175 matches
-
mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască! Am profitat de pârtia deschisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar schimonoseala lascivă a feței lui de babuin și gâfâitul porcesc, semnalizau iminent, că ipochimenul se pregătea să juiseze! Cu mâna cealaltă întinsă, "Să moară mama!" îl ținea la distanță cu un șiș, pe Poet, propulsat și acesta în picioare, împiedicându-l hotărât să sară în ajutorul Îngerului. Care era călărit, ca un mânzat, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acționar milionar. Eram, indiscutabil, niște pârliți de lefegii sau, și mai grav, pensionari retardați prin impozite și taxe, câțiva dintre miile de visători care dau anunțuri de închiriere imobiliară pe dolari, înghesuindu-și familia în cea mai igrasioasă cămăruță; eram ipochimenii pentru care singura bursă de valori se face pe scara blocului prin întrajutorare cu vecinii de la o chenzină la alta sau, și mai grav, abia revenisem de la muncile agricole de toamnă unde păpușoiul, sfecla, barabula refuză să-și multiplice de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-n cumpeni înc-odată! Cu atestate de schizofrenie, Poți să dai foc, să furi o visterie! Tou-i ca legi să răsucești springar, Și te chivernisești vârtos la buzunar. Bagi neamu-n Aga vezi de teșcherea, Cu țara, cu reforma, vom vedea; Toți ipochimenii se alertează Când țara și reforma prea trenează. Sărmanii nu au pită-s mai săraci? Băgară la buticuri cozonaci... Cu țigaretele zvâcni ideal sprințar, Profesiunea nouă de tunar. Legi de patrimoniu nu s-au statuat, Mai sunt ăhăt! atâtea de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93458]
-
atenția în mod deosebit. Când am terminat de citit, l-am făcut atent pe bătrân: Sfințite părinte, am în față o carte a lui Iliaș Alexandru voievod și, drept să-ți spun, tare aș fi vrut să fiu eu în locul ipochimenului despre care este vorba aici. „Despre ce ipochimen vorbești și de ce ai fi vrut să fii în locul lui?” Păi cine nu ar fi vrut să fie botezat de însuși vodă? „Totuși, cine îi finul despre care vorbești și care dintre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
citit, l-am făcut atent pe bătrân: Sfințite părinte, am în față o carte a lui Iliaș Alexandru voievod și, drept să-ți spun, tare aș fi vrut să fiu eu în locul ipochimenului despre care este vorba aici. „Despre ce ipochimen vorbești și de ce ai fi vrut să fii în locul lui?” Păi cine nu ar fi vrut să fie botezat de însuși vodă? „Totuși, cine îi finul despre care vorbești și care dintre voievozi l-a botezat, să văd dacă ți-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cât se poate de apropiate cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează! ― Un moment, drăguță, încă n-am terminat. Bun! Numai că tânăra Lola, nemulțumită de oficiile celor doi bărbați, insatisfacție absolut firească dacă ne gândim la potențialul masculin al ipochimenului... Melania Lupu își coborî sfioasă privirea. ― Domnule Matei, vă rog, n-are rost... ― De acord. Să trecem peste amănunte. Deci juna Lola găsește de cuviință să-și împartă patul conjugal cu al treilea individ, un locotenent de cavalerie. Bătrânul fierbea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci lângă maculator, să constate cum îl turnase limbricania. Și, cu cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat... torsul lui de neam prost scuturîndu-mi... hîța-pîrța... orgasmele ca pe-un covor... cine să-mi fi prezis că Făt-frumosul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domnișoara Pica au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte echivoc, spuse: - Ce drept avem să ne amestecăm în viața altora? "Să știi, bănui arhitectul, că ipochimenul face aluzie la mine. M-a văzut." Cu toate acestea, socoti că nu există analogie veritabilă între purtările lui și ale Pichii. Pretenția de filozofie a lui Tudorel îl