521 matches
-
Pe măsură ce se înalță imaginea ei devine și mai mare și mai strălucitoare. Pare un disc alcătuit din argintul cel mai pur, o oglindă în care se reflectă esența lumii, în care ai vrea să te cufunzi. În mod involuntar o invocație îmi răsare în minte: „Lună plină, lună plină,/Adu-mi viața în lumină!/ Între cetini binevenită/ Adu-mi în viață ursită!/ Adu-mi raiul cel ceresc/Peste traiul omenesc!/ Fii lumina cea mai pură/Peste inima cea bună!/ Fii al
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
patru termeni ce desemnează iubirea: storghi, philia, eros și agape . Nu intrăm în detalierea sensurilor. Pe scurt, și în ordine: tandrețe; prietenie; iubire pătimașă, irațională; iubire jertfelnică). Desfășurat pe două secțiuni - Partea întâi: Călătorie spre dragoste și Partea a doua: Invocații pentru templu - , epicul intens elaborat și, totuși, accesibil, fluent, al cărții, apelând la subtile identificări și separări între vocea auctorială și cea a personajului, între realitate și vis, între trăire imediată și amintire, între referent și semn, acest epic de
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
E ,,Luceferița”întruchipată. Și... Luna își pune mâna streașină la ochi, să-i zărească bine pe îndrăgostiți. Indiscreta! Putea să schimbe mai devreme Garda cerului... Surâd. Ba... râd de-a binelea.” Înger, îngerașul meu/ Care-ți fâlfâi aripioara”. (Fără zbor) Invocația, realizată din cele două vocative, crează impresia de prezență a celei dragi. Poezie melodioasă, plină de candoare. ”Cum se face, drac și înger/Steie-n brațe amândoi?” Chiar... În veci n-o să fie iertată o asemenea fărădelegere... Imaginea auditivă„Cu
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
opri o clipă/ să Îl ascultăm și să ne oglindim/ în lacrima înaltă, în timp ce vom/ pluti cu brațele deschise/ pe sub Cerurile oarbe...” Trăirea lirică nu se desfășura însă, ca în nenumărate alte cazuri din poezia românească de azi în zona invocației divine ci în aceea a frământărilor interioare: „precum odinioară/ stâlpnicii, aștepți singurătatea în/ casa înălțată pe trunchiul de mesteacăn/ alb și-nvăluit în șuieratul păsării cu/ pene roșii,/ cauți lumina/ dincolo de viață...” Nu avem de-a face deci cu un misticism
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
imense, plus alte mii de soldați care lucrau dar și însoțeau vagoanele cu minereu pe ruta Ștei-Beiuș-Holod-Oradea-Halmeu. Câteva sonete au apărut în revista „Familia” din luna mai 2011, dar sunt o slabă licărire față de ceea ce urmează. Volumul începe cu o invocație, „Amintire din Piața Roșie”, unde am fost în martie l984 și continuă apoi cronologic cu istoria exploatării aurului, argintului, cuprului, apoi a uraniului la Băița, tablouri cu viața de miner, secretomania în jurul contaminării cu uraniu, drama ofițerului sovietic înșelat de
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
cum e să stai astăzi în clasă cu 20 de minți total resetate emoțional și cognitiv către stimuli intenși și căutarea plăcerii. Nu cred că cheia reformei educației românești stă în sintagmele „defrișării” de materie, adică de conținut. Nici în invocațiile pompoase ale confortului emoțional al copiilor, al prieteniei între profesor și elev - dacă la baza ei nu există rigoarea unor trasee cognitive științific planificate, cu rezultate vizibile. Libertatea pe care școala finlandeza o dă copiilor ei - de pildă - aceea de
Tinerii noștri fragili și inculți () [Corola-blog/BlogPost/338384_a_339713]
-
limba franceză (hymne) și își trage originea din grecescul „hymnos” însemnând cântec de glorie, sau de biruință. Specie solemnă a genului liric, înrudit cu oda, a fost cunoscut și cultivat încă din antichitate, când a și avut mai mult o invocație religioasă adresată zeilor, altor divinități, sau eroilor legendari. Mai târziu a început să fie dedicat sau consacrat unui eveniment sau unor personalități, sau celebrării unei ocazii deosebite, sau devenind un îndemn la luptă, revoltă sau război, de la „paion-ul” cu
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
Balzac, publicând Enigma Otiliei, „primul roman citadin de tip clasic, și balzacian“. Capitolul „Nu poți acoperi cu umbre întunericul“ din Garderobierul are o tânguire finală, gen Carlo Goldoni: „Diodor, Elizar et. comp., sărmanilor, pe mâna cui ați ajuns!“, după o invocație prealabilă a lui Dumnezeu care să exercite, de pe o postură intermediară, oricum secundară, autoritatea scriitorului asupra personajelor: „mă rog ca Dumnezeu să fie și mâna mea cu care voi ciopli în aer statuile celor ce se vor naște în cetatea
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
