749 matches
-
electric. Potențial de electrod = diferența de potențial dintre un metal și o soluție electrolitică în contact cu metalul. Potențial de ionizare = diferența de potențial necesară accelerării unui electron încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ionizarea acestuia. 250 PRECIPITÁRE 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
continuare pe baza figurii 53. a. Partea aferentă instalației tehnologice pune în contact apa cu pereții metalici, în special din oțel carbon, ai instalației. Toate metalele se găsesc în fond în stare redusă, iar la contactul cu apa are loc ionizarea (evident, dacă ΔG < 0), adică oxidarea, până la echilibrarea caracterului redox al apei, respectiv al produșilor de ionizare/oxidare ai metalului. Este evident că, atâta timp cât metalul se oxidează, comandamentul conservării caracterului redox al sistemului determină ca apa (de fapt soluția) să
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în special din oțel carbon, ai instalației. Toate metalele se găsesc în fond în stare redusă, iar la contactul cu apa are loc ionizarea (evident, dacă ΔG < 0), adică oxidarea, până la echilibrarea caracterului redox al apei, respectiv al produșilor de ionizare/oxidare ai metalului. Este evident că, atâta timp cât metalul se oxidează, comandamentul conservării caracterului redox al sistemului determină ca apa (de fapt soluția) să se reducă. O dovadă experimentală se va prezenta în §3.2.1 în legătură cu figura 87. Tot în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fluid. b. Turnurile de răcire, prin aerajul lor puternic la nivelul unei suprafețe de contact gaz-lichid mari, realizată prin formarea apei ca pelicule și picături, induc în apă un fenomen invers, de oxidare. Nu apa în sine, cât produșii de ionizare/oxidare menționați mai sus, ori alte impurități ale apei suferă acest proces (de exemplu, Fe2+, stabil în segmentul a devine acum Fe3+). Mai mult, o parte a oxigenului din aer se dizolvă în apă, practic până la saturație. Spre deosebire de ionizarea metalului
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de ionizare/oxidare menționați mai sus, ori alte impurități ale apei suferă acest proces (de exemplu, Fe2+, stabil în segmentul a devine acum Fe3+). Mai mult, o parte a oxigenului din aer se dizolvă în apă, practic până la saturație. Spre deosebire de ionizarea metalului, implicit reducerea apei, din segmentul a, proces relativ lent, oxidarea din segmentul b este mult mai rapidă, astfel încât caracterul relativ oxidant dobândit de apă se manifestă în întreaga massă a acesteia. Evident, influența suferită de organisme va fi de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Metazoa). Rezultatul acestei succesiuni? Nu atât dezvoltarea unei coroziuni, ca în primele sale faze, cât degradarea tot mai accentuată din punct de vedere mecanic a substratului reprezentat de incinta tehnologică. 2.3.4.4. Consecințe chimice Existența foulingului biologic provoacă ionizarea metalului, în general oxidarea materialelor de construcție a suprafețelor expuse lui. Spre deosebire de coroziunea propriu-zisă - chimică și electrochimică -, aceea biologică este mai complexă; dacă în primul caz sunt implicate metalul/suportul predispus fenomenului și mediul agresiv, două elemente abiotice, ascultând ambele
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
un astfel de sistem - chiar abiotic ca natură a membranei - cationii migrează întotdeauna din faza reducătoare spre cea oxidantă [22], condiții ce sunt îndeplinite de sistemul concret, biotic. Anume, la interfața metal-apă, apa suportă un proces de reducere pe seama oxidării (ionizării) metalului (v. și §3.2.1), în vreme ce în volum apa păstrează caracterul redox obișnuit, evident mai oxidat [112, 113]. Stratul de fouling biologic împiedică difuzia dintre cele două categorii de apă amintite, astfel încât gradientul redox se amplifică sau, cel puțin
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
din faza adiacentă metalului, ca și oxidarea acestei faze, prin echilibrarea, în urma transferului, cu aceea exterioară. Problema este falsă, întrucât oxidarea fazei adiacente metalului, coroborată cu migrarea transmembranară a ionilor, implicit sărăcirea în aceștia a fazei adiacente metalului, va relua ionizarea acestuia, la care se adaugă însăși activitatea metabolică a organismelor alcătuitoare a foulingului biologic, cu efect oxidant (entropizant) chiar în cazul unei biocenoze [114], prin excelență (relativ) echilibrată. Mecanismul prezentat poate funcționa chiar în condițiile acoperirii complete a suprafeței metalice
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