intrigă. Își dădu seama că nu e nimic de scos de la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți, se întoarseră înapoi, astfel încît Ioanide, intrat acum în birou, îi putea vedea de la fereastră cum treceau nepăsător, fără a arunca vreo uitătură în dreapta sau în stânga. Ioanide avu impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de viață ca și noi?" (Însemnarea lui Ioanide: "Pe Gide îl reprobă mulți. Grav este că Doru nu acceptă decât concepția de viață a delicventului Gavrilcea.") E ca și cum eu aș omorî pe camaradul Gavrilcea (Ioanide: "Iată-l și pe idolatrizatul ipochimen!") numai spre a face sânge rău poliției.¤ (Ioanide întoarse iar pagina, agasat, dând de nume ca Raskolnikoff, Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu alții, având îndoieli că fiul său îl citise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se promisese imediata eliberare pentru caz de legitimă apărare și o substanțială recompensă bănească. Din păcate, Hangerliu unea calmul cu o forță herculeană, foarte bine disimulată în moliciunea gesturilor sale. Când individul îl prinse de gât, Hangerliu apucă mâna ipochimenului și o desprinse, aruncînd-o cu atâta facilitate și comică strâmbătură de compătimire, încît lumea începu să râdă. Atins în onoarea lui de pungaș, individul se aruncă furios la Hangerliu. Acesta îl pocni cu dosul palmei fără nici o sforțare și îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
seamade dreptatea ta în general, însă sunt lucruri mai presus de priceperea ei. . - Se gândea la individ. . - Firește! Mi-a spus că dacă s-ar adeveri ce-ai spus tu ar fifoarte nefericită. . - Veșnica poveste! Ce-o fi văzut la ipochimen? . - Era delicat cu ea, plin de sentimente frumoase. . - Mă întristezi. Să lăsăm asta! Altceva ce făcea Pica,cum își petrecea ziua? . - Multe ceasuri ședea ghemuită într-un colț al patului și citea. Isprăvea un volum într-o zi. . - Cînta? . - Fredona
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l filmeze când se asfalta în centrul 271 municipiului iar în cele 4 puncte cardinale câte un oarecare să întindă pliante și să șoptească promițător: d-l de colo, adică încă liberalul Dan Marian, a adus banii pentru asta... ca și când ipochimenul s-ar fi scotocit prin buzunarele proprii și a garnisit trotuarul cu atâția bani. E drept că el a adunat arginți făcând trotuarul. Se poate spune că omul e ca o clepsidră: cât nisip (minte) are în cap atâta se
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să-și articuleze nevoile. După dispariția imperiului sovietic, în Basarabia continuă distilarea unei identități „originale” - diferită de cea românească -, a populației băștinașe, care să eternizeze în posturi o castă de potentați rapace. Artizanii acestor experimente postdiluviene sunt o specie de ipochimeni lipsiți de valori, lipsiți de memorie istorică, cu o condiție spirituală extrem de umilă. Sunt niște guri - metonimic vorbind -, niște organisme monocelulare, care nu cunosc decât două funcții de bază: consumul și reproducerea. Ascunși în vilele lor somptuoase, ei speră naiv
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic Urgoragal, ipochimen tăcut, aducând în primul plan figuri frapante (Homer, Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
caricatură a detectării unui liman anume, trimițînd totul în caraghioslîc, în derizoriu. Să-i iei oare în rîs pe maniacii ăștia, să-i compătimești? O fi comică o existență distrusă, cu sensurile vraiște? Vinovăția, a cărei obsesie îi împunge pe ipochimeni, cum ar putea fi cît mai just cîntărită? Și care ar fi morala poveștii pe care unul sau altul încearcă să o spună, fără să reușească? Răspunsurile nu sunt de găsit doar prin hîrțoage, ci poate în intimitatea cugetului acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un turț 1,50; o fasole bătută 1,75; o chiflă 25; 100 telemea 1 leu; o savarină 1,25; în total, ieșea masa pe-o zi sub 12 lei! Economie de la diurnă 6 lei, zilnic! Plus leafa intactă! Norocoși ipochimeni! Să nu mai vorbim de cei care plecau în turneu pe litoral, cu spectacole: noroc porcesc! Stăteau moca, își luau și familia, uneori, veneau încărcați cu mîncare și băutură... ce mai, life tată! Azi e puțin mai greu: turneele au
