294 matches
-
prin naștere, sau Tatăl, privește în același timp cu bucuria deplinei iubiri spre Cel ce există prin dăruirea Sa de Sine. Și Primitorul existenței prin naștere, la fel. Cel ce există ca rod al dăruirii desăvârșite prin nașrerea din primul ipostas, se bucură de Dăruitorul existenței Sale prin naștere, însă nu ca Cel ce este El însuși izvorul acestei bucurii, căci tot ce are El, are de la Tatăl și nimic de la Sine” . Fiul ca Logos al Tatălui Sfântul Atanasie cel Mare
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
relației cu Tatăl. În această relație Tatăl se dăruiește integral Fiului. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt”. Tatăl este începutul existenței Care este trăit ca Persoană în relația Sa de dăruire față de Fiul. Tatăl este ipostasul - izvor, „dar acest început fără început are în același timp în el dinamismul dăruirii. El e Tată în sensul adevărat al cuvântului. Ca atare El se trăiește ca dragoste ultimă dăruitoare. Ca atare are un Fiu, Căruia i se dăruiește
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
fi „reorientat”, „remodelat” și „adaptat”. Așadar, cele două ipostasuri se suprapun și converg spre aceeași finalitate: moartea. Veriga de legătură între chipul negativ și pozitiv al „omului nou”este omul contemporan, omul tranziției, al adaptării la deșărtăciunea „spiritului epocii”. În ipostasul negativ ceea ce a definit epoca modernă a fost apostazia. Alungându-L și negându-L pe Dumnezeu, omul creat ființă și persoană a căzut în ne-ființă. În ipostasul pozitiv omul a devenit deopotrivă tatăl lumii sale create și fiul al
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
este omul contemporan, omul tranziției, al adaptării la deșărtăciunea „spiritului epocii”. În ipostasul negativ ceea ce a definit epoca modernă a fost apostazia. Alungându-L și negându-L pe Dumnezeu, omul creat ființă și persoană a căzut în ne-ființă. În ipostasul pozitiv omul a devenit deopotrivă tatăl lumii sale create și fiul al acestei lumi. Noua eră, numită „post-creștină” este în același timp o epocă de „dincolo de nihilism”-această sintagmă exprimă deopotrivă un fapt și o speranță, după cum remarcă Părintele Serafim
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
în același timp unitate și relație, dacă are caracter onto-relațional, dincolo de orice considerente filosofice și metafizice, care nu au ce căuta în sanctuarul treimic al Dumnezeirii, atunci natura dumnezeiească presupune cu necesitate persoana, fiindcă ființa nu este reală decât în ipostas [15]. Natura divină nu este omogenă în constituția ei, ci relațională și tocmai această relaționalitate i-a permis Părintelui Dumitru Stăniloae să înrădăcineze persoana în natura divină și să arate Treimea ca structură a iubirii supreme. În virtutea acestei structuri personale
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
are origini în creație, când omula fost creat după „chipul” și asemănarea lui Dumnezeu și până la cuvintele Evangheliei: „și cuvântul trup s-a făcut”. Prin icoană, ca reprezentare a lui Dumnezeu întrupa, Biserica Ortodoxă mărturisește despre asumarea firii omenești în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu și deci despre mântuirea firii noastre. Icoana „izvorăște astfel din învățătura despre mântuire”. Argumentul principal al cinstirii icoanelor este, deci, întruparea lui Iisus Hristos: „Odinioară Dumnezeu, cel netrupesc și fără formă, nu se reprezintă nicidecum în icoană
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
o anticipare a lui Iisus Hristos. Icoana nu mai este nici idol, care identifică natura sau diferitele ei forțe cu Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce este zugrăvit la ceea este în original. Învățătura Bisericii despre icoană se bazează pe fundamentul ei hristologic, întruparea lui Iisus
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
