244 matches
-
cazul acestor sisteme o singură fază poate exista într-un interval de temperatură deoarece pentru f=1, v=1. Curba de răcire pentru un astfel de sistem este arătată în figura (4) de mai jos : În cazul sistemelor binare, starea invariantă (v=0Ă poate fi obținută pentru f=3. Deci, la aceste sisteme pot exista în echilibru , simultan, cel mult trei faze pentru o anumită temperatură și concentrație. Dacă într-un sistem binar se produc transformări la care participă trei faze
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
sistem binar se produc transformări la care participă trei faze aceste transformări au loc la temperatură constantă, pe curbele de răcire obținându-se paliere în dreptul temperaturilor de transformare. Deoarece aceste transformări se produc la varianță nulă, ele se numesc transformări invariante. Ca exemplu de transformare la care participă trei faze se menționează formarea simultană dintr-un lichid L de compoziție dată c a două solide S1 și S2, deci transformarea : O astfel de transformare se numește eutectică. Temperatura la care se
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
s a solidului la care se transformă este cunoscută sub numele de concentrație eutectoidă, iar produsul transformării eutectoid , care constă dintr-un amestec de cristale S2 și S3. Rezultă astfel că, în sistemele binare, transformările eutectice și eutectoide sunt transformări invariante, pe curbele lor de răcire obținându-se paliere, la temperaturile de transformare. În sitemele binare se mai pot produce la răcire și alte transformări invariante:transformarea peritectică transformarea sintetică transformarea monotectică transformarea monotectoidă transformarea sintectoidă S1 + S2 S3 ( identică cu
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
S2 și S3. Rezultă astfel că, în sistemele binare, transformările eutectice și eutectoide sunt transformări invariante, pe curbele lor de răcire obținându-se paliere, la temperaturile de transformare. În sitemele binare se mai pot produce la răcire și alte transformări invariante:transformarea peritectică transformarea sintetică transformarea monotectică transformarea monotectoidă transformarea sintectoidă S1 + S2 S3 ( identică cu peritectoida). În prezența a două faze, sistemele binare sunt monovariante, adică starea rămâne aceeași pe un interval de temperatură, iar în prezența unei singure faze
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
ternare sau eutectoidele ternare se formează la temperatură constantă, însă eutecticele binare Lc S1 + S2 și eutectoidele binare se produc la varianța v= , deci într-un interval de temperatură; transformările eutectice și eutectoide nu sunt deci, în toate cazurile, transformări invariante. Ecuația echilibrului fazelor Un sistem alcătuit din n componenți și f faze se află în echilibru dacă potențialul chimic al fiecărui component este egal în toate fazele . Pentru un sistem binar format din fazele - și , condiția de echilibru dintre cele
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
și universaliilor. Dacă diversitatea descrierilor particulare, prinsă într-o istorie în mișcare care redistribuie rolurile mereu, ar interzice orice generalizare și orice comparație, antropologia nu s-ar bucura de mare interes. Bineînțeles, se poate întâmpla ca afirmarea regularităților și a invarianților să se fundamenteze pe abilitatea autorului de a articula în mod ingenios un mare număr de informații factuale în sprijinul unei idei generale, dar nu este mereu cazul. Orice argumentare devine subiect de dezbatere între profesioniști, în cadrul a ceea ce Habermas
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
marile stiluri și curente. Privirea criticului/teoreticianului asupra prozei românești (de la I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Pavel Dan la Marin Preda, Constantin Țoiu, Nicolae Breban, D. R. Popescu, Gheorghe Crăciun, Ioan Lăcustă ș.a.) are ca obiectiv stabilirea și sublinierea „invarianților”, a unei tipologii a operelor. Deschise către poetică și naratologie, interpretările tind la fixarea momentelor relevante „în aventura căutării unor universalii ale narațiunii”. Varietatea grilelor critice aplicate dă seama de mobilitatea și suplețea exegetului, cercetarea la obiect fiind prezidată de
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
chiar locală. Această diversitate geografică și culturală a putut crea impresia existenței unor comunisme diferite. Or, fiecare din aceste partide a rămas credincios cu strictețe codului genetic leninist: dimensiunea teologică a proiectului societății comuniste. Aceasta se bazează pe niște date invariante: o doctrină-leninismul*, și apoi marxism - leninismul* - un model de organizare* - „partidul” revoluționarilor de profesie, devenit partidul-stat -; și, în sfârșit, o strategie* și o tactică*, ambele comandate de necesitățile luării și păstrării puterii în „patria socialismului”, URSS, și de cele ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
