53,150 matches
-
antologatorului opinia potrivit căreia nu există o criză valorică a poeziei de azi. Mă refer la Marius Ianuș, Ruxandra Novac, Dan Sociu, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, Zvera Ion, Ștefan Manasia, Adrian Urmanov și alți autori de mare perspectivă. Ion Mircea invocă, într-un dens Cuvânt înainte, faptul că nu are încă "distanța critică necesară pentru o evaluare globală a fenomenului, fără de care nici o evaluare individuală nu e legitimă" (p. 9). Dar cum am putea aproxima, baremi, o mișcare literară, o tendință
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
care i-au dominat biografia și i-au umplut de promoroacă neagră poezia" (p. 65). Iar la Ion Mureșan, după ce vorbește despre "explorarea bestialității omului, a grobianismului și pulsiunilor lui atavice", se străduiește să descopere "o paranteză plină de lumină" invocând argumentul, complet fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă, perspectivă. Ceea ce dă substanță și dramatism operelor din sfera modernității
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Cînd se eliberează, intră într-o echipă de deratizare și, incomodat de un țigan, îi mută fălcile. Își bate nevasta și cînd ea leșină o violează. În final îl ucide pe soțul amantei sale, aruncîndu-l dintr-un teleferic. Chiar și invocînd legitima apărare, trebuie să recunoaștem că, pentru un intelectual, asistent al lui Blaga, performanțele nu sînt neglijabile. Între armele albe folosite de personaje, pumnalul doamnei Clara în Vlaicu Vodă e justificat de epocă. Dar și tinerii legionari, mult mai tîrziu
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
numele unui mic fluviu ce salvează pe rebusiști în situații extreme și Zut, exclamație familiară de nemulțumire și care, ne previne, ludic, autorul ar putea fi ultimul său cuvînt. Într-un foarte scurt avertisment, cu un motto din Montaigne, Genette invocă genul dicționarului care, îndepărtîndu-se de repertoriu și de catalog, a pornit nestingherit în toate sensurile: sînt numite spre ilustrare dicționare atipice celebre semnate de Voltaire, Flaubert, Ambrose Bierce, Roland Barthes sau scrieri înrudite ca gen precum notele de călătorie ale
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
asupra acestui parcurs. Dacă Florin Mitroi, de pildă, vorbește cu o enormă căldură despre un om și un profesor excepțional, anume Catul Bogdan, dacă Mihai Horea și Sevastre își evocă și ei profesorii, chiar temporari și, oarecum, exteriori, Sorin Dumitrescu invocă un proiect academic, și anume o Academie de artă răsăriteană, iar Paul Gherasim se limitează exclusiv și smerit la Creator, la natură, la pictura rupestră și la arta paleocreștină, fără a aminti nici măcar numele unui singur profesor. Din punctul de
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
într-o largă perspectivă morală. Fie că lucrează în bidimensionalul clasic al picturii/graficii, fie că negociază cu cea de-a treia dimensiune prin decuparea mecanică a unor suporturi-forme-obiect, un fel de homunculi supuși simultan triumfului și degradării, Ciprian Paleologu invocă același spațiu expresiv, în care accentele cad pe arhitectura imaginii, și articulează același discurs, în care interesul este focalizat asupra unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
un exaltat vizionarism "cosmic", propunînd o miză "metafizică" la vedere, autorul Arheologiei blînde s-a mulțumit cu lumea neostentativă a cotidianului, a banalului, a existenței curente ce se autentifica prin ea însăși. Tonului grandilocvent, clamoros (,țipătul", "urletul" erau nu o dată invocate ca atare), de sorginte expresionistă, i-a opus un ton scăzut, pe coordonatele "joase" ale firescului. în loc de a-și etala eul aidoma lui Labiș, Nichita, Ioan Alexandru etc., s-a repliat cu o rafinată modestie în spatele ființelor și lucrurilor, compunînd
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
i se aminti, când îi va fi lumea mai dragă, că banii săi provin de la un individ care a fost omul Securității și care n-a știut să plece cu demnitate atunci când dovezile căderii morale au ieșit la suprafață. A invoca astfel de argumente în fața unui Dan Voiculescu nu înseamnă absolut nimic. Tehnica devierii acuzațiilor - despre care am mai vorbit - îl va ajuta să iasă și din împrejurări mai grele decât acelea ale unor îngălbenite pagini de dosar. În emisiunea de
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
vorba de un alt individ, probabil că s-ar fi spus că-l apăsa vina inconștientă a răului comis în vremea comunismului și că, prin mărturisirea păcatului, încerca să-și ispășească vina. Nu cred că astfel de argumente pot fi invocate în legătură cu Dan Voiculescu. Agresivitatea, aroganța și felul jignitor în care a cerut să fie cercetate noile dosare scoase din ghearele Securității sugerează două lucruri: ori că personajul mergea la cacialmaua absolută, ori că avea asigurări că probele referitoare la activitatea
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
Maitec repertoriază doar acele forme care sunt egal distribuite în cele două orizonturi și a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Paul Neagu Cînd se vorbește despre Paul Neagu, chiar și acum, după ce arta lui s-a istoricizat, este invocat aproape mecanic sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happeninguri și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente.
