în lume există un mare autor
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
A murit Pavel Câmpeanu În revista 22 (nr. 716), două interviuri. Dl Livius Ciocârlie ia apărarea elitelor, nu și pe a elitiștilor. Întrebările aparțin unui tînăr critic, Marius Chivu, care i-a citit dlui Ciocârlie cărțile. (Precizarea nu e chiar inutilă, dat fiindcă nu se întîmplă des acest lucru.) Stimulat, evident, autorul Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer și pesimist, cum îl știm. * Al doilea intervievat, dl Ștefan Agopian, profită și el de profesionalismul întrebărilor și se confesează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
mai senzuale personaje feminine citite de mine, iar această nuvelă e tot ce am citit mai bun scris de Constantin Țoiu. Așadar, proze lizibile, exacte, lucrate fin, fără un rând în plus, proze "necorupte" de context, fără obscurități și sofisticării inutile, fără șopârle și înțelesuri secundare strecurate printre rânduri, proze curate care pot fi citite fără note de subsol și fără asistență din partea istoriei literare. Literatură preocupată doar de ea însăși, care ți se oferă imaculată chiar și după atâta timp
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
profitabil, rămîne o bună alternativă la istoriile riguroase și seci, scrise într-un limbaj voit cam "ezoteric". Dintr-o dată umanizați, soldații romani vorbesc precum recruții în permisie, își iau libertatea de-a mai nesocoti din ordinele pe care le găsesc inutile și sînt, de obicei, spre defăimarea gloriosului imperiu, de-o lene incredibilă! Gaius Iulius Caesar e doar un copil de școală, prieten și coleg cu Quintus, fratele mai mic și cam pisălog al lui Cicero. Plictisiți de lecții și, mai
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
lăsînd în urmă, cum se spune, de obicei, în anunțurile mortuare, o familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
asocierilor care antrenează preferințe muzicale, circumstanțe istorice, adnotări de cititor profesionist se schițează o "pledoarie" pentru "latina gintă", nu ca mumie venerabilă de colecție, ci, dacă prinzi puțină bunăvoință, ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport", ca un schimb rapid de mingi care-și păstrează, în orice clipă, eleganța. O poezie a faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață unei cărți scrise cu rigoarea unui jurnal de bord
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
pesedeilor e mare de tot. Cozile de topor ale vechii puteri mai încearcă câte o diversiune (un fel de Uncle Fester din "Adams Family" făcea o comparație între Băsescu și Funar, pe motiv că ambii vorbesc mult), dar eforturile sunt inutile: se pare că nu mai există mare interes pentru palavrele lor. Un domn pesedisto-peremist până-n vârful unghiilor îmi comunică sumbru, cam din două în două zile: "Vă bucurați degeaba! În șase luni vin anticipatele și vă măturăm, cu Băsescu ăsta
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
Voinescu, apărând ca-ntr-un medalion de epocă, lucrat în email: "Părul ei alb, parcă de marchiză din secolul filosofilor francezi, mâinile rasate de pe care un ineluș modest arunca flacăra ștearsă a unui mic safir bătrânesc, glasul melodic, untos fără inutile sacadări transformaseră bătrânica școlită prin marile universități europene, autoarea unor rafinate studii despre Eschil, și Montaigne, într-un mit al unei generații tinere dornică de liniștea savantă, elevată a acestui om de mare cultură...". În genere cărțile scrise de actori
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
fugitiv și tangențial de-a lungul bogatei sale activități critice - și întotdeauna cu accente negative, fie în judecata estetică, fie în aprecierea morală. O culpabilizare a lui Lovinescu, din motivul că l-a ignorat pe Slavici, ar fi exagerată și inutilă. Îndreptându-și o atenție specială și sistematică spre "Junimea", ca spre gruparea care a impulsionat decisiv modernizarea culturii române, E. Lovinescu a valorizat în mod deosebit operele și personalitățile lui Maiorescu și Eminescu, pe Creangă aproape că l-a uitat
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
-și găsească o poziție culturală definitorie. Există, cum e și firesc, aspecte specifice fiecărui domeniu. Ion ?iugariu remarcă "marea sărăcie de fond în care se complac aproape toți poeții noștri tineri", ascunși după o "întreagă tufărie de figuri stilistice, absolut inutile" (p. 220). El condamnă "poezia de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de atitudine, cu un conținut relativ evident" (poate că, în acest sens, numai poezia lui Mihai Beniuc corespunde idealului). Ion
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
un băiat cu niște umflături neobișnuite în față (adică sâni) și care sângera periodic înainte ca burta să-i crească după ce a "îndesat-o" fratele ei. Lumea e atât cât îi permite limbajul și restul nu contează decât ca bizarerie inutilă. Parcă mi-e poftă de Wittgenstein! în fine, cu aceste cunoștințe, Alice pleacă în satul de dincolo de pădure pentru a cumpăra un sicriu pentru tatăl lor. Confruntarea cu lumea nici măcar nu e prilej de uimire prea mare... - Vai, dar oamenii
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
