69,747 matches
-
Arghezi, în două volume, apărută în 2005 la Editura Institutului Cultural Român. E a patra cercetare de acest fel a lui D. Vatamaniuc, ceea ce stabilește o performanță demnă de cel mai recunoscător elogiu al beneficiarilor, adică al cercetătorilor interesați de investigații în domeniile clarificate de predecesorul lor. O biobibliografie bine făcută e echivalentă cu alcătuirea unei hărți pentru un teritoriu puțin cunoscut până atunci, punând toate semnele necesare de orientare pentru cei care vin. Tudor Arghezi e un continent comparabil în
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
cele mai numeroase intrări, este cuprinsă la capitolul prozei, care se întinde în volumul I de la pagina 166 la pagina 526 sau de la poziția 1632 la 6321. Fără îndoială că pentru o viitoare ediție de opere complete o astfel de investigație este un suport salvator. În postfața primului volum, Niculae Gheran subliniază foarte bine acest merit: ,Recenta carte a lui D. Vatamaniuc despre Arghezi - mult așteptată - îi va obliga pe exegeții lui să-și revizuiască opurile, punând totodată bazele unei ediții
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
poate alcătui de acum încolo o ediție de opere complete Arghezi, fără cel de-al doilea nu se mai poate scrie o istorie a receptării operei argheziene, în toate compartimentele ei și în toate secvențele temporale. Numai cine a făcut investigații de istorie literară e în măsură să aprecieze acest extraordinar instrument de lucru, de care am avea nevoie în cazul oricărui scriitor. Altfel riscăm să practicăm și în mileniul trei o istorie literară precară, lacunară, aproximativă, cu toate ezitările infructuoase
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
de astfel de bibliografi activi și eficienți, constanți în munca lor o jumătate de secol, am fi depășit de multă vreme stadiul de retardare, ale cărui efecte le resimțim dureros. Când în lume se practică cu totul alte tipuri de investigație, specifice unei istorii literare moderne, noi nu am epuizat formele tradiționale. Iar în istoria literară etapele nu pot fi sărite sau arse decât cu riscul enorm al superficialităților voioase și penibile. Iată de ce o cercetare bibliografică de acest fel trebuie
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
de titluri au fost lansate cu ocazia comemorării. Dintre exegezele apărute, evidențiez la loc de frunte monografia filosofului Rüdiger Safranski, axată pe puterea de șoc a idealismului, în analiza vieții și a operei se dă întâietate aspectului vizionar. Și alte investigații reconstituie pas cu pas biografia, demontează arhitectura dramelor, oferă noi informații și puncte de vedere despre lirică, despre studiile filosofice, despre corespondență. Schimbul epistolar între Schiller și Goethe a fost retipărit (pentru a câta oară?) într-o grafică de lux
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
epică. Ceea ce la G. Călinescu e vastă viziune epică și narațiune istorică a destinului unei literaturi se reduce la Al. Piru la o simplă anecdotică. Panorama deceniului literar românesc 1940-1950 e statică, nu dinamică: o epocă moartă pe masa de investigație a cercetătorului. Dacă am reorganiza cartea alfabetic, după numele scriitorilor, făcând-o mai ușor de consultat, ea nu ar pierde nimic - ceea ce dovedește că așa-zisa "panoramă" nu e decât un dicționar ordonat după principiul generațiilor. Dicționarului îi lipsește fiorul
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
Nichita Stănescu ș.a." Căci "rinocerii" se "lăfăie" oricum într-un prezent tulbure, într-un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar a istoriei literare, ci și a conștiinței
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar a istoriei literare, ci și a conștiinței noastre. Dar să precizăm că astfel de puncte controversabile sînt destul de puține în cuprinsul comentariului d-lui Niculae
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
creații argheziene e o resursă de atracție atât pentru specialiști (adică pentru critici și istorici literari), cât și pentru cititorii obișnuiți, posibil a fi câștigați prin aspecte insolite și curiozități semnificative (biografice, politice, morale, estetice). Să reformulez primul sens de investigație: dacă arghezianismul mai este productiv ca stil, mai este viu ca reper, mai este adoptat ca model catalizator al creației contemporane (în poezie, în proză, în publicistică). Dacă arghezianismul ar fi continuat în spirit ar fi o dovadă de vitalitate
