733 matches
-
a fi distracția tembelă și gratuită. Iată șapte din cele 20 de teme în marginea cărora cei doi autori își arată verva sarcastică. E de prisos să amintesc că toate episoadele s-au petrecut aievea, în ciuda aparenț ei lor de irealitate comică. Nu e nici urmă de lusus naturae în aceste relatări, de aceea autorii își iau în serios rolul de comentatori lucizi, seriozitatea însemnînd aici dorința de a împinge caricatura pînă la apogeul exagerării. Acesta e și motivul pentru care
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
înfruntări cu cenzură, sub semnul unui realism care, fiind testimonial în perioada dictaturii franchiste, este și contestatar (ceea ce și explică faptul că în acea perioadă a putut fi tradusă în România comunistă). Acest spirit contestatar o conduce spre evaziunile în irealitate și valorificarea fanteziei și a imaginației. Ana María Matute nu întreprinde experimente radicale la nivelul limbajului artistic. Cu toate acestea, după o primă fază de creație, în care abordările sale realiste (cu derapaje spre naturalism, fantastic sau grotesc - un grotesc
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
Tango de soledad ne uitam la nivelul obișnuit al privirii noastre, văzând-o însă pe Amy Hollingsworth în adâncime, în alte planuri decât cele reale. Textul care însoțea mișcările ei ne sugera, la un moment dat, într-un anume sens, irealitatea creată de Billy Cowie pentru noi: „trei-patru/ calcă fără să pășești”, ca personajele sale care păreau că fac mișcări pe care de fapt nu le făceau. Și, în ansamblu, tot acest joc între realitate și iluzie tehnologică - în care nici
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
de înțelesuri multiple, deosebirea între o ipostază și alta a aceleași materii putând echivala, pentru ei, cu deosebirea între viață și moarte. îngerul foamei este mai prezent și mai viu, mai palpabil chiar decât personaje cu pondere mai mică în irealitatea care-l înconjoară și-l devorează pe protagonist. Vocabularul deportaților este format din cuvinte de foame și cuvinte de mâncare. Universul metaforic al Hertei Muller este mai analitic și totodată mai puțin dependent de împrumuturi din tezaurul literelor germane decât
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
urmele modelului său, Honigberger, nu găsim. Doar o frumoasă aură a cititului care abate din drumul lumii. Temă, spuneam, repetată, pe multe voci, în toată literatura, de la registrul jos, al țicnirii din citit, la acela mai sofisticat, al culoarelor de irealitate create în jurul cărților. O asemenea fantă îl absoarbe pe Zerlendi într-o viață care-i este mai convenabilă, dar periclitează, sau măcar deranjează, existențele celorlalți. E un fel de a pune în pagină dublul tăiș al cititului: pe unii îi
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spațiu și timp este o călătorie în concretețea extremă și în înstrăinarea cea mai radicală, în blândețea edipică și în oroarea care o pângărește, în irealitatea unui timp pierdut care se dovedește însă o realitate înspăimântătoare”. Magris a mai publicat în „Corriere della Sera” o recenzie intitulată Transilvania Schlesak, ultimo cantore tedesco nella terra devastata dal terrore la un alt roman al lui Dieter Schlesak, și
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spațiu și timp este o călătorie în concretețea extremă și în înstrăinarea cea mai radicală, în blândețea edipică și în oroarea care o pângărește, în irealitatea unui timp pierdut care se dovedește însă o realitate înspăimântătoare mereu prezentă. În foarte puține cărți se poate regăsi, la fel ca în aceasta, atmosfera germană familiară cu liderii săi distructivi, copilăria și casa ca o lampă fermecată; însă acul
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
a copilului și adolescentului este unica formă de a exclude închistarea, monotonia, rutina și a protesta față de o condiție „efemeră și amărîtă” care ne conduce spre „prăpastia maturității”. Dar „bărbatul imatur” care încearcă „zborul pe deasupra propriei condiții” refugiindu-se în irealitatea ficțiunii și a miraculosului, are și capacitatea de a contempla realitatea interioară și exterioară cu o privire acidă care dizolvă orice iluzie: viața este pentru individ „o afacere păguboasă și obositoare”, într-o lume absurdă, condamnată la falsitate, identitatea este