cumulând multiple și diverse izvoare rezumă două probleme fundamentale ale spiritului uman: creația și iubirea, antiteza dintre etern și trecător. Lucefărul poate fi și o simfonie cântată pe patru voci. Sunt convocate la un loc vocile lirice ale poetului. Prima invocație a lui Cătălin ( și de ce nu și a lui Eminescu) ne îndrumă către erotica de tinerețe, către jocurile dragostei din primele poezii, un fel de curtean naiv și rafinat, intim și ceremonios: Dacă nu știi, ți-aș arăta Din bob
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
amorul, Ci numai nu te mânia Ci stai cu binișorul. Cum vânătorul-ntinde-n crâng La păsările lațul, Când ți-oi întinde brațul stâng Să mă cuprinzi cu brațul. Și ochii tăi nemișcători cSub ochii mei rămâie etc. A doua invocație a lui Cătălin are stilul romanțelor, ne spune Manolescu, stilul din „O rămâi” sau „Lasă-ți lumea”, un amestec inexplicabil de patimă și de răceală abstractă, de brutalitate virilă și de farmec dulce: O, lasă-mi capul meu pe sân
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
adâncul sufletului său, practic și-a trăit Apocalipsa „aidoma Sfântului din Patmos”, precum și înnoirea întregii creații. Povestea este romantică, prin tema Poetului-Mag, a permanentei aspirații spre un ideal, dar și prin motive precum: călătoria, focul purificator; prin procedeele artistice: alegoria, invocația etc.; este parnasianistă, prin cultul pietrelor prețioase; este simbolistă, prin corespondențele între planul sufletesc și cel exterior, prin predilecția pentru nuanțele cromatice, prin alternanța imaginilor vizuale cu cele auditive, prin folosirea sugestiei; este clasică, prin structură, observabilă în compoziție și
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
cumsecade - care se afla într-un tranșeu, cu picioarele retezate. Scena e deosebit de dură. Scene și imagini cutremurătoare ne duc iarăși pe cîmpul de luptă, printre trupuri sfârtecate, obuze, branduri, tancuri, soldați alergând bezmetic și mult sânge. Un adevărat infern. Invocația care dă titlul prozei este din gura acestui personaj rănit, care spune : — Țucu-ți gura ta Martine, nu mă lăsa ! Nu mă lăsa cu ăștia! Vino și tu cu mine! Nu mă lăsa! Raportarea permanentă la reperele dragi din copilărie și
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
biblice ori psalmi, poetul obține imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas, O Jesu vivens in Maria și Veritas sunt adevărate litanii, prin cantabilitate și repetiția unor formule la începutul versurilor. Iar poemul „Mediatrix” - pare smuls din invocațiile din Litania Lauretană sau din Acatistul Prea Sfintei Fecioare Maria. De altfel, toate poemele au un ton de litanie. Părintele Radu Botiș nu este numai un propovăduitor al Cuvântului divin, la altar sau în biserica vie, dar este și un
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
autor, ne arată ilustrul istoric ardelean, Eminescu este portretizat, în chip necruțător, în paginile cărții drept „mit”, cu următoarele conotații: „autohtonist și xenofob” (p. 11), „naționalist” (p. 60), „gazetar și profet naționalist” (p. 91), „antioccidental”, prolog, prin „Doină”, al unor „invocații naționale legionare”, plasat, într-o succesiune nefastă, alături de Zamolxis, Ștefan cel Mare, Horea și Căpitan (p.320) etc. Toate aceste lucruri-expuse într-o manieră alertă și într-un stil atractiv, convingător-pot părea și par multora reale, aievea, mai ales că
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
un trofeu -/ E-o contopire reciprocă, parte/ A sufletului ei și cu al tău/ Când ai pierdut o lacrimă pe-o carte”. La Cornel Balaban, cartea devine cu fiecare pagină locul unui imn cu valoare sacră, ca un psalm, construind invocații despre o lacrimă, care presupune speranță și în același timp teama de a nu pierde iubirea, ca într-un psalm arghezian. Dacă pentru Voiculescu ea este ”locul viselor eliberatoare ” Unde toate duhurile-nchise/ Schimbă-n aur plumbul închisorii” (Cartea)” iar
O POARTĂ SPRE REVELAȚIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380908_a_382237]
-
poți să mă ierți? Îngădui spovedanie / Chiar pentru-o dihanie? (Apa morților). Apa morților este Palatul Labirintului, Devenirea, proba tuturor căilor, dobândirea unui trup nou și a unei vieți noi până la planul chemător al nunții. Devenirea de la credințe în incantații, invocații, imprecații, întrebări, ritualuri magice, căutare, cârtire, nemăsură, panteism, ghioc, îndoială, vrăji până la izbăvire, la credință și înviere și înnoirea ființei, la nașterea din nou, la miracolul învierii. Apa este esența vieții. Apa vie este singura în măsură să ne treacă
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
de la oameni...) Versuri memorabile, panseuri lirice sunt presărate peste tot: „Atunci când timpul pleacă/ Sufletul este cel care te adapă”; „Lumina nu se pierde nici în întuneric”; „De vrei să rămâi în Lumină / Atunci nu răni, nu lovi...”; ș.a. dar și invocații interogative de genul: „Doamne, încotro să mă duc de la Tine? / Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine” ș.a. Nicu Doftoreanu, un alt semnatar al Antologiei, în care invocațiile, rugăciunile, chemările de tip sapiențial sunt frecvente și