conform mecanismului bazat pe aerarea diferențiată, nu ar trebui să existe coroziune. Materialele anorganice nemetalice, precum betonul, care nu sunt supuse mecanismului aerării diferențiate, fiind dielectrice, sunt și ele afectate de coroziunea biologică prin mecanismul în discuție, dar prima etapă, ionizarea, are loc prin solubilizare de către organisme, iar următoarea, dezechilibrarea redox dintre faze, în sensul reducerii aceleia adiacente peretelui, este sugerată de caracterul bazic (reducător deci) al betonului. Modelul membranar capătă o conotație generalizatoare: el se poate aplica și în cazul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
poate diferi dacă concentrația electrolitului adiacent este diferită (aspectul se poate demonstra și via rH, ținând cont de dependența rH = f(C) (fig. 1, 40)). Pentru a exista un curent electronic trebuie ca egalarea concentrației electroliților să fie însoțită de ionizarea metalului unuia dintre electrozi, implicit trecerea lui ulterioară în hidroxid: respectiv reducerea inilor metalici din soluție, în cealaltă semipilă, implicit trecerea sării (metalului din electrolit) în acid: Evident, acidul poate provoca și la acest electrod o coroziune, de această dată
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
cu concentrație anionică mică, apare oxidarea, iar în zona catodică, cu concentrație anionică mare, apare reducerea. Este vorba în principiu de concentrații care stimulează, la limită - a metalului în zona anodică, respectiv a anionului în zona catodică -, procesele caracteristice - de ionizare în zona anodică, respectiv de reducere în zona catodică. Cele două fluxuri ionice contrare, de H+ și OH-, se neutralizează reciproc astfel încât apare necesarmente un transfer al apei din zona anodică în cea catodică, cu o conotație izoosmotică (fig. 67
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
o biocenoză care aplică mecanismul descris. Acțiunea ferobacteriilor (și ele autotrofe, dar chemo-) și care au fost incriminate supra (§2.3.2.2.1.1.1) de posibilitatea asocierii cu bacterii heterotrofe sulforeducătoare, cu efectul „catalitic“ al acestei asociații asupra ionizării metalului, este desigur o „aplicație“ a acestui mecanism. O altă conotație a mecanismului poate fi procesul, aparent chimic, de dizolvare a calcarului în fenomenele carstice. Dizolvarea, prin trecerea în Ca(HCO3)2, decurge la un pH acid, efectul heterotrofelor, iar
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
m3/mol ; Energie de vaporizare 300,3 kJ/mol ; Electronegativitate 1,9 (Scala Pauling) ;Duritate 2,5; Capacitate calorică specifică 380 J/(kg*K) ;Conductibilitate electrică 59,6 10 /m ohmi ; Conductibilitate termică 401 W/(m*K) ; Primul potențial de ionizare 745,5 kJ/mol ; Al 2-lea potențial de ionizare 1957,9 kJ/mol ; Al 3-lea potențial de ionizare 3555 kJ/mol ; Duritate(Mohs)2,5 ; Rază atomică 1,27Å ; Potențial standard de electrod Cuprul face parte din categoria
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
1,9 (Scala Pauling) ;Duritate 2,5; Capacitate calorică specifică 380 J/(kg*K) ;Conductibilitate electrică 59,6 10 /m ohmi ; Conductibilitate termică 401 W/(m*K) ; Primul potențial de ionizare 745,5 kJ/mol ; Al 2-lea potențial de ionizare 1957,9 kJ/mol ; Al 3-lea potențial de ionizare 3555 kJ/mol ; Duritate(Mohs)2,5 ; Rază atomică 1,27Å ; Potențial standard de electrod Cuprul face parte din categoria metalelor seminobile, după valorile pozitive ale potențialelor de electrod, situându
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
380 J/(kg*K) ;Conductibilitate electrică 59,6 10 /m ohmi ; Conductibilitate termică 401 W/(m*K) ; Primul potențial de ionizare 745,5 kJ/mol ; Al 2-lea potențial de ionizare 1957,9 kJ/mol ; Al 3-lea potențial de ionizare 3555 kJ/mol ; Duritate(Mohs)2,5 ; Rază atomică 1,27Å ; Potențial standard de electrod Cuprul face parte din categoria metalelor seminobile, după valorile pozitive ale potențialelor de electrod, situându-se după hidrogen în seria tensiunilor, având o reactivitate mai
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
care se găsesc în anozi, având potențialul de descărcare mai mare, se acumulează prin depunere sub formă de nămol la fundul celulei. Din nămolul anodic se extrag argintul, aurul, platina și metalele platinice. Rafinarea cuprului are loc conform următoarelor reacții: ionizarea în soluție: După cum se vede, la anod oxigenul rezultat precum și H 2SO4 din electrolit, dizolvă cuprul brut supus rafinării. 1.5. Proprietățile fizice și chimice ale cuprului În stare compactă,cuprul este un metal de culoare roșie-arămie, cu strălucire metalică
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
direct de capacitatea lor de umflare în mediul respectiv /19,72,73/. Această caracteristică absolut necesară pentru acest tip de schimbător depinde de structura rețelei tridimensionale, adică de flexibilitatea catenelor macromoleculare, de numărul grupelor ionogene și de gradul lor de ionizare. Prin umflare se realizează microcanale în care vor pătrunde numai ionii ale căror dimensiuni sunt mai mici sau cel mult egale cu ale acestor microcanale. Dimensiunile microporilor creați prin umflare vor fi cu atât mai mari cu cât s a