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
spre arta lui? Șt. C.: Observația mi se pare întemeiată și faptul explicabil: realitatea politică actuală este o reeditare halucinantă a celei fixate de dramaturg. Am auzit recent o butadă ingenioasă: "Sărmanul Caragiale, e alcătuit numai din citate!" A-i invoca obsesiv "actualitatea" înseamnă totuși o falsificare a perspectivei. Se sugerează, involuntar, un provizorat. Este ca și cum am spune: e actual astăzi, dar n-a fost ieri sau nu va mai fi mîine. Prezumții, evident, absurde, dar ele sînt generate spontan prin
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
autor satiric, de divorțul dintre ele. Eminescu este marele nostru profesor de visare, Caragiale - dascălul nostru de luciditate. De aceea, poate, Caragiale rămîne, în domeniul lui, mult mai izolat decît Eminescu într-al său. în vecinătatea lui Eminescu îi putem invoca pe Arghezi și pe Blaga. Ce nume să cităm în vecinătatea lui Caragiale? G. R.: Preocuparea ta pentru Caragiale, căruia i-ai dedicat trei cărți... Șt. C.: Patru! Caragiale - universul comic, I. L. Caragiale față cu kitschul, De ce, nene Iancule? și
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Camerei de Comerț și Industrie a României în Italia cât și Asociației Românilor din Italia, fondator CCIRO Italia (conform statutului ARI încă din 2003) și a președintelui Eugen Terteleac. CCIRO Italia va demara o acțiune legală împotriva decIziei CCIR. Motivele invocate de CCIR pentru retragerea împuternicirii sunt „articole cu tentă negativă din presa”, de fapt articole denigratoare apărute într-un singur „instrument” de presă antiromânesc din Italia. Pe de altă parte există zeci de articole „cu tentă pozitivă” în numeroase publicații
Camera de Comerţ a României în Italia, persoană juridică italiană, va întări colaborarea cu instituţiile statului român [Corola-blog/BlogPost/94319_a_95611]
-
mereu“. Avertismentul din anul 1939 al teologului ortodox român rămâne periculos de valabil. Prestația și conștiința mireanului în Biserica noastră rămâne problematică, iar relația dintre Ortodoxie și spațiul public din România arată prost. Trei motive, cauze și pricini pot fi invocate aici și acum pentru a înțelege de ce statutul mireanului este astăzi nedefinit, difuz, contestat. Pe de-o parte, „dictatura“ liberei cugetări, dominantă în spațiul public, care vituperează - de cele mai multe ori liberă de orice cugetare - la apariția vreunei voci „reacționare“. A
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
scăparea celor judecați și osândiți, contenire a patimilor, nesprijinitoare a celor ce caută numai folosul lor, neizbândire a mijlocirilor celor vicleni, domolire a celor puternici, întărire a slăbănogilor, stârpitoare a răutăților, izvorâtoare a milostivirii (Icos 7). Sfânta Cuvioasă Parascheva este invocată prin rugăciuni și cântări, ca fiind mărirea monahilor, povățuitoarea obștii, cinstitoarea cuvioaselor, păzitoare a sihaștrilor, povățuitoare a dreptei credințe și surpătoare a eresurilor (Icos 8). Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită ca fiind aducătoare de ploi mănoase, îmbelșugătoare de roade bune
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
compoziție livrescă, exterioară și în niciun caz banală, ci într-o viziune pitorească: o călătorie aventuroasă în universul uman de turnură cinematografică amabilă. Nici prefața („la pătrat”) a d-lui Pavel Șușară, nici moto-ul autorului, dar nici alte „scuze” invocate în „Cuvântul autorului” nu intră în lipsa de încredere în critica română. E un manifest din care nu lipsește vigoarea, dimpotrivă, pentru că nu-i lipsită de unitate epică, e o interminabilă țesătură de întâmplări și ziceri, care ne desfată spiritual; meditația
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
nostru, Biserica Ortodoxă Română este principala beneficiară în plan financiar a sprijinului statului român. Dar nu avem aici de-a face cu o formă de discriminare, și să vă spun de ce. Explicația o întâlnim în același text legislativ unde este invocat principiul proporționalității. - Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă Română primește cele mai multe fonduri de la stat tocmai pentru ca are cel mai mare număr de credincioși, așa cum ne arată recensămintele. Practic toate cultele primesc fonduri de la stat în funcție de numărul de adepți. - Legea mai adaugă
