2,305 matches
-
un boier învăluindu-te într-un dispreț fin, ca toți boierii; sau poate într-o luare în seameă critică un pic, distantă, dacă nu și curioasă, cum s-ar uita la tine un scriitor important. Nicăieri Preda nu pare mai ireal. Dacă stau totuși și mă gândesc bine, acest Marin Preda din atelierul lui Cucu, nici n-a existat, de fapt, niciodată. El este doar un Marin Preda surprins într-o fracțiune ideală, ce n-a trăit decât o fracțiune de
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
de studiu. Ne uimește nu doar faptul că am avut grădini, ci și numărul lor, uimire care pare să o stăpînească chiar și pe autoare, din moment ce, pînă și la sfîrșitul cărții, ne asigură că acesta nu e deloc un fapt ireal. Ba, chiar mai mult, pentru ele s-au dus uneori adevărate bătălii, cum o arată numeroasele documente de arhivă ale municipalității bucureștene, atent răsfoite într-un întreg capitol. Teza pe care o propune Dolores Toma e că, în spatele diferențelor de
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
Marina Constantinescu Un interval important pentru oamenii de teatru este acela pe care îl propune un festival. Atunci energiile se adună altfel, în mod teoretic, se trăiește în atmosfera excitantă a ficțiunii, a irealului, a nocturnului. Agitația celor implicați creează senzația unei emulații spirituale. De multe ori, reală. Oricîte acțiuni paralele, bogate și ofertante, se desfășoară într-un festival, axul este selecția spectacolelor. Ea este miza acestui interval, esența lui, ceea ce atrage, stîrnește discuții
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
și o demonstrație de forță în ceea ce privește relațiile artistului cu propriile-i limite și, în același timp, cu limitele reci ale materialului. Performanța de ansamblu a unei asemenea expoziții este, dincolo de elementele deja enumerate, capacitatea de a oferi un model, aproape ireal, de rafinament al gîndirii plastice și al execuției tehnice, iar riscul major care o pîndește din umbră este acela al căderii în calofilie, din exces de rafinament, și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
glasul sentimentelor. Lumea cu prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul decisiv este amînat. Îndrăgostiții, amanții încă neînsîngerați, se plimbă în sus, în jos. Lent, așa cum moartea se scurge pe lîngă ei, le dă tîrcoale, îi cheamă. Emoția crește. Nimeni nu se grăbește. Nici regizorul care n-
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
moșia profesorului Serebreakov, retras la țară ca urmare a ieșirii la pensie. Totul în jur este concret, obiectele au consistență și utilizare. Deodată ceva - o lumină, un miros, o voce, temperatura - creează breșe în real și zărești și auzi poezia, irealul cu misterul lui, auzi cum joacă tăcerile pe scenă și cum ți se naște relația directă și indestructibilă cu spectacolul, cu fiecare personaj în parte, cum ritmul interior se modifică și se pune în armonie cu acela al montării. Viața
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
din erorile sau imperfecțiunile planului doi și trei. Pare că și travaliul și imaginația Cătălinei Buzoianu s-au concentrat aici. Cu succes. Stările bolnavei sînt atît de bine gradate scenic, amestecate și sparte de contrapuncturi incredibile, într-o atmosferă uneori ireală - de alburi și cortine transparente, de aripi întinse - ca în Pescărușul - fără zbor - concepută impecabil de Lia Perjovski. De fapt, Spirit asta și înseamnă și asta va rămîne: o polifonie artistică pe trei voci: Valeriu Seciu, Cătălina Buzoianu, Lia Perjovski
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai la femeile de spirit. Un tablou impresionist, spunea același Brummer, un Fragonard!... Dacă Justiția, ajunsă la senectute, ar fi voit să capete neapărat o nouă înfățișare umană
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de a se considera, implicit, C ca o ființă, ca un partener uman și de aci extrapolarea situației de activitate cu C la un "spațiu virtual", ireal, creat prin însăși această activitate. Pe de-o parte este o viziune antropomorfică asupra C, considerat ca un partener (față de care se și petrece o dependență adesea maladivă), iar pe de altă parte, se ajunge la crearea (și la difuzarea
