151 matches
-
de a depista iraționalul, de a-i preciza natura și specificul. La fel ca și Meyerson, Lucian Blaga se bazează pe ideea iraționalității existenței și, în mod asemănător, gândește un raport al rațiunii cu iraționalul care să nu ducă la iraționalism. Și la el apare ideea raționalității ca strategie de investigare a iraționalului. Însă, pentru filosoful român, această idee este mult mai radicală, ducând lucrurile într-o altă direcție. Raționalizarea nu este un progres de la irațional la rațional, ci o ordonare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în funcție de linii de forțe superficiale, ci mai degrabă în funcție de curenți subterani, care circulă în profunzime; ea revendică mai puțin o știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată obscurității sau confuziei"891, ori unei forme de iraționalism. Această știință a complexității nu este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din perspectiva unui nou "maniheism epistemologic" gândește profesorul francez abilitarea acestui mod de a gândi 892. Altfel vede el lucrurile: "În momentul în care gândirea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și antiraționalismul, Mircea Florian va pleda pentru un raționalism reformat de pe pozițiile științei, în care rațiunii i se ia funcția creatoare, dar i se păstrează funcția ordonatoare (Vezi Mircea Florian, "Știință și raționalism", în Scrieri alese, Editura Academiei, București, 1968). Iraționalismul care apare ca reacție la raționalismul tradițional e la fel de greșit, fiind rezultatul unei false interpretări a rațiunii. Regândind poziția iraționalului și raportul acestuia cu raționalul, Florian va merge, însă, într-o altă direcție decât Blaga. El va susține că iraționalul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
121. 720 Prin aceasta, Blaga anticipa o preocupare a epistemologiei contemporane pentru nuanțarea conceptului de raționalitate, în sensul că împreunarea dintre raționalitate și noncontradicție nu este chiar atât de strânsă cum pretinde logica, asocierea ei cu inconsistența logică neînsemnând automat iraționalism. Paradoxul însoțește mereu susținerile cognitive ale oamenilor. Cunoașterea nu constituie și nu poate constitui un întreg consistent în totalitatea ei (Teodor Dima, "Raționalitate și inconsistență logică", în Angela Botez (coord.), Privire filosofică asupra raționalității științei, Editura Academiei Române, București, 1983). 721
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nedepășit, întrucât prin această mișcare teoretică este pierdută posibilitatea identificării unor temeiuri de tip rațional în justificarea unor preferințe în defavoarea altora. Bunăoară, teoria valorii intrinseci a fost criticată pe motivul că ar duce, în cele din urmă, la misticism și iraționalism 52. Dar se poate susține că dihotomia dintre teoria instrumentală a valorii și teoria valorii intrinseci este falsă 53. Teoria instrumentală reduce valorile la ceea ce are un caracter instrumental în raport cu un anumit scop. Iar acest scop poate fi determinat în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
să prelucreze și să discute problemele omului. A invoca în acest context simbolurile sau formele de gândire ale culturii asiatice este complet lipsit de sens. De Martino nu poate să condamne îndeajuns de puternic ceea ce el numește relativisme culturale și iraționalisme istorico-religioase (religionshistoriska) - căci sunt speculații arbitrare ale unei mentalități reacționare. Ernesto de Martino a scris acestea în calitate de marxist, dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
științifice. Tot ce se poate: interesul pentru mitologie se acordă adesea cu o orientare de dreapta, În timp ce stânga, mai prozaică, mizează pe raționalism. Aceasta nu Înseamnă Însă că trebuie repudiate cercetările mitologice! (abuzul de raționalism nu e mai rațional decât iraționalismul). Oricât de contestabile ar putea fi diversele interpretări ale lui Eliade — și ce este incontestabil În această lume? —, cert este că el se numără printre acei câțiva savanți care au lărgit considerabil câmpul științelor umane În ultimul secol. Cu adevărat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dispărut. De câte ori autoritățile dau foc - înțeleg. Cum se ajunge la incendii între oameni - iar pricep. Dar de ce au invadat omizile linia ferată de la Kumi - nu-mi pot explica. Să existe o metafizică a omizilor? Să apară și acolo fenomenul de iraționalism în masă, să ne învârtim în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea. 28: Poliția mexicană a pus laba pe marele asasin Azucano Viniegra: 20 de crime și o evadare în care 5 gardieni „au dat în primire” nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unei nații. Firește, Eminescu devine rasist, deplânge infiltrația elementelor alogene, a "damblagiilor" bizantini, formând "pătura superpusă", admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existență, și în fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală a mentalității noastre specifice, fiindcă toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu și L. Blaga se nutresc din el. Noțiunea unui Logos explicabil silogistic ne e străină. Poezia eminesciană e fața plastică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