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
con struieș te în jurul poziției sociale și al reputației acestuia. Cine este acest om de cere o zestre de peste 40 de pungi de bani? O zestre coniderabilă pe care „nici un obraz mare nu o dă și de o dă, cărui ipochimen o dă?“ Să vedem cine este ipochimenul atât de contestat: „neamu de boier mare să fie nu este, vreun acaret și pământ nu se află, fără numai toate acaretele și chiverniseala și al său ipsolipsis în jocul cărților rezeamă“, ba
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
al reputației acestuia. Cine este acest om de cere o zestre de peste 40 de pungi de bani? O zestre coniderabilă pe care „nici un obraz mare nu o dă și de o dă, cărui ipochimen o dă?“ Să vedem cine este ipochimenul atât de contestat: „neamu de boier mare să fie nu este, vreun acaret și pământ nu se află, fără numai toate acaretele și chiverniseala și al său ipsolipsis în jocul cărților rezeamă“, ba ei au auzit că este plin de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
privilegiat? Liviu Antonesei: Fără îndoială! Și nu doar politic, pentru că privilegiile politice aduceau capital de prestigiu, precum și o mulțime de avantaje economice! Chiar și în momentul în care comunismul a intrat în criza de sistem finală, în anii '80, acești ipochimeni o duceau mult mai bine decât ceilalți bani, călătorii în străinătate, aprovizionare pe rețelele paralele ș.a. Partidul și-a răsplătit mereu fidelii, poate nu ca în anii '50-'60, dar destul ca să se poate simți ca aparținând unei caste de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
politruci nenorociți, ajunși în politică fie pentru că nu știu nici o meserie, fie pentru că a falimentat industria socialistă nu știu dacă altundeva în lume găsești atâția ingineri printre politicieni precum la noi în tranziția asta nesfârșită. Cam în toate partidele, acești ipochimeni mobilizați numai de nevoia de salvare personală și de arivism i-au eliminat pe cei care nu aveau nepărat nevoie să facă politică pentru a exista, pentru a avea consistență ontologică... Cei din urmă, de altfel, nici nu erau motivați
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
drept „a zecea” din recoltă: „Și făcînd eu cerire ca să mă învoiască mănăstirea pentru dejma ce va ieși din vie și din livadă, și mănăstirea cunoscînd de la mini în multe rînduri agiutoriu și folos, s-au priimit”. Și cine-i ipochimenul? Nu-i altul decât Mihai Sturza biv vel vornic „za aprozi”. -Spre deosebire de numeroase documente în care se spune doar că s-a vând „o vie” sau „niște vii”, în zapisul întocmit la 9 iunie 1794 sunt înscrise toate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ. Vorbele acestea, care pe Iuga îl făcură să nădușească, neînțelegând nimic din ele, din cuprinsul acestora sau din noima lor conspirativă, îi aduseră aminte de zilele de sub pătura de spital de la Klosterholtzen, de păsăreasca doctorilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu includea, la prima aparență, nimic din acel aer de poteraș, ieșit la vânătoare, în căutare de victime, nu-l impresionase deloc la întâmplătoarea întâlnire dintâia oară. Pur și simplu, părând destul de cherchelit și de dispus la flecăreală, ca orice ipochimen afumat, ce umblă hoinar prin cârciumi, se așezase la aceeași masă cu el, din localul aproape pustiu. Nu iradia în jurul său nici un dram de primejdie, mai ales fiindcă Mircea reținuse (de la cei bătrâni, știutori ai adevărului: Nu e de glumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]