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
coordinare, înscrisă între paranteze drepte, care conține ionul metalic central, generator al combinației, legat de un număr de atomi sau molecule, numite liganzi; numărul legăturilor chimice dintre liganzi și atomul metalic central este numit număr de coordinare; b) sfera de ionizare, care conține ioni cu sarcina opusă sarcinii sferei de coordinare și în număr suficient pentru a neutraliza sarcina sferei de coordinare. În practica uzuală, deci, entitatea coordinativă se scrie între paranteze pătrate. Din acest motiv, cu toate că succesiunea normală a parantezelor
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
entitatea de coordinare prezintă mai multe valențe, denumirile acesteia trebuie să cuprindă starea de oxidare a cationului central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele cationului respectiv; pentru starea de oxidare nulă se folosește cifra 0 (zero). Între denumirea ionului (simplu sau complex) și parantezele rotunde (între care este
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cunosc numeroși astfel de compuși complecși, diversitatea combinațiilor coordinative generate de acești anioni fiind foarte mare. Caracteristic acestor tipuri de combinații este comportarea chimică diferită a metalelor care intră în compoziția combinației complexe. Metalul care se găsește în sfera de ionizare este un element chimic puternic electropozitiv, de regulă un metal de tip s, cu o configurație electronică saturată și un volum ionic mare, având o capacitate redusă de a polariza anionul halogenură. În schimb, metalul din sfera de coordinare este
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
același ion halogenură, geometria ionului complex depinde de înconjurarea chimică a ionului metalic, respectiv de ceilalți liganzi prezenți în mediu, și de tăria câmpului pe care aceștia îl generează. Geometria ionului complex depinde, de asemenea, de cationul din sfera de ionizare. Un ion complex polinuclear (polimetalic) este o entitate de coordinare care conține mai mult de un atomic metalic central. Se cunosc ioni complecși polinucleari halogenați în care legătura între unitățile monometalice se realizează prin liganzi, care funcționează în punte, unind
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cationice, ca și la identificarea ionului sulfocianură, prezintă importanță prepararea tiocianaților complecși prin reacții de schimb între săruri solubile simple ale diverșilor cationi și sulfocianuri complexe. În urma unor astfel de reacții se obțin combinații cu diverși cationi în sfera de ionizare. În unele cazuri, o parte din ionii tiocianat din sfera de coordinare poate fi substituită cu alți liganzi, cu obținerea de noi compuși coordinativi. 3.3.2 Partea experimentală 3.3.2.1 Obținerea sulfocianurilor complexe prin dizolvarea combinațiilor simple
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
compușilor simpli ai metalelor în azotiți alcalini, fie prin reacții de schimb între nitrocomplecși (sau nitritocomplecși) și săruri solubile ale diverșilor cationi; în urma reacțiilor de schimb, se obțin compuși coordinativi care diferă prin natura ionului metalic aflat în sfera de ionizare a compusului sintetizat. Prepararea acestor combinații constituie o metodă de identificare a diverșilor cationi în analiza chimică calitativă. 3.5.2 Partea experimentală 3.5.2.1 Obținerea complecșilor conținând ionul azotit drept ligand prin dizolvarea combinațiilor simple în exces
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de iodură de potasiu KCl). Obținerea precipitatului galben (de hexanitrocobaltiat dipotasic monoargintic K2Ag[Co(NO2)6]), care permite identificarea ionului de potasiu, are loc mult mai rapid decât în cazul folosirii soluției cu complexul care conține sodiul în sfera de ionizare: (3 Ag + [Co(NO2)6]3) + 2 (K + Cl) = K2Ag[Co(NO2)6]↓ + AgCl↓ galben alb 3. Într-o eprubetă în care se găsesc 2 ÷ 3 cm3 soluție de acetat de plumb Pb(CH3COO)2 2 N se picură puțină
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cu atât va fi mai mare concentrația sa față de concentrațiile speciilor din care se formează. Interpretarea datelor referitoare la stabilitatea combinațiilor complexe s-a făcut, în general, prin corelarea lor cu unele mărimi ale ionului metalic (sarcina, raza, potențialul de ionizare, electronegativitatea), ca și unele mărimi caracteristice liganzilor (sarcina, momentul de dipol, bazicitatea, proprietatea de a forma chelați). Determinarea exactă a constantei de stabilitate termodinamică este destul de dificilă, în special pentru sistemele în care coexistă mai multe specii complexe. Aceste constante
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]