are origini în creație, când omula fost creat după „chipul” și asemănarea lui Dumnezeu și până la cuvintele Evangheliei: „și cuvântul trup s-a făcut”. Prin icoană, ca reprezentare a lui Dumnezeu întrupa, Biserica Ortodoxă mărturisește despre asumarea firii omenești în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu și deci despre mântuirea firii noastre. Icoana „izvorăște astfel din învățătura despre mântuire”. Argumentul principal al cinstirii icoanelor este, deci, întruparea lui Iisus Hristos: „Odinioară Dumnezeu, cel netrupesc și fără formă, nu se reprezintă nicidecum în icoană
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/377270_a_378599]
-
o anticipare a lui Iisus Hristos. Icoana nu mai este nici idol, care identifică natura sau diferitele ei forțe cu Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/377270_a_378599]
-
Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce este zugrăvit la ceea este în original. Învățătura Bisericii despre icoană se bazează pe fundamentul ei hristologic, întruparea lui Iisus
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/377270_a_378599]
-
vieții în Iisus Hristos. La Botez se cântă „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați întrupat”. Dar această haină ce o îmbracă credinciosul este natura umană asumată de Iisus Hristos, cu tot ce a făcut El, în ipostasul său, pentru noi. În Sfintele Taine este Iisus Hristos personal, și asumat în mod personal; aceasta este taina ce mulți nu o cunosc. În ele omul, fiecare credincios participă la tot ce a făcut el pentru noi, ca întrupare, răstignire
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
bolnavă ne este voința. Voința noastră este ruptă, sfâșiată, contaminată. Părinții Bisericii spun că în noi există și se activează mai multe voințe, după cum alege omul, chiar dacă nu este pe deplin conștient, și anume: voința firii umane, voința persoanei, a ipostasului uman, voința lui Dumnezeu și voința vrăjmașului diavol. Voințele acestea, ne învață Sfântul Apostol Pavel, se activează după cum „umblă omul”: după trup sau după duh. Dacă umblă după trup, va voi ce-i dictează tiparele scrise în memoria trupului sau
DESPRE TINERII DE ASTĂZI, AFLAŢI ÎNTRE LIBERTATE ŞI LIBERTINAJ, PRECUM ŞI DESPRE PRIMENIREA LOR ÎN IISUS HRISTOS, PRIN BISERICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379049_a_380378]
-
al Mediei. -Vă ascultăm magistre, spuse Tiberius Thrassylus. -Adevărul prieteni, odihnește în realitate, pe care o întrepătrunde, definindu-o, iar aceasta din urmă este parte integrantă din adevăr, care îi dă de altfel forma și sensul. Aș spune deci că ipostasul ultim al realității este de fapt adevărul care e sâmburele de lumină din tot ceea ce vedem și credem! Cei prezenți tăcură privindu-se între ei analizând fiecare dintre ei cele spuse, și, după puțin timp, câțiva mai întâi iar mai
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
înseamnă că trăim într-o lume a extremelor, magistre Ruthavan, interveni Tiberius Thrassylus! -Lumina nu are nimic de a face cu întunericul, ilustre! Filozofic vorbind, sunt două noțiuni extreme! -Atunci opusul realității de care tot vorbim, care ar fi? -Ultimul ipostas al realității este adevărul, am mai spus asta! Cine fuge de adevăr merge spre direcția opusă. Nu există o lipsă a adevărului care să nu fie nici minciună. Terțium non datur! Sunt deci doar două posibilități în această lume prieteni
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
având origini în creație, când omul a fost creat după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, până la cuvintele Evangheliei: „și cuvântul trup s-a făcut”. Prin icoană, ca reprezentare a lui Dumnezeu Întrupat, Biserica Ortodoxă mărturisește despre asumarea firii omenești în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu, adică despre mântuirea firii noastre. Icoana „izvorăște astfel din învățătura despre mântuire”. Argumentul principal al cinstirii icoanelor este deci, Întruparea lui Iisus Hristos: „Odinioară Dumnezeu, cel netrupesc și fără formă, nu se repreeinta nicidecum în icoană. Dar
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]
-
anticipare a lui Hristos. Icoana nu mai este nici idol, care identifică sau confundă natura ori diferitele ei forțe cu Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentarea lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]
-
Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentarea lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce este zugrăvit la ceea este în original. Învățătura Bisericii despre icoană se bazează pe fundamentul ei hristologic, întruparea lui Hristos
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]
-
este un alt mod de revelare a Sa. Dar un mod care îi revelează tot așa de deplin ca și chipul Său. Și fiecare din aceste moduri ipostatice poartă în sine și celelalte moduri împreună cu întreaga ființă divină. Astfel fiecare ipostas poartă toată dumnezeirea, dar în modul propriu. Și toate trei sunt necesare pentru a ipostasia plenitudinea dumnezeirii. În special sunt necesare modul < > și al < > pentru a revela pe Tatăl în care adâncul abisal al dumnezeirii e un mod neoriginal și
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
a revela pe Tatăl în care adâncul abisal al dumnezeirii e un mod neoriginal și de originare a modurilor revelatoare” . Unitatea de ființă între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul Ființa divină există din veșnicie în modul dăruiri ei de către un ipostas altui ipostas. „Menținerea unității de ființă între Tatăl și Fiul e asigurată prin dăruirea desăvârșită a întregii ființe prin naștere de către un ipostas și prin primirea ei totală prin nașterea de către alt ipostas. Dar Dăruitorul prin naștere, sau Tatăl, privește
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
pe Tatăl în care adâncul abisal al dumnezeirii e un mod neoriginal și de originare a modurilor revelatoare” . Unitatea de ființă între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul Ființa divină există din veșnicie în modul dăruiri ei de către un ipostas altui ipostas. „Menținerea unității de ființă între Tatăl și Fiul e asigurată prin dăruirea desăvârșită a întregii ființe prin naștere de către un ipostas și prin primirea ei totală prin nașterea de către alt ipostas. Dar Dăruitorul prin naștere, sau Tatăl, privește în același
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul Ființa divină există din veșnicie în modul dăruiri ei de către un ipostas altui ipostas. „Menținerea unității de ființă între Tatăl și Fiul e asigurată prin dăruirea desăvârșită a întregii ființe prin naștere de către un ipostas și prin primirea ei totală prin nașterea de către alt ipostas. Dar Dăruitorul prin naștere, sau Tatăl, privește în același timp cu bucuria deplinei iubiri spre Cel ce există prin dăruirea Sa de Sine. Și Primitorul existenței prin naștere, la fel
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
veșnicie în modul dăruiri ei de către un ipostas altui ipostas. „Menținerea unității de ființă între Tatăl și Fiul e asigurată prin dăruirea desăvârșită a întregii ființe prin naștere de către un ipostas și prin primirea ei totală prin nașterea de către alt ipostas. Dar Dăruitorul prin naștere, sau Tatăl, privește în același timp cu bucuria deplinei iubiri spre Cel ce există prin dăruirea Sa de Sine. Și Primitorul existenței prin naștere, la fel. Cel ce există ca rod al dăruirii desăvârșite prin naștrerea
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
prin naștere, sau Tatăl, privește în același timp cu bucuria deplinei iubiri spre Cel ce există prin dăruirea Sa de Sine. Și Primitorul existenței prin naștere, la fel. Cel ce există ca rod al dăruirii desăvârșite prin naștrerea din primul ipostas, se bucură de Dăruitorul existenței Sale prin naștere, însă nu ca Cel ce este El însuși izvorul acestei bucurii, căci tot ce are El, are de la Tatăl și nimic de la Sine” . Fiul ca Logos al Tatălui Sfântul Atanasie cel Mare
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
relației cu Tatăl. În această relație Tatăl se dăruiește integral Fiului. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt”. Tatăl este începutul existenței Care este trăit ca Persoană în relația Sa de dăruire față de Fiul. Tatăl este ipostasul - izvor, „dar acest început fără început are în același timp în el dinamismul dăruirii. El e Tată în sensul adevărat al cuvântului. Ca atare El se trăiește ca dragoste ultimă dăruitoare. Ca atare are un Fiu, Căruia i se dăruiește
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]