când ai dovedit că un scriitor e personal într-o școală nouă ai stabilit valoarea lui, care însă este efemeră, căci numaidecât altă școală va crea altă sensibilitate. Acest scepticism a dus la un istorism care e o față a iraționalismului în critică. El, criticul, nu are nici o părere stabilă și nici o responsabilitate, nebizuindu-se pe nici un criteriu absolut. Obiectiv, el înregistrează doar reacțiunile gustului public la operele contemporane, făcând lucrare de istoric. Cele mai bune pagini literare ale lui E.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lor. Orice atitudine oricât de neprevăzută ieșită din această acțiune de provocare a "neliniștii" e legitimă. Ascultătorul e îndemnat la "aventură". Învățătorul nu are personal și principial nici o filozofie, afară de aceea cuprinsă în hotărârea de a primi directive de la viață (iraționalismul e total). Filozoful (hegelianism reînviat pentru uzul politicianului) se amestecă în mulțime, anonim, și trăiește toate contradicțiile, nedeosebindu-se de semenii săi decât prin facultatea "de a formula, cât mai circulabil și deci cât mai rodnic, sensul vremii și al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ocupă un loc foarte restrâns în publicistica lui. Două articole, la distanță de un an, fac operă de popularizare a suprarealismului. Unul (p. 6-8) remarcă desprinderea de o literatură mimetică, îndatorată realului, și adoptarea unui principiu constructivist, valorificând subconștientul freudian, iraționalismul și misterul poetic al interiorității. Altul (p. 330-333), speculând tot manifestul lui André Breton, explică revoluția suprarealistă ca reacție la neoclasicism, având drept scop abolirea ,sacrosanctei oligarhii intelectuale" a Logicii, Rațiunii sau Inteligenței, pentru a instaura domnia visului. Suprarealismul a
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
comună a spiritualității interbelice se ridică sensibilități teologice atât de diferite. În acest context, M. Vulcănescu are o identitate duală: fin analist, erudit în probleme de religie și filosofie, pe de o parte, un intelectual obnubilat de poziția ortodoxiei, de "iraționalismul ei, pe de altă parte. Subliminal, polemică se concentrează în jurul luptei dintre idealism și raționalism, dintre esse est percipi și cogito ergo sum. Desprins din placenta naista, Vulcănescu evoluează chiar împotriva maestrului, atunci când accepta mântuirea evreilor convertiți. Discuția este destul de
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
să reia întreaga cercetare în cadrul unei lucrări mai ample și să o extindă asupra relației ideilor de cenzură și libertate în România. Astea toate încadrate în spațiul specific al istoriei ideilor. Și misiunea e necesară pentru că "revenirea în actualitate a iraționalismului, autohtonismului, utopiilor naționale, "românității metafizice", agresive și izolaționiste, nu mai trebuie demonstrată. Este evident că ideea libertății de gîndire și expresie se opune radical "învățăturilor" de tip inițiatic, guru, "upanișadic" (nu ne-am fi... așteptat), care confundă Himalaia cu munții
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
de apariția unei meta-narațiuni despre civilizare și modernizare, despre exportarea civilizației europene occidentale interpretată în termeni universaliști ca întruchipare a progresului și despre îmblînzirea și civilizarea ”barbarilor” și a lumilor lor considerate ca fiind înapoiate și cufundate în superstiții și iraționalism. Ediția din acest an a Conferințelor de Vară de la Telciu abordează problema modernizării dintr-o perspectivă prea puțin abordată în mediile academice românești, anume cea a decolonizării. Prin titlul ales: „Dincolo de Est și Vest. Decolonizarea Modernizării”, ediția din acest an
DINCOLO DE EST ŞI VEST. DECOLONIZAREA MODERNIZĂRII. CONFERINŢELE DE VARĂ DE LA TELCIU () [Corola-website/Science/295844_a_297173]
-
ultimilor ani de domnie ai țarului Alexandru I, ani care au reprezentat o perioadă haotică și instabilă din istoria Rusiei. Profund afectat de invazia franceză din 1812 și de Războaiele Napoleoniene, Alexandru I s-a afundat în misticism religios și iraționalism primitiv, ceea ce l-a împiedicat să adopte niște reforme necesare și cerute de populație. În schimb, țarul a intensificat sistemul de represiune a ideilor liberale și a tendințelor occidentale de modernizare care invadau Rusia în epoca post-napoleoniană. Ca urmare, multe
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
