740 matches
-
zăpadă. Frig puternic: Ă 5 grade. Merg pe un drumeag care abia se deosebește de întinderea albă: doar un punct în imensitate. Sunt izbit de stranietatea albului. Se spune, cred, alb ca moartea. Sentimentul că umblu pe o altă planetă. Irealitate totală. Soarele intra și el în acest joc. Și el ireal.” (III, 279-280). Și, în acest context, urmează exultanța (cumva mistică) de a fi nimic: „Dacă întreg universul ar fi împotriva mea, dacă aș fi detestat deopotrivă de oameni și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
idem). Când, peste timp, Cioran notează că „nimic nu mi-a dat vreodată senzația de realitate pe care mi-o dă un copac” (III, 385), suntem tentați să credem că această senzație de realitate nu-i decât împlinirea absolută a irealității lumii. Așa cum concretețea propriului chip răsfrânt în oglindă proiecta în ireal, la fel, asumarea irealului generează forme palpabile, deci lume. „Să-mi inventez un soi de prezent” (III, 172), își spune într-un loc. Or, prezentul, în concretețea lui, i
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Înclin să cred că Vedâtana e sistemul cel mai profund, cel mai apropiat de «realitate»” (I, 173). Mai mult, sunt clipe când Cioran găsește în ireal fundamentul ființei: „Fără iluzii, nu există nimic. E straniu să afli taina realității în irealitate” (I, 241) sau clipe în care asumarea iluziei devine singura posibilitate de a accepta moartea. „Ideea că totul sfârșește sub pământ, în plină putrefacție, m-a înghețat” (I, 87), spune el. Or, „Ca să suporți moartea, ca s-o înfrunți cu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el. Or, „Ca să suporți moartea, ca s-o înfrunți cu detașare, trebuie să accepți că viața asta e pură aparență, că în fond e ireală Ă altminteri nu te poți resemna să mori” (I, 337). Să suporți moartea? „Credința în irealitatea lumii nu abolește frica” (I, 80), spune el. În fața morții lui Adamov, agitația oamenilor i se pare ridicolă. „Adamov a devenit indiferent la toate astea” (III, 167), își spune. Apoi încearcă următoarea experiență: „Azi, în pat, am încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 160). Dar dacă pe el îl salvează conștiința propriei inconsistențe în real, la alții se întâmplă dimpotrivă: „Ceea ce-i salvează pe oameni e că nu știu cât de puțin sunt. Blestem sau privilegiu, eu am simțit întotdeauna, până la delir, propria-mi irealitate, și-a tuturor” (I, 90). Și are dreptate Cioran să spună blestem sau privilegiu, deși mai bine ar fi spus blestem și privilegiu. Chinul propriei absențe (să ne amintim de șocul trăit în fața oglinzii) devine singura motivație a supraviețuirii: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a părut atât de frumos încât proiectul meu mi s-a părut neavenit și în tot cazul pripit. Dacă totul este ireal, peisajul ăsta e și el ireal, îmi spuneam. E posibil, e chiar adevărat, mi-am răspuns; dar această irealitate îmi place, mă farmecă, mă consolează. Frumusețea nu e o iluzie completă: e o iluzie știrbită, un început de realitate” (idem). Frumusețea poate, deci, să salveze lumea. E un început de realitate, deci de sens. Munții îi dau și altă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un spectacol fascinant și plin de poezie. De altminteri, de vreme ce nu am văzut eu însumi acele spectacole nu am cădere să le judec. Dar nu risc absolut deloc să greșesc afirmând că o interpretare a lui Dostoievski în atmosferă de irealitate este a priori un foarte grosolan contrasens. Înseamnă a anula pur și simplu tocmai elementul pe care o atare înfățișare intenționează să-l exalte, adică sensul metafizic. Forța extraordinară a lui Dostoievski vine tocmai din faptul că în cadrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Metodologia și materialul de lucru 53 CAPITOLUL II PROZA AUTENTICITĂȚII 71 2.1. Delimitări conceptuale 71 2.2. Mircea Eliade autenticitatea ca inautenticitate 81 2.3. Anton Holban autenticitatea ca sentiment al morții 88 2.4. Max Blecher autenticitatea și irealitatea imediată 95 CAPITOLUL III PARATOPIE ÎN TEXTELE NARATIVE ALE LUI MAX BLECHER 109 3.1. Discursul narativ blecherian 109 3.2. Lumea și lumile operei lui Max Blecher 114 3.3. Construcții paratopice în textele narative ale lui Max Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