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
aici, chiar dacă aceasta a fost semnată de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
de cealaltă parte a lentilei. Am simțit că toate fisurile din viața mea pe care le tot astupam disperat cu zdrențe de realitate, așa cum se acoperă o rană într-un război, se goleau și se umpleau acum cu fâșii de irealitate și am înțeles cât de iluzoriu fusese totul. A fost o ușurare să simt asta și-am înțeles că dacă ar fi trebuit să scriu un reportaj despre acele femei n-aș mai încerca să aflu dacă Luz era curvă
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
trăsăturile unor negustori și bancheri italieni au însemnat enorm, odată ajunse la sud de Alpi, pentru transformarea picturii Renașterii prin combinația unică între verosimil și o uniformă seninătate, prin libertatea de exprimare sporită adusă de ulei în raport cu tempera, prin „palpabila” irealitate a peisajelor din fundal. Cele două portrete de bărbați incluse în expoziție demonstrează nu numai binecunoscuta influență a picturii lui Memling asupra portretisticii venețiene - Antonello da Messina, Giovanni Bellini - ci și, încă mai devreme, asupra picturii florentine din vremea lui
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
care nu e neapărat o intenționalitate metafizică, ci o absență a unor „legități”, așa cum Răul ar fi, în gîndirea augustiniană, doar un gol al Binelui. Dar nici golul ca atare nu e suportabil. Cînd se surpă materia, apare spaima de irealitate precum de o dezumanizare. E un vis mut prin nonsens: „Pășeam,/ pe drumul deschis în vis,/ deși știam că un drum care nu există/ nu mă poate duce la tine.// O, și strigam,/ strigam după tine, cum strig și acum
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
Alex Goldiș Doris Mironescu, „Viața lui M. Blecher. Impotriva biografiei”, Iași, Editura Timpul, 2011, 204 p. Într-un clasament de acum un deceniu din „Observator cultural” (la care a participat un număr considerabil de scriitori și critici), Întâmplările în irealitatea imediată ale lui Max Blecher ocupau o poziție de frunte, atestând faptul că prozatorul a recuperat, în sfârșit, din deficitul de receptare. Fără a face procese de intenție cuiva, merită spus totuși că lectura lui Blecher a întâmpinat, de-a
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
lui Blecher e onirică, dacă raportul dintre lucruri a devenit brusc extraordinar de liber, e pentru că în provincie, acolo unde obiectele hipermoderne coexistă pașnic cu cele ieșite din uz, „nepotrivirea spațială și temporală” ține de viața de zi cu zi. Irealitatea imediată a prozei, spune printre rânduri Doris Mironescu, e însăși realitatea imediată a micului târg moldovenesc. Scurta călătorie la Paris, exilul la Berck-Leysin și întoarcerea în țară la Techirghiol, Brașov și Roman sunt tot atâtea stop-uri în spații blecheriene
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
fapt, eu am găsit o cale să o feresc de voi: eu am ascuns-o întrun cîntec. S-o știe toată lumea, să n-o atingă nimeni. Să nu se spună despre mine că îmi las avuția în risipa mulțimii” (Avuția). Irealitatea apare ca un produs necesar al poeziei, o egalizare a acesteia cu sine, care n-are nevoie de lucruri/teme pentru a se certifica. „Ea este dezvelită chiar de trupul ei.// O femeie în care cobori seară de seară.// Seară
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
banale și invers, impresia de firesc din notațiile suprarealiste. O împăcare poetică numai bună pentru un text incert, cu evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în care plasticitatea gravează deopotrivă o istorie vie și una a neantului. Rămâne de văzut cum se reinventează Dan Coman odată trecut de vămile stranietății și de imaginarul greu temperat al freneziilor bolnăvicioase
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
oponentul absolut, căruia cu greu îi poți găsi un egal în epocă: un Vasile Paraschiv sau un Grigore Caraza. Dar ce va rămîne de pe urma acestui lemur sunt întîmplările fabulești al căror protagonist a fost, genul de evenimente care înmărmuresc prin irealitatea lor crasă, chiar dacă s-au petrecut aievea. Și fiindcă s-au petrecut cu adevărat, ele sunt de fabulă, adică merită să fie povestite, deși nu sunt deloc fabuloase, fiindcă nu au nimic fictiv în ele. Oswald Spengler, în Declinul Occidentului
