201 matches
-
aspect abstract, general, este un sistem de reguli și principii de organizare care dirijează orice act de comunicare, iar limbajul este procesul lingvistic ca atare desfășurat în actul comunicării. "Limba este un sistem de norme, scheme și principii caracterizate prin invarianta. Comunicarea prin limba este un proces complex, dat fiind faptul că are la bază limbajul care, departe de a fi o noțiune abstractă, este constituit dintr-un locutor, un mesaj, un destinatar, un context prin care se transmite mesajul și
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
cu un ancraj ferm în poetica romanului abisal din literatura rusă Dumitru Micu observă, la rându-i, că Mihăescu îi "acorda o prețuire deosebită lui Dostoievski, prezentându-l drept exponent al "realismului integral"" (2000: 272) conduce la infuzarea operei cu invariante tehnice, ce descriu atât resorturile intime ale gândirii, cât și melanjul tulburător care se ivește din confruntarea acesteia cu mediul.83 Cu un asemenea profil deliberat asumat, scriitura lui Mihăescu nu poate evada de sub zodia senzaționalului și a exagerării până la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau ale terifiantului exotic, evidențiată de Grand Guignol-ul parizian 90, ale cărui capilare terifiante se prelungesc, retroactiv, până la proza gotică. Există, de altfel, câteva invariante gotice în Aranka, pe care naratorul le speculează cu abilitate: setting-ul izolat și straniu (domeniul familiei Kemény), un personaj banal, cu o atitudine pozitivistă (obezul și complet vidatul de umor Silvestru Hotăran), slujitorii de la castel, apropiați, ca ton, mai degrabă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un virtual auditoriu. În plus Wurmbrand e abordat și din perspectiva unor controverse iscate în ceea ce-l privește, în spațiul religios cultural românesc contemporan. În ultimul capitol al lucrării am pus în discuție ceea ce am anticipat încă din Argument, anume invariantele din opera și biografia celor trei. Le-am identificat, astfel, pe cele mai importante dintre acestea: evrei, convertirea, credința, libertatea, închisoarea, suferința, politica, comunismul, curajul, ecumenismul subliniind că diferențele sau eventualele nuanțe asupra uneia sau alteia dintre acestea sunt date
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
tipul de ce?, caracteristice pentru filozofia medievală a naturii, la întrebări de tipul cum?. Este o tranziție ce exprimă renunțarea la ambiția de a descoperi cauze ultime care acționează în natură în favoarea obiectivului mai modest de a stabili legi, adică corelații invariante între fenomene repetabile. Pe baza cunoașterii se poate prevedea cum se vor desfășura lucrurile în condiții date. Această reorientare, care și-a probat în mod convingător fertilitatea în științele fizico chimice, a fost promovată cu succes și în discipline biologice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Debutantul de la 1922 întreprinde o lectură indirectă și preia poezia anterioară prin filtre cronologice succesive. Rodul acestei alchimii: iluzia că s-a atins o esență atemporală extrasă din cele mai nobile surse. Aflat în căutarea unui „imuabil tematic“, a cîtorva invariante prezente în imensul corpus poetic ce se întindea pe două milenii și jumătate, Philippide s-a oprit la meditația filozofică, la versurile care încearcă să fixeze poziția omului în univers, fragilitatea lui cumplită, iremediabila lui izolare. Suplimentul acestei obsesii literare
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
în Cumpănă și semn, Fața și reversul, Fragmente despre critică: efortul de a distinge individualitățile dincolo de crusta convențiilor, de a căuta particularitățile textuale pe baza unui demers analitic astuțios, care să nu ducă la atomizare, ci la identificarea unor posibile invariante. Și ca totdeauna, criticul încheagă monografii-analitice cu caracter hermeneutic-filologic, în care componenta personală conține un loc de prim-plan. Între colonadele metodei, coabitează experiențe și implicări în stare să desemneze o dimensiune umană, o căutare de sine și un act
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
privește (în sensul că ne urmărește, dar și în acela că nu putem face abstracție de ea), ne-am dat seama de formidabila priză la real a lui Caragiale. Comediile lui deveniseră realitatea noastră. }ărișoara și Europa sunt de fapt invariante ale mentalului nostru colectiv, imagini emblematice, cu putere de circulație și de ipostaziere în epoci istorice diferite. Actualmente, suntem în plină criză, așadar, iarăși, în plin Caragiale. "E criză, monșer", ni se spune pe un ton edificat, de undeva de la
