177 matches
-
ceremonii ai acelui rușinos episod al vieții intelectuale din România că inventând antisemiți nu face decât să-i cauționeze pe adevărații antisemiți am fost făcut, firește, "huligan" și "vândut extremei drepte". în ce mă privește, m-am descurcat trimitându-l pe ipochimen la origini, dar nu știu cum se va descurca el și echipa sa plină de imaginație când va ajunge Vadim la putere. Dacă atunci ar fi desfășurat toată energia, toata imaginația și relațiile de care dispuneau pentru a-l opri pe Vadim
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
lui Doja, cine credeți că se afla tupilat sub podium, primind pe frunte un strop din sângele martirului? Yakul, da, Yakul, care tocmai se pusese să învețe românește și care se strecurase acolo spre a face exerciții gramaticale cu acest ipochimen nepărtinitor, Doja. El îi șopti mucenicului, pe când acesta își dădea duhul, „Evghenía voastră!“, cuvinte care-i plăceau fiarei peste poate. Și mai spunea Nea Nebunelea la tramvaiul cu gura căscată că, sub numele de Yakob Negruzzi, pocitania noastră a mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
domnișoara Pica au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte echivoc, spuse: - Ce drept avem să ne amestecăm în viața altora? "Să știi, bănui arhitectul, că ipochimenul face aluzie la mine. M-a văzut." Cu toate acestea, socoti că nu există analogie veritabilă între purtările lui și ale Pichii. Pretenția de filozofie a lui Tudorel îl intrigă. Își dădu seama că nu e nimic de scos de la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți, se întoarseră înapoi, astfel încît Ioanide, intrat acum în birou, îi putea vedea de la fereastră cum treceau nepăsător, fără a arunca vreo uitătură în dreapta sau în stânga. Ioanide avu impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de viață ca și noi?" (Însemnarea lui Ioanide: "Pe Gide îl reprobă mulți. Grav este că Doru nu acceptă decât concepția de viață a delicventului Gavrilcea.") E ca și cum eu aș omorî pe camaradul Gavrilcea (Ioanide: "Iată-l și pe idolatrizatul ipochimen!") numai spre a face sânge rău poliției.¤ (Ioanide întoarse iar pagina, agasat, dând de nume ca Raskolnikoff, Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu alții, având îndoieli că fiul său îl citise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se promisese imediata eliberare pentru caz de legitimă apărare și o substanțială recompensă bănească. Din păcate, Hangerliu unea calmul cu o forță herculeană, foarte bine disimulată în moliciunea gesturilor sale. Când individul îl prinse de gât, Hangerliu apucă mâna ipochimenului și o desprinse, aruncînd-o cu atâta facilitate și comică strâmbătură de compătimire, încît lumea începu să râdă. Atins în onoarea lui de pungaș, individul se aruncă furios la Hangerliu. Acesta îl pocni cu dosul palmei fără nici o sforțare și îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
seamade dreptatea ta în general, însă sunt lucruri mai presus de priceperea ei. . - Se gândea la individ. . - Firește! Mi-a spus că dacă s-ar adeveri ce-ai spus tu ar fifoarte nefericită. . - Veșnica poveste! Ce-o fi văzut la ipochimen? . - Era delicat cu ea, plin de sentimente frumoase. . - Mă întristezi. Să lăsăm asta! Altceva ce făcea Pica,cum își petrecea ziua? . - Multe ceasuri ședea ghemuită într-un colț al patului și citea. Isprăvea un volum într-o zi. . - Cînta? . - Fredona
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pune primarul felinare măcar pe ulițele din jurul primăriei, ba de ce nu ies la muncă obștească nevestele primarului și perceptorului și câte și mai câte cârteli. „Când au să vină legionarii la putere, să vezi cum are să se facă dreptate!” conchideau ipochimenii. Într-una din zile, Costăchel s-a oprit lângă un grup de oameni, care ascultau vorbele unui asemenea individ. S-a uitat bine la el. Era Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu. Dumneata ai vreo treabă la primărie? Eu nu te