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
de obicei copil, adolescent sau tânăr care devine "dependent" aproape ca de un drog) se închide în ea însăși împreună cu acel partener-robot. O lume creată șí prin refulări și conduite - ba chiar șí limbaj - compensatorii, care conduc la o "comunicare" ireală, inclusă într-o iluzie voită sau ignară și reprezentată prin expresii ca "navigare" (care este banala apăsare pe butoane declanșând programe cât se poate de reale), sau "vizitare" de "cafenele virtuale", "cărți" și "biblioteci virtuale" (cf. de exemplu Anis 1998
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
creat pe generalul Cearnota din Fuga. De fapt, așa îl duc pe Ștefan Iordache în memoria mea teatrală: de un braț îl ține pe Shakespeare, de celălalt pe Bulgakov. Este destinul hotărît al Maestrului. Între cei doi îl văd umblînd ireal, cu un alai ciudat după el, într-o lume unde nu poate intra oricine. Forță și vulnerabilitate, fior rusesc ce respiră în toți porii. Artistul Ștefan Iordache întruchipează o alianță de daruri aranjate de lumina divină. Astfel luminate, darurile s-
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
la dispreț, de la taină la revelație, iar Lyggia era parcă undeva în interiorul poveștii și de acolo completa sau sublinia sau corecta câte un detaliu. Orele după-amiezii au trecut, nu știu când, nu știu câte, iar la plecare am avut o senzație de ireal pe care Bucureștiul adormit de căldură nu mi-a putut-o risipi. Mă invitaseră la ei, la Comana, locul unde-și petreceau verile, despre care-mi povestise de atâtea ori Leo Șerban, unde aveau să plece curând. Poate vii la
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
pieziș, printr-o ferăstruică mică, ca de chilie, scobită pe peretele din lemn, din spate. Lemnul acesta încălzește atmosfera, tonurile, orice fel de asprimi. De undeva de jos, dintr-o laterală, printr-o despicătură arcuită, dintr-o baie de lumină ireală urcă cineva. Mahmur, bolovănos, Svetlovidov. În costumul Oracolului din Iliada se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-a terminat de mult. Nici votcă nu mai este prea multă în sticlă. A adormit fără să se lepede de costumul
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
lucruri, dincolo de toate asperitățile, neîmplinirile și înfățișările, uneori dezagreabile, ale ambianței. Candoarea, ca și răbdarea, e o forță. Și un semn de noblețe: în simțire, înțelegere, relație de comunicare. Culegătorii de flori (titlu foarte inspirat) sunt purtători ai candorii. Făpturi ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!), ei - autoarea îi subsumează și-i reprezintă - cunosc, desigur, FRICA (“dacă nu ieșim la numărătoare/ dacă nu avem ștampila pe frunte/ (clamp!) FRICA!”), sunt pătrunși de marele fior metafizic (“mă închid în umbră
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
drept, care privește, cu o concentrare maximă, nu într-un punct, ci într-un plan. Un plan imaginar, imaginat, la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate avea drept referent un
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
aidoma unui Golem. Totalmente lipsiți de scrupule, uneltele dictaturii au preluat cîntecele patriotice modificîndu-le textele, au ajustat folclorul, au pus la contribuție arhivele istorice și vestigiile arheologice pentru a înjgheba un trecut fals, util propagandei. Un trecut tot atît de ireal, ca și viitorul pe care-l promiteau și tocmai din această pricină reprezentînd o cursă pentru naivii lăsați pradă îndoctrinării: " Atunci s-a produs cea mai puternică anexare la politică a istoriei noastre naționale, care n-a fost străină de
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
și restaurarea lăcașurilor de cult în majoritate aflate în patrimoniul cultural-național, pentru întreținerea acestora și pentru susținerea lucrării pastoral-educaționale și social-filantropice a bisericii în favoarea societății românești. Cu toate acestea, realizatorii emisiunii cu tema "Averea Bisericii" au prezentat, sume de bani ireale și proprietăți fabuloase pe care le-ar deține Biserica, precizează Biroul de presă al Patriarhiei Române. „Jurnaliștii de la TVR sunt plătiți tot de Stat și au salarii mai mari decât preoții” "Este surprinzător și regretabil faptul că tocmai postul național