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
politice ale unui număr important de personalități române din secolele al XIX-lea și al XX-lea. De la bun început, autorii antologiei atrag atenția asupra faptului că textele selectate se încadrează doar parțial unei paradigme ideale a conservatorismului. Setul de invariante ideologice conturând acest tip de imaginar politic nu se regăsește în întregime în fiecare dintre textele antologiei. Drept urmare, ele sunt grupate pe mai multe secțiuni în funcție de dominanta ideologică care le structurează. Astfel, pledoaria pentru evoluție organică și refuzul grefelor instituționale
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
cu zi. Pe de altă parte, exercițiul de prezentare laconică a povestirilor de această factură, pe care l-am făcut mai sus, îmi permite să decelez, pornind de la structura cea mai intimă a frazelor pe care le-am scris, câteva invariante ale acestora. Observ, mai întâi, că în fiecare dintre cazuri a fost suficient să recurg la un singur subiect pentru a descrie desfășurarea acțiunii. Traducând pe plan narativ, rezultă că legenda urbană se dezvoltă pe seama actelor unui singur personaj, acesta
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
scenariu stupefiant de asemănător cu ceea ce se va întâmpla în țara sa natală peste numai câteva luni de la publicarea ei. Eminentul istoric al religiilor avea, așadar, extraordinara capacitate de a se ridica deasupra jocului istoriei și de a-i privi invariantele, așa cum noi, prizonierii desfășurării ei concrete, n-o puteam face. Descoperind modul de operare diacronică a ideii, Culianu realizase că omul e angajat în istorie într-un moment determinat și nu realizează că activitățile sale sunt doar rezultatul unei opțiuni
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
paradoxuri produse în genere de trecerea timpului, de vederea de la distanță atât a propriei persoane de atunci, a câștigurilor sau pierderilor ce se cuantifică și se înțeleg. Este oglinda lumii imediate, fin seismograf al schimbărilor. Se compune din variații și invariante, este fluidă și fixă, pentru că elevii se formează, și, crescând, parcurg întreg sistemul educativ de la grădiniță la universitate, iar profesorii și școala rămân... Ca în proverbul cu apa și pietrele... Toți suntem produsul unei școli, indiferent cât și cum o
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu - acestea sunt invariantele romanului lui Ion D. Sîrbu (poate cel mai curajos roman politic despre alienarea societății românești sub totalitarism) și ale unei întregi direcții din proza secolului al XX-lea, de la Mihail Bulgakov la Andrei Platonov, de la Thomas Mann și Herman Hesse
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
I (cînd viața politică se reducea la aproximativ 3 000 de persoane care se cunoșteau între ele) pînă la absența endemică, prelungită pînă în contemporaneitate, a unui stat de drept. Regimurile politice nu fac decît să dea chipuri noi unor invariante - "țările române au deținut în mai multe epoci tristul record al exporturilor de bunuri alimentare, în vreme ce populația suferea de foame: în 1913 grîul reprezenta 69% din exporturi, ceea ce plasa România pe al patrulea loc în lume, după uriași ca Rusia
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
iubirii, precum și o cartografie culturală de mare finețe, care descoperă reperele mentale ale constituirii mîțului lui Don Juan. Rousset este, înainte de orice, un formalist devotat: el pune în funcțiune un intreg angrenaj teoretic, o masinarie clasic structuralista (tabele, dihotomii, studiul invariantelor și al variantelor, stabilirea unui corpus de texte relevante, identificarea u-nor teme și subteme recurente), care, de multe ori nu produce nimic, decît o mare plictiseală, sau în cel mai bun caz timorează vag cititorul prea puțin inițiat în asemenea
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
de diferite precum Tîrso de Molina și Georges Bataille ori Maurice Blanchot. Însă operațiunea preliminară stabilirii corpusului este aceea a definirii unui nucleu semantic a scenariului donjuanesc. În termenii analizei structurale, aceasta se cheamă a preciza unitățile constitutive ale mîțului, invariantele. Ele sînt în număr de trei: mortul, statuia Comandorului, care, așa cum am spus, este ingredientul mitic esențial al poveștii, grupul feminin, adică seria fără număr a victimelor seducătorului, al căror rol este de a-i dovedi nestatornicia, precum și de a
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