fără îndoială, ambițios, sofisticat și, până la urmă, bine condus. Cum ar spune Grice, Veronica A. Cara încalcă două maxime, cea a relevanței și a cantității. În primul rând, dialogurile sunt foarte lungi. Nu neverosimile, dar lungi, redundante și plicticoase, deci inutile. Câteva dintre monologurile lui Cezar sunt prea "făcute" și cam demonstrative, când nu ar fi stricat puțină ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi, secvențele diaristice, necesare, semnificative
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
a cuvintelor puse pe hîrtie este mai mare. Tocmai de aceea precauțiile pe care autorul și le ia în prefața cărții, precizînd că redactările ulterioare făcute pe textul inițial ar putea fi răspunzătoare de o anumită ezitare a frazei, sînt inutile. Motivul e simplu: Patapievici se numără printre foarte puținii intelectuali români care scriu tot atît de bine pe cît vorbesc. Asta nu înseamnă că regulile oralității nu ar fi radical deosebite de cele ale cuvîntului scris, ci că sînt oameni
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
și-a mai făcut apariția). Dînd la o parte cu discreție cortina bogat ornată a festivității, să vedem cum arată opera genialului fiu al Hobiței în urma "Amenajării Peisagistice" întreprinse în onoarea sa. Nu ne mai întrebăm - ar fi o întrebare inutilă! - în duhul unei istorii contrafactuale, cum ar fi fost considerat Brâncuși în Amarul Tîrg, din vecinătatea și apoi chiar de pe străzile căruia și-a început periplul, dacă n-ar fi dobîndit în prealabil o glorie mondială, dacă ar fi așteptat
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
Fărădelegea lui Oedip se repetă de sute de ori pe zi, în cursul unor discuții aparent nevinovate și pline de umor. Mi-a făcut plăcere ca greoi cum sunt (bătrân, gras și obosit moral) să iau parte la o campanie "inutilă" (cum au numit-o mulți cunoscuți ai mei, sfătuindu-mă să renunț) de susținere a ceea ce este mai curat și mai frumos în politica românească. Cu acest prilej m-am și documentat, înregistrând în memorie manifestările grobian-agresive ale stilului electoral
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
unui dezastru din cauza demenței unui singur individ și a iresponsabilității și incompetenței unei clase îngrămădite în jurul lui". Benzina se dădea cu țârâita, lipseau medicamentele, studenții și profesorii, în loc să se ducă la cursuri, erau trimiși la strânsul recoltei, un fel de inutilă corvoadă. Și în timp ce el dădea "indicații" de tot felul, care de care mai absurde și mai revoltătoare: să se demoleze biserici și cimitire (Crângași) să fie scoase din biblioteci cărțile semnate de scriitori "fugiți" (Nicolae Balotă, Lucian Raicu și încă
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
a petrecut între cele două minute notate. (...) Toate mișcările exterioare sunt de o insignifianță dezesperantă. Trupul stă pe loc, numai gândul se învârtește. Acesta trebuie transcris, însă pentru aceasta creația obiectivă e mult mai potrivită. Toate anecdotele fraților Goncourt sunt inutile, pentru că le poate oricine inventa și nu era nevoie de atâtea relații pentru a culege truisme. (...) Doamna Bovary e mai vie decât madam cutare, pe care am cunoscut-o, și mai cuminte e să scriu despre fictiva madam Valsamaky, născută
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
ascultă posturi de radio serioase, fac speculații cu privire la politica externă anticomunistă a americanilor, încep să se trateze cu cafea și dulceață, fără a renunța definitiv, bineînțeles, la obișnuitul rachiu sau tradiționala țuică. Narațiunea realistă a romanului suferă de o fisură inutilă la un moment dat, când Daniel Dragomirescu introduce un pasaj de literatură fantastică. Un oarecare Părcălici, "omul lui Dumnezeu", pleacă din sat pentru a verifica dacă avionul văzut cu o zi înainte este sau nu american. Pe drum, în timpul zilei
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
pentru viitorul volum să coboare în timp aducînd în prim-plan mărturii ale scriitorilor născuți în anii '40-'50 ai secolului XX. Apoi ale celor din anii '20-'30. În felul acesta s-ar putea ajunge pe cale naturală, fără inflamări inutile și polemici sterile, la atît de necesarul și mereu amînatul proces al comunismului.
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
după reguli de artă poetică, și totuși pătrunse de o neașteptată exaltare lirică. Sînt texte moderne, în multele înțelesuri ale acestui cuvînt, și totuși descriu naiv-pitoresc frumusețea idilic-parodică a peisajului rural. Dar și pe cea a orașului năpădit de nenumărate, inutile, obiecte... Ioan Flora, poetul despre care scriu astăzi, e un balcanic. În înțelesul bun al cuvîntului. În primul rînd pentru că s-a născut într-un spațiu balcanic, cu tot amestecul acela pitoresc și contradictoriu de etnii - într-un sat din
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
e posibil să nu se fi putut adapta la context și să nu fi găsit tonul cel mai potrivit. Plutește în artificial și, luată de val, pierde controlul și își lasă în voia soartei interesele oneste. Cu prea multă ceremonie inutilă în adresare, ea pierde partida, care nu se mai joacă decât în termenii celuilalt. Ca și când nu l-ar fi avut în fața ochilor pe jovialul ei coleg de generație, ci pe cine știe ce somitate patagoneză greu de relaxat, ea se simte păgubos
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]