narativ blecherian 109 3.2. Lumea și lumile operei lui Max Blecher 114 3.3. Construcții paratopice în textele narative ale lui Max Blecher 119 CAPITOLUL IV DISCURSURI LITERARE ȘI FILOSOFICE ÎN TEXTUL NARATIV BLECHERIAN 133 4.1. Întâmplări în irealitatea imediată discurs despre suferința primară 133 4.1.1. Nevoia unei alte identități 133 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate 147 4.2. Inimi cicatrizate sau discurs despre suferința i mpusă de boală 155 4.2.1. Personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Max Blecher 119 CAPITOLUL IV DISCURSURI LITERARE ȘI FILOSOFICE ÎN TEXTUL NARATIV BLECHERIAN 133 4.1. Întâmplări în irealitatea imediată discurs despre suferința primară 133 4.1.1. Nevoia unei alte identități 133 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate 147 4.2. Inimi cicatrizate sau discurs despre suferința i mpusă de boală 155 4.2.1. Personajul blecherian sau ipostaza de a-fi-întru moarte 155 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului 166 4.3. Vizuina luminată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a prozei blecheriene. Ultima dintre narațiunile scurte ale autorului, Ioniță Cubiță, nu are nimic din atmosfera ,,de spital" a celorlalte scrieri. Fragmente din această scriere, acaparată de un personaj situat la limita dintre grotesc și machiavelic, regăsim în Întâmplări în irealitatea imediată. Spectacolul atroce al vieții care cuprinde ororile la care asistă copiii în prezența acestui caracter insolit va pregăti celălalt spectacol în care Blecher va intra, de data aceasta nu ca martor, ci ca personaj. Blecher este privilegiat încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale acestei puteri sunt: revelația și inspirația"29. Plecând de la aceste considerente, se poate observa că textele lirice ale autorului trasează clar ideea pe care acesta o va evidenția în romanele sale realitatea este neimportantă, ceea ce contează, într-adevăr, este irealitatea. Aceleași observații pe care Țeposu le făcea operei epice a scriitorului, identificând ,,cunoașterea irațională" de factură suprarealistă în ,,onirismul critic, tehnică a iraționalității reci de organizare a imaginarului epic" a lui Blecher, sunt valabile și în cazul textelor lirice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
apelor, aflat în imposibilitatea de a întoarce trăsura la mal. Referitor la modalitatea personajului blecherian de a percepe lumea senzorial, tot R. G. Țeposu, în studiul amintit, menționa observațiile lui Octav Șuluțiu pe care acesta le făcea romanului Întâmplări în irealitatea imediată: ,,eroul acestei cărți trăiește în permanență în pătura sufletescă unde materialul senzorial începe să se transforme în fapt abstract, psihologic, dar nu s-a desprins încă de caracterul material al realității"32. Din perspectivă transdisciplinară, putem constata o trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
intitulat William Blake un vizionar genial și chinuit și despre Kierkegaard Conceptul repetiției la Kierkegaard, publicat tot în Vremea. Tot în această perioadă, Blecher va începe să lucreze la primul său roman, pe care inițial l-a intitulat Exerciții din irealitatea imediată: Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice. Întâia libertate pe care mi-am acordat-o a fost aceea a iresponsabilității actelor mele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Blake un vizionar genial și chinuit și despre Kierkegaard Conceptul repetiției la Kierkegaard, publicat tot în Vremea. Tot în această perioadă, Blecher va începe să lucreze la primul său roman, pe care inițial l-a intitulat Exerciții din irealitatea imediată: Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice. Întâia libertate pe care mi-am acordat-o a fost aceea a iresponsabilității actelor mele interioare unul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
această perioadă, Blecher va începe să lucreze la primul său roman, pe care inițial l-a intitulat Exerciții din irealitatea imediată: Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculație intelectuală: eu trăiesc această irealitate și evenimentele ei fantastice. Întâia libertate pe care mi-am acordat-o a fost aceea a iresponsabilității actelor mele interioare unul față de celălalt am încercat să rup bariera consecințelor și ca o onestitate față de mine însumi, am căutat să ridic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și voluntară valoare orice tentație a halucinantului. Cât însă și cum își dezvoltă în mine suprarealitatea tentaculele ei, nu știu și n-aș putea ști. Știu doar că voi juca până la ultimele jetoane.... Încerc să mă definesc în Exerciții în irealitatea imediată. Vă voi trimite câteva pagini și, dacă le veți citi cu mare indulgență, poate le veți găsi și calități. Eu lucrez într-o mină fără fund, cu capul otrăvit de febră și chinuit că nu iasă așa cum vreau manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dacă le veți citi cu mare indulgență, poate le veți găsi și calități. Eu lucrez într-o mină fără fund, cu capul otrăvit de febră și chinuit că nu iasă așa cum vreau manuscrisul 35. În 1936 este publicat Întâmplări în irealitatea imediată, roman foarte bine primit de critica literară a vremii care s-a bucurat, de asemenea, de o receptare pozitivă din partea cititorilor: Publicarea Întâmplărilor ține de întâlnirea mea cu Geo Bogza, la Brașov, în 1934, și de marea prietenie ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