având dimensiunile (m,m), (m,r) și (n,m), respectiv. În condițiile în care aceste matrici sunt cunoscute, sistemul este complet determinat. Dacă elementele matricilor A, B și C sunt constante (nu depind de t) sistemul se numește staționar (sau invariant). În mod analog, ecuațiile unui sistem dinamic liniar continuu se scriu. Traiectoria stărilor sistemului este o ecuație diferențială care se poate rezolva pentru diferite forme particulare ale evoluției intrărilor u(t). Ca exemplu concret vom considera cazul unei întreprinderi care
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
noțiune frecvent recurentă În manifestul lor. Această utilizare comportă fără Îndoială un risc, acela de interpretare maximalistă a ideii de identitate, ceea ce ar conduce la idealizarea unui trecut, a unei limbi și a unei culturi ce ar avea drept substanță invarianții care le leagă Între ele. Or, tocmai, identitatea nu se poate concepe ca un invariant, ci ca o dinamică. Dacă o vom concepe ca atare, ne vom Îndepărta de autenticitate și de invarianții care o fondează ca identitate iluzorie. Aceasta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei culturi ce ar avea drept substanță invarianții care le leagă Între ele. Or, tocmai, identitatea nu se poate concepe ca un invariant, ci ca o dinamică. Dacă o vom concepe ca atare, ne vom Îndepărta de autenticitate și de invarianții care o fondează ca identitate iluzorie. Aceasta este ideea pe care o subliniază Claudio Magris atunci când proclamă: „Identitatea nu este un dat rigid și imuabil, ea este fluidă, este un proces În permanentă devenire, prin care ne Îndepărtăm Încontinuu de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din concepția braudeliană a celor trei tipuri de temporalități: timpul scurt, evenimentul, timpul croit pe măsura Omului; timpul mediu, conjucturile, timpul care se scurge mai lent decât succesiunea generațiilor și timpul lung, lunga durată a structurilor, timpul aproape imobil al invarianților. Tabel 3 Proceduri analitice Construcția obiectelor Macro analiză Mezo analiză Micro analiză Temporalități Societăți Partide politice Durată lungă Structuri Clivaje Conjuctură Dialectica actorului și a sistemului Organizații Evenimente Acțiune Participare Proiecția sociologică a teoriei lui Fernand Braudel este lesne de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
analiză Mezo analiză Micro analiză Temporalități Societăți Partide politice Durată lungă Structuri Clivaje Conjuctură Dialectica actorului și a sistemului Organizații Evenimente Acțiune Participare Proiecția sociologică a teoriei lui Fernand Braudel este lesne de operat. Perioadei lungi de timp, consacrată cercetării invarianților istorici, îi corespunde analiza macro sociologică, obligatoriu holistă, care are în vedere reconstrucția structurilor sociale, ale căror ritm de schimbare se înscrie într-o durată lungă. În cazul politicii comparate, regăsim aici perspectivele lui Eisenstadt, lui Rokkan, Tilly sau Skockpol
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
moartea în viu, cine mai crește un asemenea cîine? "Iancule mare, Iancule tare!" megafon, Clujul industrial ruina peste calea ferată, pantof "Clujana" tabla ruginită, fetiș pe cerul economic, biserica Sînnicoară, Cluj Napoc/a Est inscripția ruptă ca la Chețani, scrisul invariantă de mai multe interpretări, nașul, la Iași mergeți? Dezmir haltă călători camioane "Cenean", EU = Rumänien pe prelate, troița între case, km 490+100 Apahida, țintuite blocuri, Jucu, Valea Feiurdeni pîrîu, vinde căsuța pierdută pe cîmp, noul intravilan, n-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avem o invarianță structurală la nivelul categoriilor formale de bază în care este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul substanțial al acesteia. Invarianța structurală trebuie menționată alături de variabilitatea substanțială a memoriei naționale românești. Aceeași invariantă chestiune a originii, care și-a păstrat constant centralitatea în economia simbolică a memoriei naționale, a trecut de la latinitate pură (în paradigma iluministă a Școlii Ardelene), prin integrarea parțială a dacilor în fondul roman (în paradigma romantismului pașoptist), apoi prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dintâi reprezintă, desigur, o "configurație" a unor elemente, însă nu acestea au sens, ci unitatea lor formală; cea de-a doua este și ea o "configurație" a unor elemente și relații între acestea, însă elementele au autonomie tocmai datorită relațiilor invariante dintre ele; de aici dificultatea de a asocia forma cu structura. Pe de altă parte, în cazul ideologiei, există o coincidență "topică", generată însă de timporizare, în sensul că forma ca atare, reprezentată de ideologie, este dată totodată cu elementele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cursul creșterii lor niște organisme marine precum celenteratele : de pildă, unele hidrozoare și meduzele. Cartea abundă în exemple de acest tip. Din confruntarea lor rezultă că lumea fizică și lumea biologică se supun acelorași legi morfologice. Aceste legi exprimă relații invariante care pot fi formulate în limbaj matematic. Istoricului și etnologului, frontispiciul cărții lui Thompson le inspiră apropieri de alt ordin, dar care i-ar incita doar să lărgească teza biologului scoțian pentru a include în ea și producțiile minții umane