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
una perfect democratică, iar combinarea acestor criterii, al proporționalității și al nevoilor reale ale cultelor nu poate fi considerată discriminatorie. Nu este vorba de niciun privilegiu aici. - Se vorbește mult despre această chestiune a finanțării cultelor în România și se invocă tot felul de exemple europene. Este situația românească atât de diferită de cea a altor țări din Uniunea Europeană? - Aceasta este o discuție veche, din care o să reiau doar câteva puncte. Mai întâi, să nu uităm că Legea privind libertatea religioasă
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Ca să rămânem tot în sfera dezbaterilor publice, vă rugăm să ne explicați și de ce, în această perioadă de criză, statul român înțelege să finanțeze construcția Catedralei Mântuirii Neamului. Nu este acesta un proiect prea costisitor pentru România? - Biserica Ortodoxă Română invocă pe bună dreptate faptul că nu are o Catedrală Patriarhală, cea Mitropolitană fiind o biserică de dimensiuni reduse, care nu mai corespunde demult cerințelor cultului ortodox. Acest lucru este recunoscut de statul român încă din anul 1881, când apare primul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
să se situeze permanent într-un raport de conciliaritate, de armonie și deschidere față de structura seculară. Ceea ce este foarte important de subliniat aici, este faptul că acest raport se desfășoară între anumite limite și se funfamentează pe baza unor condiții invocate în mod reciproc. Așa, după cum spuneam, Biserica este un fenomen social și o instituție socială, strâns legate de un anumit mediu, situându-se în cadrul unei organizări statale, însă într-un plan paralel cu cel al Statului, înțelegându-se prin acest
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
unul spectaculos. Johann Strauss Ensemble reunește unii dintre cei mai talentați muzicieni ai Austriei, rețeta succesului lor fiind calitatea incontestabila a actului artisitic , precum și ușurință de a se conecta cu publicul. Regii Valsului vă invită să asistați la magia iernii, invocată de ritmurile lui Strauss. Prețul biletelor variază între 200 și 100 ron, în funcție de categoria aleasă. Spectatorii interesați își pot procura biletele prin intermediul platformei online www.ticketnet.ro , agenția oficială de ticketing a concertului, la casa de bilete a Teatrului Național
Best of Vienna: Johann Strauss Ensemble la Iasi, 10 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94547_a_95839]
-
al gropii, cuvântul se ridică vizibil: recunoașterea neamurilor, și se retrage înapoia faptei; 9. palidă mă întâmpină cu cele trei trupuri străvechi. Ce uzată mi-e fața! Ce fierbinte-i prima greșeală! Iau ultimele măsuri, dar din spate glasul mă invocă. Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Codex Catensis al celor de la Cotul Munților către Nord Și-n Codicele Geților Hațegani din cele zece Comune Pastorale Cimeriene Cu sanctuarul în Cogaionul Munte-Hațeg întru care numele lor de Salmoxioi fost-au date moșinelor, apelor și pășunilor. I-ai invocat pe toți strigând numele locurilor pe unde paști, Ai umblat de Sâmbra Zimbrei Roșii cu Brad în Creștet, Cuprinde cu datinele-ți toată Sargeția, Sarma-Geția, Ai consacrat altare de înclinarea capului tău Zeei Geția de Sâmbra Zânei Sarma. șAnaitis,ț Sarmis
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
la picioarele-i neostenite N-ar fi legat pe Zori de Ziuă, pe Mezilă, pe Decuseară De sine însuși dezlegându-se Făt Frumos la Miezul Nopții Născut, Spune-le toate acestea drept numele tale către Mireasa Zeului-Om Ea însăși invocată cu numele Moxeia Raiter Zeea Salmoxiană Fata-Fecior Cavaler Kabyr Fură Scalda de Aur cu apă din Râul Botiza și fuge pe calu-i de zmeu pământul rupând Și de la urmă o ajunge blestemul lui Hexalmoxis Moș Călugăr: Cine-a luat
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]