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
Atunci nu răni, nu lovi...”; ș.a. dar și invocații interogative de genul: „Doamne, încotro să mă duc de la Tine? / Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine” ș.a. Nicu Doftoreanu, un alt semnatar al Antologiei, în care invocațiile, rugăciunile, chemările de tip sapiențial sunt frecvente și pot fi rostite ca și rugăciuni pe timp de zi sau de noapte. Sunt gânduri închinate lui Dumnezeu, din prea plinul inimii, cu atât mai prețioase cu cât sunt sincere și curate
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
decembrie) și de Ajunul Crăciunului. Praznicul debutează cu slujba de Priveghere de seară a Nașterii Domnului. Aceasta începe cu Pavecernița Mare, când se cântă troparul și condacul praznical, precum și imnuri speciale de slăvire a nașterii Mântuitorului. Apoi preoții rostesc sfinte invocații de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului și untdelemnului, după care credincioșii vor mânca pâinea binecuvântată și înmuiată în vin, și vor fi unși cu untdelemn. Acest rit se numește „litia” sau „artoklasia”. El atestă încă o dată legătura
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
2013 (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului ADIERI DE LUMINĂ Și STRIGĂTE-N ȘOAPTĂ Mihaela Aionesei, anotimp (i)legal - lumina, Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2013 Volumul de față - o blândă invocație între rostit și nestostit, un fel de strigăt în șoaptă, prelungire de suflet între un anotimp și altul, mai teafăr, mai alcătuit. Pe plaja acestui anotimp - lucruri și stări nepereche: o liniște marmoreană care ia formă de strigăt, „lilieci cu
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
clepsidra unei eternități și câte altele, vrednice de mirarea altora, dar nu și a poeților care au un comportament și un langaj similar pe care-l înțeleg doar ei, acești copii ai paradisului... Câte adieri de lumină și câte blânde invocații nu se scutură, precum florile de măr în luna aprilie, în fiecare grădină, când: „tăcerea ninge singurătăți”. Aceste adieri înmiresmează aerul nostru sufletesc, împrospătându-l. Toate aceste „Dureri, tristeți, incertitudini / și pe alocuri bucurii / fac cerul vieții mai rotund”. Mihaela
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
verde de Paris, / Dar mai tare e Bruxelles !» (p. 19; de aplaudat sunt și rimele bogate / savante din „corbigrame“); «Pe câmpia cea mănoasă, / Unde-s grâul și porumbul ? / Unde-i fânul pentru coasă, / Unde ne e, barde, „Plumbul“ ?» (p. 20; invocația retorică de-aici „magnetizează“ indirect răspunsul cuminte: vestit-europeana agricultură a Daciei / României e-ntr-un bacovian cavou, e-ntre sicriele-i cu somn de plumb, „nu de imn“); Aflat la pescuit batog / În diminețile târzii / Striga pe străzi un demagog
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Nadia a făcut umanitatea contemporană martoră a respiritualizării și înălțării omului. La Montreal, ea nu a învins numai uriașa capacitate a computerului, ci și ireversibilitatea timpului, retrezind în om predispozițiile frumosului deplin, care nu interferă cu actualul și este o invocație prin arta zborului gimnastic, a celui mai mare adevăr, că frumusețea omului s-a dat în prelungirea feeriei accesibile divinității. Ca să o laureze pe Nadia cu metafora de „zeiță”, Ioan Chirilă a receptat vraja candoarei Nadiei, zborul ei de heruvim
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
mai mulți purtau un costum confecționat anume, pentru această ocazie. Pe cap aveau un coif (ES 361,ES 289, ES 290) împodobit cu panglici roșii și albe(ES 291, ES 292)pe care era scris cu litere de aur o invocație să nu fie deocheat copilul ! Cu ocazia acestor ceremoniale se dansa și se asculta muzică. Ca instrumente erau folosite dairele și medambureaua, un fel de tobă lunguiață din ceramică ținută sub braț ca cimpoiul. Femeile nu dansau de obicei la
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
de la oameni...) Versuri memorabile, panseuri lirice sunt presărate peste tot: „Atunci când timpul pleacă/ Sufletul este cel care te adapă”; „Lumina nu se pierde nici în întuneric”; „De vrei să rămâi în Lumină/ Atunci nu răni, nu lovi...”; ș.a. dar și invocații interogative de genul: „Doamne, încotro să mă duc de la Tine? / Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine” ș.a. Nicu Doftoreanu, un alt semnatar al Antologiei, în care invocațiile, rugăciunile, chemările de tip sapiențial sunt frecvente și
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]