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
este o cerință a universalismului. W.J. Lonner a observat variații considerabile în abordarea universalilor în termenii psihologiei interculturale. Una din orientări derivă din tradiția psihometrică. F. Van de Vijver și K. Leung (1997) au definit universalismul în termenii proprietăților invariante ale scalelor, prin intermediul cărora sînt operaționalizate următoarele concepte: 1. Universalii conceptuali sînt caracterizați de un nivel înalt al abstractizării, fără referință la o scală de măsură. Ei corespund conceptelor aflate la cel mai înalt nivel al inferenței, sînt accepțiuni largi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
a emite coarticularea diftongilor, triftongilor, hiatului, consoanelor duble, a structurilor consonantice, având în vedere că unul și același sunet are puncte diferențiate de articulare în funcție de structura fono articulatorie a cuvintelor. Este ceea ce Al. Rosetti preciza, că fonemul în sunet este invariantul în variație. Vocabularul limbii române are în vedere latura exterioară, concretizată în foneme și grafeme, cuprinse în silabe și cuvinte, și latura interioară, semantică, semnificativă, adică conceptul care dezvăluie cuvântul, ambele laturi aflându-se în strânsă interdependentă. Avem în vedere
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
realizarea atributului ca atribut calificativ: „Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac.” (M. Eminescu, I, 84) Identitatea atributului de clasificare rămâne implicită în planul semantic al termenului prin care se realizează sau al întregii sintagme atributive: „Teoria invarianților algebrici și-a găsit la vremea sa aplicații în fizică, geometria proiectivă, teoria numerelor.” (ViorelVodă, 109), „Icre moi aveți?” (I.L. Caragiale, 197), fiind întărită uneori, în planul expresiei, prin prepoziții de (din) și prin articolul demonstrativ cel: „Vezi că marfă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
refracție absoluți a celor două medii diferite și transparente. Relația n1sin i = n2sin r este generală pentru oricâte medii transparente, separate prin fețe paralele: Produsul dintre indicele absolut al unui mediu și sinusul unghiului corespunzător este constant, purtând denumirea de „invariantul lui Descartes”. reflexia totală: lumina trece dintr-un mediu mai dens în altul mai puțin dens (din apă în aer) cu condiția ca unghiul de incidență să fie mai mare decât unghiul limită. Unghiul limită este unghiul de incidență pentru
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
viitor mai mult sau mai puțin previzibil, care reprezintă pe scara structurantă a temporalității sectorul investițiilor libere ale imaginației experiențiale creatoare. Această deschidere prin cogniție definește condiția umană etern inovatoare și acoperă un vast teritoriu al misterului existențial hotărnicit de invariantul unei egale determinări a realității concrete. Uneori radical opusă domeniului potențial, aceasta din urmă închide perspective și rezolvă ultimativ ecuații existențiale. Prin contrast, rețeaua posibilului este sectorul predestinat deliberărilor anticipative, o specie ofensivă de a fi conștient de la care pornesc
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de suflul viu al unei procesualități spirituale. Acolo unde obiectul este fluid, apare cu deplină îndreptățire logică menirea constituantă a structurii. Dacă materia cogitațiilor este statică, organizarea ei devine prea facilă și infinit mai lipsită de opțiuni. Dacă găsește legicul, invariantul, într-o realitate curgătoare, reflexivitatea a instituit o structură, a marcat un fir posibil al înlănțuirii destinale. Astfel se înfățișează maniera unică în care conștiința de sine își abordează obiectul, în stabilă inserție intra-fenomenală. Iar în acest context relația
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
între tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri, în acele zile în care animalul abia se târa, iar Babi îi răspundea invariant: „Pregetă“). Plouase și în seara dinainte, ajunsesem târziu și cum Cliff nu răspundea îndemnurilor mele de a merge la adăpost, iar eu nu îl puteam urni, îi lăsasem umbrela. Acum însă aveam nevoie de ea, așa că am înlocuit-o, deasupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a catenelor H și L, configurație care, la rândul ei, este conferită de o secvență unică de aminoacizi. Repertoriul idiotipurilor este de același ordin de mărime, cu acela al situsurilor de combinare cu antigenul (paratopi) (fig. 2.7). Secvențele relativ invariante se numesc regiuni cadru (RC) și formează 80-85% din regiunea variabilă a moleculei de Ig. Variația secvenței aminoacizilor la nivelul regiunilor cadru este limitată la 5%. Secvența regiunilor cadru și a celor determinante de complementaritate alternează astfel: RC1,RDC1, RC2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]