subiectiv, apropiindu-se, în opinia lui Nicolae Manolescu, de Kafka, Breton și Schulz, în proza cărora nimic nu mai este cu certitudine real: ,,Universul nu mai este explorat psihologic, ci poetic și vizionar. Blecher nu jură pe realitate, ci pe irealitate, care poate fi onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică"45. Naturalismul expresionist al Întâmplărilor în irealitatea imediată nu se mai regăsește în romanele care urmează, fizionomiile descrise aici determinându-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cărora nimic nu mai este cu certitudine real: ,,Universul nu mai este explorat psihologic, ci poetic și vizionar. Blecher nu jură pe realitate, ci pe irealitate, care poate fi onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică"45. Naturalismul expresionist al Întâmplărilor în irealitatea imediată nu se mai regăsește în romanele care urmează, fizionomiile descrise aici determinându-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată de critica literară, recunoscându-i adevărata valoare, apreciind că cele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Blecher un caz de receptare problematic și spectaculos 48, carte care este de fapt teza de doctorat a autoarei 49. Ada Brăvescu reliefează eterogenitatea punctelor de vedere existente de-a lungul vremii în receptarea operei lui Blecher. Autorul Întâmplărilor în irealitatea imediată reprezintă un caz excepțional de receptare, printre cele mai problematice și dificile ale spațiului nostru cultural, nu atât prin compararea cu alte cazuri controversate, cât mai ales prin dinamica internă a parcursului și prin durata necesară obținerii cotei valorice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o lucrare de referință în cultura românească 51. Astfel, în Literatura română între cele două războaie mondiale, criticul literar încadra scrierile autorului român în proza autenticității și a experienței, observând pentru prima data asemănarea dintre viziunea scriitorului din Întâmplări în irealitatea imediată cu cea a lui Kafka. Crohmălniceanu nota apropierea prozei lui Blecher nu numai de proza lui Kafka, dar și de cea a lui Bruno Schulz și Robert Walser, prin ,,facultatea de a se instala în nenorocire, de a aceepta
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
literari amintiți, Negoițescu interpretează opera lui Blecher pornind de la teoriile lui Karl Jaspers și Kierkegaard despre suferință. Cele trei romane ale lui Blecher probează în mod exemplar literatura suferinței în sens existențial: autorul se exersase prin lecturi Kierkegaardiene. Întâmplări în irealitatea imediată (1935), care se compune din amintiri de adolescență, este un roman al suferinței originare, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinței impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de ghips; Vizuina luminată (postum
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
altfel, lucrările sale nici nu mai sunt reeditate. Cu toate acestea, trebuie amintit faptul că înainte de momentul 1941, un punct de vedere ferm exprimat despre opera lui Blecher a fost acela al lui Geo Bogza, care considera că ,,Întâmplări în irealitatea imediată consacră un scriitor care a scris lucid, matematic..." 57. De altfel, așa cum reiese din corespondența pe care Blecher o avea cu Bogza, cartea amintită este produsul prieteniei dintre cei doi, gest atipic pentru secolul în care este scrisă, Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ceva ce numește ,,sensul vieții", iartă-mi cuvântul acesta mare, și tu ai dat un sens ,,vieții" mele58. Analizând în revista Azi, romanele lui Blecher, D. Trost relaționa, pentru prima dată, opera scriitorului de conceptul de fantastic. În Întâmplările din irealitatea imediată M. Blecher ne dăduse rezultatele unei experiențe strict personale, în care realul era conturat de fantastic, un fantastic anumit, care ținea mai curând de o ciudată și exacerbată sensibilitate decât de solicitarea unui necunoscut, reușind să creeze o densă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]