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
sa corintică e o ofertă tentantă. Romanul Lina e o autoficțiune ratată, dar o autoficțiune într-un gen foarte la modă. Din zona publicisticii, pamfletarul Arghezi își exercită puterea de iradiere a unui model încă viu. Nu aș zice că investigația despre rezistența în timp a modelului creator Arghezi e greșit orientată. Productivitatea influenței unui scriitor e un criteriu de menținere în canon. Din punctul de vedere al istoriei literare, Arghezi este un domeniu foarte atractiv. Posibilitățile de explorare sunt generoase
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
realizat datorită numeroaselor incertitudini (volumul lui Florea Firan, Pe urmele lui Tudor Arghezi, e un început modest, afectat de aproximații, lacune și, mai ales, de supralicitarea calității de oltean a scriitorului). Tinerețea lui Arghezi oferă subiecte fabuloase, ce ar merita investigații speciale. Enunț doar trei, fără a intra în detalii: 1. Macedonskianismul originar al tânărului poet Arghezi, ca o bună soluție a ieșirii din raza acaparantă, copleșitoare, a post-eminescianismului; 2. Extinderea viziunii argheziene spre un decadentism foarte personal, deși artificios (dar
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
de către autorul însuși, rețelele de inexistentă difuzare: toate acestea pot transforma o carte într-un soi de mort viu, o apariție spectrală, care dispare pe măsură ce apare... Cronicarul literar se transformă atunci, de voie-de nevoie, într-un detectiv, desfășurând o laborioasă investigație ca preludiu al lecturii propriu-zise. După îndelungi, zadarnice căutări prin librării și numeroase telefoane date amicilor literari, am reușit o mare performanță: să obțin o copie xerox după volumul de debut al lui Dan Sociu, Borcane bine legate, bani pentru
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativității creează complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existențial, moral). Dinamica sensurilor e susținută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mișcare asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent și trecut, investigația de profunzime a unei conștiințe morale răscolită de reacții negative față de o greșită înțelegere socială a individului ultragiat. Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil și cu voință de concentrare a intensităților afective, Zbor frânt
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
Dumitru HÎNCU Cercetarea arhivelor este totdeauna și o aventură intelectuală. Uneori, ea te pune în fața unor situații nescontate, surprinzătoare care, la rândul lor, te pot îndruma către alte investigații. E ceea ce mi s-a întâmplat de pildă când - cu prilejul unei burse de studiu în Germania - am avut acces și la Arhiva diplomatică a Ministerului de Externe german, aflată atunci, nu mai știu dacă și acum, la Bonn. Era
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
tinerețe" (p. 35). Din conversația cu Alexandru Iftodie, autorul jurnalului desprinde trei condiții ale reușitei: adoptarea unei specializări mai rare, încrederea în sine și călirea caracterului în biruințe și înfrângeri. Dezvăluie însemnări ale sale, rezumă scrisori din 1929, toate aceste investigații fiind făcute pentru a arăta "slăbiciunea inerentă firii" lui Alexandru Iftodie. E din ce în ce mai clar că e o figură de contrast pentru tânărul N. Steinhardt. Developarea unui întreg trecut are ca singur scop de a găsi cauzele eșecului acestui coleg. Dar
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
într-o ediție penibilă, a realizat un studiu despre Cetatea Rupea. Dar, în fond, nu asta era cel mai important lucru. Cum să nu-l urască "pentru că s-a însurat cu Adina" ? - aflăm abia acum (p. 70) adevăratul mobil al investigației necruțătoare a lui N. Steinhardt. Eseu romanțat asupra neizbânzii se dovedește astfel un exercițiu confesiv de eradicare a geloziei, exercițiu obiectivat în următoarea situație: "bărbatul respectiv s-a însurat cu fosta primă dragoste din tinerețe a celuilalt și e și
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