Juan însuși, cel care își va primi pedeapsă pentru faptele sale. Acest dispozitiv triunghiular minimal, ca să rămînem în limitele vocabularului structuralist, determină un triplu raport de reciprocități. Cu alte cuvinte, există mai multe combinații posibile și relaționări ale celor trei invariante, ceea ce asigură o anumita vitalitate a mîțului, mobilitatea să. Această elasticitate bazată pe doar trei elemente este cea care explică de ce mitul lui Don Juan are longevitatea de care vorbeam mai sus. O bună parte a studiului este consacrată analizei
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
cere femeii să devină soția lui, iar ea îl refuză (vezi o piesă spaniolă de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, rămasă în manuscris pînă în secolul XX, La venganza en el sepulcro de Cordova y Maldonado). Solidaritatea dintre cele trei invariante apare astfel foarte clar: odată modificat unul, celelalte suferă și ele metamorfoze spectaculoase. Din piesă spaniolului lipsește complet grupul femeilor (în sensul că nu au o prezență activă în dramă), ele sînt reduse la una singură, Anna. Așadar, pentru Don
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
singurul, pentru că tot cu statut de variante de valorificare graduală a comicului sunt văzute, de către Nicolae Hartman, și amuzamentul, gluma, ironia, sarcasmul etc. Am putea, de aceea, conveni - măcar ca ipoteză de lucru pentru înțelegerea fenomenului - că prin comic desemnăm invarianta, în timp ce umorul, satira, ironia, sarcasmul și toate celelalte reprezintă variantele. Am afirmat însă că variantele valorifică gradual invarianta. Stabilind o opoziție tranșantă între ironie și sarcasm, pe de o parte, și umor, pe de alta, Nicolai Hartman se întâlnește cu
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
amuzamentul, gluma, ironia, sarcasmul etc. Am putea, de aceea, conveni - măcar ca ipoteză de lucru pentru înțelegerea fenomenului - că prin comic desemnăm invarianta, în timp ce umorul, satira, ironia, sarcasmul și toate celelalte reprezintă variantele. Am afirmat însă că variantele valorifică gradual invarianta. Stabilind o opoziție tranșantă între ironie și sarcasm, pe de o parte, și umor, pe de alta, Nicolai Hartman se întâlnește cu Tudor Vianu, când afirmă: despre umor că "păstrează întotdeauna - chiar ca umor Ťamarť - încă ceva binevoitor." Or, dacă
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
modurile de investigare, interesată fiind de drumuri, nu de pietrele de hotar. Lato sensu, este adevărat. Părerile lui L. Raicu, pus pe franjurat etichete, pe bătut alte efigii, nici pe departe definitive, sînt greu de transformat într-un inventar de invariante, gata de-a fi preluate și reciclate după voie. Criticul nu le iartă nici altora "vorbele de duh": "tonul acela tipic tolstoian, puțin răstit, este el însuși indiciul unei incertitudini, al unei lupte lăuntrice chinuitoare care va continua și după ce
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
situează discuția în spațiul sistemului (al abaterilor de la sistematic, în Valențele discursului asistematic) și cele care o așează în zona genurilor literare (al încadrărilor, trădărilor și cuprinderilor incomplete, în marginile genurilor, Valențele discursului ageneric). în încercarea de a-i găsi invariantele, Georg von Lukács, Theodor W. Adorno, Wolfgang Müller-Funk, dar și alții, postulează eseismul ca mod de gîndire. La Georg von Lukács apetența pentru detaliu, subiectiv și iluzoriu a eseului este explicată prin raportarea eseistului la un deja-format, odată-existent și prin
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
cei de altă părere, așa cum procedează cu mine unii "paznici ai templului". Credeți că literatura (nu numai română, literatura în general) are viitor? Cît timp se vor mai simți atrași oamenii de frumusețea unor combinații de cuvinte? Literatura e o invariantă a spiritului uman, așa cum o vedem azi și cum o concepem pe un timp indefinit. Dați-mi voie să nu mă refer acum la tezele privitoare la dispariția artei ori la sleirea procedeelor sale, sortind-o învîrtirii vicioase pe loc
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
autorul urmărește în opera caragialiană o serie de teme centrale împreună cu avatarurile lor de la o scriere la alta. Prima parte este dedicată caragialienei "lume-lume", cu tot carnavalescul său, cu instabilitatea identitară cronică și transcendența ei decăzută la nivelul de Centru. Invarianta pierdut-găsit este urmărită în Două loturi și în Scrisoarea pierdută. Pe de altă parte, incoerențele personajelor lui Caragiale apar sub semnul Lumii ieșite din țâțâni - titlul celui de-al doilea capitol al cărții. Ceea ce aduce în plus acest volum pe lângă
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]