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fericit e acela care-i face fericiți pe alții, satisfacție care chiar dacă nu o împărtășesc întru totul, am adoptat-o. Poporul român în sărăcie și suferință, răbdător cu alții și cu sine, poate fi fericit când își vede aleșii, aceiași ipochimeni somnambuli, mulțumiți că sunt cocoțați la vârful puterii. Cei care s-au uzat la putere ar trebui schimbați asemenea pneurilor de la mașinile de curse din „Formula 1”, după un număr de ture la guvernare, pe circuitul „închis” care se numește
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu m-o dus gândul, părinte. S-a întâmplat însă ca unii din boieri să rămână fără nici o lețcaie, fiindcă și-au amanetat averea pentru cine știe ce datorii... Iar ai dreptate, sfințite, fiindcă tot în aceste cărți am întâlnit și asemenea ipochimeni... Să revenim însă la oile noastre... Îți amintești cred faptul că atunci când am vorbit de Chervăsăria domnească am amintit și de faptul că unele mănăstiri aveau chervăsărie proprie. Uite că printre acestea se numără și mănăstirea Sfântul Sava. Spre a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
creștetul capului. Se scutură brusc. — Roagă-i pe toți cei care au venit pentru salutare să mă ierte, dar, aflat sub povara vârstei, nu-i pot primi în această di mineață. Își întoarce fața către soția sa. — Trimite-l pe ipochimenul ăla la mine, dacă asta te va ajuta să dormi mai liniștită. O înghiontește ușor cu genunchii, să-i facă loc să se dea jos din pat. Livia se scoală cu mișcări încete, dar demne. — Cred, totuși, că s-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie prelucrate, ca mătăsurile chinezești ori bumbacul indian, fie în stare naturală... Asinius Gallus își mângâie gânditor bărbia. Esențiale sau nu, asemenea bunuri sunt cerute de toate segmentele societății. Ceva este totuși neclar. Deci fiul lui Otacilius, Ofelus, parcă... — Da. — Ipochimenul refuză să-ți plătească cota-parte din afacere. Asta-i problema, nu? Scribonius Libo aprobă viguros din cap: M-aduce la sapă de lemn! se jeluie. De, îl ironizează Gallus. Pământurile tale s-au dus de mult pe tot felul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau dezaprobă? se întreabă Pusio. Instructorul întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai mare mincinos de pe fața pământului... — Ce anume să nu cred? râde călărețul. Adevărul e că l-a distrat ipochimenul. Abia spre sfârșit l-a întristat. — Se prea poate ca tigrișorii ăia, aruncă Rufus peste umăr, să fi fost trimiși principelui de vreo provincie supusă sau de cine știe ce rege client... Da? dă să se minuneze Pusio, dar tace cu prudență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Marte?“. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Se auzi, în fine, soneria (a telefonului, a celui fix, — iar nu aceea de la ușă). Acest „în fine“ e expresia oftatului de ușurare pe care, dimpreună cu ipochimenii acestei scrieri, îl are autorul însuși, ajuns la grea ananghie narativă, — sau naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Se obligă, de pildă, să scrie sonete în care nu numai fiecare vers, ci și fiecare cuvânt din fiecare vers să înceapă cu o literă a numelui său: „Distrugere demență detracare / Orgie onanism oligofren / Matol matoală mofturi miștocare / Indiferență ins ipochimen / Nu ne negăm nesocotind natura? / Iluziile iscă isterii? / Cu ce curaj comandă corcitura / Denaturând divine datorii? / Indu ispita iederii hilare / Amplifică-i alura alarmant / Mizeria mustiva mult mai mare / Asupra ahtiatului actant / Nimicnicia neamul nu-l nutrește / Trufia toacă totul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că Mini, în mediul acela neobicinuit, era stânjenită, rătăcită. In discuție, spre mirarea lui Mini, Adolful pontifia gușat, cu glas sigur, contrazicând sau întărind, cu autoritatea obrăzniciei lui, pe Greg, care îi da o atenție deosebită. Nory îi explicase că ipochimenul se dedase la cronică de artă și își luase aere de cunoscător. La un moment, Greg, cu voce plină, interpelase pe portretistul P. - tot așa de rotund și gălăgios ca succesele lui. Greg îi arăta cu elogii mari, într-un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față și aștept cu răbdare să-mi spună care-i baiul...După ce își drege glasul, ipochimenul începe să vorbească: „Da’ bine, omule! Îți uiți așa repede prietenii care au fost lângă tine tocmai atunci când aveai mare nevoie? Prietenii care te-au ajutat să treci peste momente grele?...Nu-i frumos din partea ta, dragule!” „Despre ce prieteni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pentru că numai nu-mi venea în minte toată tărășenia. Știam eu că ceva nu a fost în regulă atunci când au fost ridicate dughenile. În cele din urmă, totul s-a limpezit și, mândru, am pornit a-i spune bătrânului: Apoi ipochimenul care s-a învoit cu preotul prefect al Bisericii Catolice ca să-i facă cele cinci dughene îi Manolachi teslarul. Și asta a făcut-o la 24 martie 1755. A și cerut însă ceva bănișori! Cam vreo 500 de lei bătuți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea cursiv atât rusa, cât și germana, îl bătu, de astă dată, prietenește pe umăr, zicând colegilor: E clar ce e cu ipochimenul. Are un sindrom disociativ. Vorbele acestea, care pe Iuga îl făcură să nădușească, neînțelegând nimic din ele, din cuprinsul acestora sau din noima lor conspirativă, îi aduseră aminte de zilele de sub pătura de spital de la Klosterholtzen, de păsăreasca doctorilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu includea, la prima aparență, nimic din acel aer de poteraș, ieșit la vânătoare, în căutare de victime, nu-l impresionase deloc la întâmplătoarea întâlnire dintâia oară. Pur și simplu, părând destul de cherchelit și de dispus la flecăreală, ca orice ipochimen afumat, ce umblă hoinar prin cârciumi, se așezase la aceeași masă cu el, din localul aproape pustiu. Nu iradia în jurul său nici un dram de primejdie, mai ales fiindcă Mircea reținuse (de la cei bătrâni, știutori ai adevărului: Nu e de glumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atenția în mod deosebit. Când am terminat de citit, l-am făcut atent pe bătrân: Sfințite părinte, am în față o carte a lui Iliaș Alexandru voievod și, drept să-ți spun, tare aș fi vrut să fiu eu în locul ipochimenului despre care este vorba aici. „Despre ce ipochimen vorbești și de ce ai fi vrut să fii în locul lui?” Păi cine nu ar fi vrut să fie botezat de însuși vodă? „Totuși, cine îi finul despre care vorbești și care dintre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
citit, l-am făcut atent pe bătrân: Sfințite părinte, am în față o carte a lui Iliaș Alexandru voievod și, drept să-ți spun, tare aș fi vrut să fiu eu în locul ipochimenului despre care este vorba aici. „Despre ce ipochimen vorbești și de ce ai fi vrut să fii în locul lui?” Păi cine nu ar fi vrut să fie botezat de însuși vodă? „Totuși, cine îi finul despre care vorbești și care dintre voievozi l-a botezat, să văd dacă ți-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-n cumpeni înc-odată! Cu atestate de schizofrenie, Poți să dai foc, să furi o visterie! Tou-i ca legi să răsucești springar, Și te chivernisești vârtos la buzunar. Bagi neamu-n Aga vezi de teșcherea, Cu țara, cu reforma, vom vedea; Toți ipochimenii se alertează Când țara și reforma prea trenează. Sărmanii nu au pită-s mai săraci? Băgară la buticuri cozonaci... Cu țigaretele zvâcni ideal sprințar, Profesiunea nouă de tunar. Legi de patrimoniu nu s-au statuat, Mai sunt ăhăt! atâtea de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93458]
-
și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci lângă maculator, să constate cum îl turnase limbricania. Și, cu cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat... torsul lui de neam prost scuturîndu-mi... hîța-pîrța... orgasmele ca pe-un covor... cine să-mi fi prezis că Făt-frumosul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îmi permitea spațiul, evitând să mă bag eu de data asta În fizicul cuiva. După câteva secunde, am simțit din nou apăsarea. Ce dracului, nimerisem lângă vreun homosexual agresiv sau ce se petrecea? Am Întors capul. În situații de-astea, ipochimenul se uită ostentativ În altă parte și se dă adâncit În gânduri, pentru ca, la nevoie, să poată pretinde că... stimate domn, dar eu nici nu mi-am dat seama că vă deranjez, vă cer mii de scuze... Firește, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]