o poveste de dragoste, iar romanul interesează mai mult prin diagrama sentimentală a acestei apropieri. În 1966, narațiunea a putut cuceri prin intimismul temei iubirii, care se substituia temelor oficiale, impuse de propagandă. Dar și aici e una anunțată de investigația socială: condiția intelectualului la țară. Prozatorul nu se conformează însă schemelor de până atunci. Mediocritatea învinge: directorul școlii, o autoritate antipatică, e perceput ca un prost și un retrograd împotriva căruia, sprijinit de la centru, nu există șanse de reușită. Radu
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
într-o biografie prea ușor improvizată, rămasă cu multe lacune de informație. Insuficiența documentară a cărții e frapantă. Astfel, în capitolul Nașterea, copilăria și anii de școală sunt parafrazate fără har paginile cunoscute din Viața ca o pradă, completate cu investigațiile preluate dintr-o carte mai recentă a lui Marian Ciobanu. Nu avem explicațiile necesare și nici comentariile adecvate pentru ceea ce Emil Manu numește cu patetism "cariera ămpărătească a unui mare scriitor român " (p. 17). Nu aflăm mai nimic despre tânărul
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în câteva notații expeditive și insipide, încheiate cu constatarea că "Marin Preda a utilizat și alte materiale documentare din memoriile deținuților politici ", pe lângă relatările
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
deși doar bănuită), decisivă, pentru precizarea raporturilor cu regimul politic. O deficiență majoră a biografiei realizate de Emil Manu este nefireasca imprecizie a surselor documentare. "Portretul lui Moromete " (p. 61-69) este reconstituit pe baza amintirilor lui Alexandru Preda și a investigațiilor lui Marian Ciobanu, dar nu ni se dau nici un fel de detalii despre aceste surse, creditate fără cea mai mică suspiciune. Despre călătoria lui Marin Preda în 1965 în Occident se citează fragmente din carnetele de însemnări ale lui Alexandru
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
Eugen Barbu ar fi jubilat infinit în fața acestei fantasmagorii). Emil Manu încheie stupefiant o astfel de presupunere: "Să-l credem pe Ion Caraion și să-l considerăm pe Marin Preda un plagiator? " (p. 100). Nu urmează nici un comentariu critic, nici o investigație! Într-o biografie cu adevărat serioasă nu poate fi lăsată în ceață o acuză de asemenea proporții tocmai despre prozatorul pe care ăl consideri "starostele " (?!, p. 18) scriitorilor români. Era absolut necesară o elucidare a acestei situații inventate, pe care
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
într-o biografie prea ușor improvizată, rămasă cu multe lacune de informație. Insuficiența documentară a cărții e frapantă. Astfel, în capitolul Nașterea, copilăria și anii de școală sunt parafrazate fără har paginile cunoscute din Viața ca o pradă, completate cu investigațiile preluate dintr-o carte mai recentă a lui Marian Ciobanu. Nu avem explicațiile necesare și nici comentariile adecvate pentru ceea ce Emil Manu numește cu patetism "cariera ămpărătească a unui mare scriitor român " (p. 17). Nu aflăm mai nimic despre tânărul
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în câteva notații expeditive și insipide, încheiate cu constatarea că "Marin Preda a utilizat și alte materiale documentare din memoriile deținuților politici ", pe lângă relatările
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
deși doar bănuită), decisivă, pentru precizarea raporturilor cu regimul politic. O deficiență majoră a biografiei realizate de Emil Manu este nefireasca imprecizie a surselor documentare. "Portretul lui Moromete " (p. 61-69) este reconstituit pe baza amintirilor lui Alexandru Preda și a investigațiilor lui Marian Ciobanu, dar nu ni se dau nici un fel de detalii despre aceste surse, creditate fără cea mai mică suspiciune. Despre călătoria lui Marin Preda în 1965 în Occident se citează fragmente din carnetele de însemnări ale lui Alexandru
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
Eugen Barbu ar fi jubilat infinit în fața acestei fantasmagorii). Emil Manu încheie stupefiant o astfel de presupunere: "Să-l credem pe Ion Caraion și să-l considerăm pe Marin Preda un plagiator? " (p. 100). Nu urmează nici un comentariu critic, nici o investigație! Într-o biografie cu adevărat serioasă nu poate fi lăsată în ceață o acuză de asemenea proporții tocmai despre prozatorul pe care ăl consideri "starostele " (?!, p. 18) scriitorilor români. Era absolut necesară o elucidare a acestei situații inventate, pe care
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]