rațional, instictiv și spiritual. Deseori chiar, scriitorul privilegiază lumea spiritului în detrimentul logicii, deoarece, așa cum afirmă Șatov în "Demonii", « niciodată rațiunea n-a fost în măsură să definească binele și răul, sau numai să separe binele de rău. ». Adept al unui iraționalism aproape kierkegaardian, Dostoievski afirmă: În ciuda unor astfel de exemple de iraționalitate religioasă, trebuie remarcată schimbarea convingerilor religioase ale scriitorului de-a lungul timpului: la început de carieră, atât în anii în care se face simțită influența ideologiilor opuse autocrației (socialism
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
susține că Joyce este incapabil să își imagineze „o femeie pe care convențiile nu i-o oferă” sau să vadă „femeia ca pe o paradigmă a umanității”. Mary Ellmann identifică în capitolul "Penelopa" un vechi stereotip care asociază feminitatea cu iraționalismul: De altfel, unele femei cu sensibilități puritane s-au simțit scandalizate de modul cum Molly își exprimă liber fanteziile sexuale. Mary Collum îi caracterizează solilocvia ca pe un fel de „exhibiție extraordinară a minții, făcută de o gorilă femelă care
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
crepusculo dei filosofi"", în care combate virulent sistemele de gândire a șase din cei mai importanți filosofi (Immanuel Kant, Georg Wilhelm Hegel, Arthur Schopenhauer, Auguste Comte, Herbert Spencer, Friedrich Nietzsche), constatând, în final, moartea filosofiei ("licenzio la filosofia") în numele unui iraționalism vitalistic. În această epocă se căsătorește cu Giacinta Giovagnoli. În anul 1911 dă publicității, împreună cu Giovanni Amendola, revista ""L'Anima"", care va apare până în 1913, când îi ia locul revista ""Lacerba"", editată împreună cu Ardengo Soffici, revistă care devine expresia futurismului
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
Eladă - dovadă între altele complementaritatea studiilor universitare făcute! - este învățată prin marii lirici romantici germani (Hӧlderlin, Novalis), pe de o parte, iar pe de alta de la idealismul târziu al lui Nietzsche. Îndemnul de a avea comportare eroică în fața vieții, înfruntând iraționalismul prin creația artistică pură este dat, însă, de „Existența tragică” a lui D.D. Roșca. Poetul are imaginația fantastă, tensiune reală în conductele capilare ale poemelor, nostalgia aproape parnasiană spre armonie universală, exaltând ideea ideea perfecțiunii. O confesiune așezată drept succintă
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată de acest pesimism istoric. Romanii credeau că ciclul se va încheia, declinul fiind ireversibil. Lumea greacă instaurase raționalismul, dar sfârșitul Antichității aduce o înclinare spre iraționalism, Roma fiind sedusă de magie, astrologie, practici oculte.Pe oameni îi interesau religia, filosofia, astfel că răspândirea fulgerătoare a creștinismului este explicabilă în acest context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare, iar cetățenia și devotamentul față de comunitatea locală și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cu propria gamă de autoportrete. Tragismul sub care sunt înfățișate chipurile contemporanilor sau ale unor personaje istorice au la bază avertismentul pe care conștiința artistului înțelege să-l dea oricăror pericole de distrugere a valorilor umane. Dincolo de imaginile terifiante ale iraționalismului, răzbate totuși umanitatea omniprezentă și dominatoare. Francis Bacon s-a născut la 28 octombrie 1909 în Dublin (Irlanda) din părinți englezi. Cu o sănătate fragilă, suferind de astm, nu a putut urma o școlaritate normală. La vârsta de 16 ani
Francis Bacon (pictor) () [Corola-website/Science/313068_a_314397]
-
problemele actualității și ale viitorului, în care conflictele să fie rezolvate prin discuții și apel la rațiune. În consecință, se combate orice fel de punere sub tutelă de către o autoritate, se condamnă intoleranța și ideologiile, totalitarismul sub orice formă și iraționalismul. Intenția obținerii unor aserțiuni valabile cu ajutorul teoriilor duce în mod obligatoriu la necesitatea recunoașterii realității. În lucrarea sa ""Logik der Forschung"" ("Logica cercetării", Viena 1934), Karl Popper dezvoltă ""Teoria falsificării"" drept condiție fundamentală a cercetării științifice. În contrast cu reprezentanții "Cercului vienez
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de la Teutoburg)". S-a instalat apoi la Hamburg, unde a fost promovat consilier al "legației daneze". În 1776, a stat la Karlsruhe, la invitația contelui . Klopstock apare ca fiind creatorul "Erlebnisdichtung", adică a poeziei "lucrului trăit, a experienței" și a "iraționalismului german", precum și ca părinte al teoriei "statului-națiune". Klopstock a fost un partizan al Revoluției Franceze, cum o arată poemul său din 1789, "Kennet euch selbst", în care descrie Revoluția Franceză ca fiind actul cel mai nobil, îndemnându-i astfel pe
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și trebuie să trateze tema ”om” fără să ucidă în el tot ce e omenesc, adică să nu folosească reprezentarea artistică într-un scop strict estetic. Formalismul trebuie combătut nu doar pentru că
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]