Patriarhia: TVR să nu se interpună în parteneriatul Stat-Biserică () [Corola-journal/Journalistic/26840_a_28165]
-
noi toți. Ca pe o rugăciune. „El condor pasa”. Lucian Pintilie pe treptele Teatrului Metropolis, acum doi ani, cînd Manea a fost la București cu ultimul spectacol făcut de el, un laborator pe tema iubirii: Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado. Ireal. Ochii de după ochelari ai surorii, Viorica Manea. Cea care nu a obosit ani și ani să ne amintească că Rică e în viață, la Gâlda de Jos, și că geniul lui își găsește semnul egalității în formele sublime ale teatrului
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
continentului către salvatorul Occident. Are loc o „criză de identitate” a scriitorului ajuns bilingv, în virtutea nu o dată a unui complex, analizat de Tzvetan Todorov, în Omul dezrădăcinat. Scriitor al cărui eu ar fi „scindat în două jumătăți tot atît de ireale și una și alta”, care-și asumă condiția de homo viator, părăsindu-și țara de origine, stabilindu- se, temporar ori pentru totdeauna, într-o alta, mai atractivă. Frecvent în epoca noastră, dintr-o cauză politică. Un asemenea exil posedă și
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
N-am venit să țin un discurs (2010). Ilustrând în chip strălucit așa cum am menționat, cunoscutul curent literar de sorginte latinoamericană al „realismului magic” al cărui reprezentant emblematic este, García Márquez plăsmuiește miticul Macondo, un teritoriu prodigios, unde fantasticul, miraculosul, irealul, se insinuează adesea cu naturalețe, în realitatea înconjurătoare. Scriitorul folosește localitatea sa natală, Aracataca, drept referință geografică pentru acest loc imaginar, dar Macondo nu se limitează la această arie concretă, ci poate fi oricare oraș, și în același timp America
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
care întoarce lumea pe dos, care te urmărește obsesiv, care te ia în stăpînire pentru toată viața. Dacă l-ai văzut o singură dată pe George Constantin pe scenă, teatrul va însemna pentru totdeauna altceva. Seducție, magie, nebunie, smerenie, osteneală, ireal, irațional, muncă uriașă și fără de încetare, putere, aripi, zbor, tăcere, furtuni, iubiri, neînțelegeri, chin, durere, toate personajele de pe pămînt strînse în palma lui Dumnezeu. Așa spunea George Constantin. Fiecare îl are pe Dumnezeul lui pe scenă. Acolo, pe scenă, se
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
sau țâșniri instantanee cu viteze uluitoare. Suprasarcinile sunt colosale, 25-30 G, reamintind că un pilot supraantrenat rezistă, cu greu, la 7-8 G, iar materialele realizate pe Terra la 12-14 G maximum (G este accelerația gravitațională). Este fascinant, de-a dreptul ireal pentru tehnologia terestră actuală pe care o cunoaștem! C.S.: Care credeți că este cel mai mare pericol cu care se confruntă în prezent umanitatea? Dr. E.S.: După eclipsa totală de soare din 1999, ce a fost observată și de pe teritoriul
Viitorul, între speranță şi incertitudine. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
aceea, printre crestele prăpăs tioase în luna mai. Soarele dogorea, zăpada se peticise pe ici, pe colo și din pământul înierbat de ăst an, îmbibat de apă, ieșeau aburi. Priveam albastrul cerului printrun filtru de raze și deodată, prin liniștea ireală prin care se auzea doar dansul luminii, străbătu un zumzet ca de țânțar și o foaie de hârtie care zbura și cobora parcă spre noi la numai câțiva metri lăsându-se când pe o parte, când pe alta. Un manifest
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
cu București în care Bucureștiul nu este doar o colecție de blocuri gri și triste, ci în care Capitala arată decent și peste decent. În „Bună! Ce faci?”, Bucureștiul este un fel de Paris al lui Amelie, cu o lumină ireală și o curățenie și mai și. Mai aproape de prezent, Centrul Vechi este superbissim în „Minte-mă frumos” iar în debutul în lungmetraj al lui Paul Negoescu aflăm că Bucureștiul are și o lume a cluburilor și a localurilor în care
Bucureşti, te iubesc [Corola-blog/BlogPost/98336_a_99628]