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
propusă între creația lui George Balanchine, din Serenada lui Ceaikovski, și opera lui Jiři Kylián, Falling Angels, reprezintă o confruntare, de substanță, între doua moduri de gândire coregrafică. Dacă fluiditatea imprimată mișcărilor de Balanchine creează o impresie de zbor, de irealitate, de reverie, Kylián ne aduce cu picioarele pe pământ, chiar dacă titlul lucrării sale ne-ar îndreptăți să credem că este vorba de o trimitere biblică. Trimiterea este doar aluzivă, metaforică, Îngerii căzuți fiind dansatoarele lui, și dansatoarele de pretutindeni, cele
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și irealitate, transpun metaforic ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al operelor altor autori din literatura universală, care reflectă textul pe care îl citim, pe măsură ce îl „ face” un autor dispus să dispară prin
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
avansa în lumea urmelor, până la ștergerea urmelor, a tuturor urmelor”. Presărate pe tot cuprinsul cărții, astfel de metafore și imagini vizuale creează o ambianță ambiguă, între realitate și vis, un spațiu imaginar, al interiorității și transmit cititorului o senzație de irealitate, ca și aceea produsă de romanul lui Maurice Blanchot, care exclude interpretarea în cheie realistă. Doctor Pasavento se încheie cu imaginea naratorului avansând într-un spațiu ambiguu: „aleea situată la capătul lumii”, „pe străduța umedă, întunecată și îngustă”, „căutând, prin
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
toate astea. Scriitorul ieșean execută un fel de speculație a literaturii foto-text, dar se oprește la generalități cu pretenția nuanței. Evghenie, scriitorul derutat, își descoperă o profunzime salvatoare în realitatea înregistrată fotografic, prin „pata oarbă” - „zona în care se naște irealitatea, ficțiunea, e bucata mereu lipsă dintr-un puzzle, construit virtual cu ajutorul pieselor din jur”. Sună bine, dar fără susținere valabilă la nivelul textului. Realitatea transfigurată tragi-comic nu-i iese lui Lăzărescu. Alzheimerul privit îndeaproape de un martor familiarizat cu literatura
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
acasă/ care sînt întotdeauna mai limpezi” (Puteri). La un moment dat, Sebastian Reichmann își modifică oarecum maniera, în planul aceluiași discurs. Devine mai atent față de datele realului precum într-o confruntare deschisă a ființei ficționale cu cea aievea, pășind în „irealitatea imediată”. Ultima e scrutată din unghiul unui soi de jurnal: „uite că mă întorc într-un oraș pe care/ nu-l mai recunosc/ pe care-l recunosc doar/ precum ai spus tu atît de bine/ un oraș a cărui identitate
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de nopți și Gabriel Chifu, Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme, cărți despre istoria vampirica datata, insă neelucidată, pe de-a-ntregul, prin obscuritățile, des ignorate, ale irealității salvatoare
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
său roman important, Historia abreviada de la literatura portátil (1985), scriitorii shandy, avangardiști, contestatari și rebeli, din diverse culturi ale lumii, care numai în acest spațiu urban propice își pot afirma adeziunea la principiul libertății artei și pot da saltul în irealitatea stimulativă, bântuită de fantasma kafkiană a dedublării, zămislitoare de acele alcătuiri suprarealiste numite odradek sau golem. Praga a devenit „orașul lui Kafka”, antonomază ce se pune în evidență (fie și de o propagandă turistică vulgarizatoare, care transformă orașul într-o
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
dorit a fi un manual al tehnicilor onirice, coșmarești, halucinatorii etc., explorate în lirica scrisă în România mai cu seamă în secolul XX. Lumea fantasmelor, aceasta este obsesia firească și ținta Centrului de Cercetare a Imaginarului. Cum poate fi traversată irealitatea, care îi sînt instrumentele, care sînt structurile lumilor paralele, cît de exact pot fi ele străbătute, ce este transa ori extazul, dar halucinația și delirul! Este fantezia (zonă inspirat numită Fantazia, în Povestea fără sfîrșit de Michael Ende) un declic
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]