562 matches
-
în astru, a medullei și a creierului, o copie a Căii Lactee. Dar aveam de asemenea ideea asta, că nu poți să ai o poziție atât de categorică, care să facă viața omenească imposibilă, nici să încerci să aduci laolaltă lucruri ireconciliabile care te-ar distruge, ci să încerci să vezi cu ce ființă omenească ai putea trăi pentru început. Și dacă cea mai nobilă ființă ar fi să apară în acea tavernă pustie și prea încălzită, cu muște și radio care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul dialogului lasă de altfel să se creadă că ea va avea loc. Degeaba. Platon îl trimite pe Socrate să spună că există două feluri de existență, prinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi încadrat și Danton. Considerând că idealurile revoluției fuseseră în mare parte realizate, el își descătușează hedonismul, ce-i este funciar, și trăiește frenetic alături de tânăra lui soție, Louise, undeva la țară, în ținutul Arcis. Conflictul cu Robespierre e însă ireconciliabil, anticipă și acceptă ca o fatalitate cuțitul ghilotinei, singurul regret fiind legat tocmai de existența tihnită, solară: "Danton: Că în clipa când voi pune piciorul pe scara eșafodului, să nu te văd (halucinat) pe tine venind la Arcis pe potecă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cititorului trebuie să facă un efort de adaptare, anume să fie și un ochi surprins de "privitor", menit să stabilească dependența dintre planurile romanului în pofida aproximativei unități de percepție. Nu se poate susține, din punctul nostru de vedere, o opoziție ireconciliabilă 330. Oricum, în asemenea contexte, oricine apreciază și manifestă "plăcere" față de remarcabila și pura "asonanță" a romanului. Camil Petrescu este "îndrăgostit" de coerența multiplicării spre o dependență absolut necesară de crezul său artistic și de realitate. Revenind la personajul fondator
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
urgii a politicii externe economice. Cine-l putea crede? Scenariul lui jignea chiar și o inteligență precară, ca să nu mai vorbesc de bunul-simț. Am ajuns la „Suveica” și nu lupta de clasă și nici diferențele culturale, ideologiile incompatibile sau conflicte ireconciliabile funcționau, ci invidia cea mai lumească și suspiciunea. Eram, după insistențe făcute pentru a nu lucra în trei schimburi, muncitoare necalificată la grădinița fabricii. Munca, firește, nu-ți solicita decât rezistență fizică. și totuși, prezența mea abruptă și faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fostele țări comuniste sunt doar câteva evenimente cu o puternică semnificație simbolică. Un nou tip de istorie își face apariția: o istorie a interdependenței, a instantaneității și chiar a fuzionării unor „lumi” ce păreau, până de curând, total independente sau ireconciliabile. Globalizarea oferă o modalitate nouă de a gândi și de a percepe spațiul economic, social și cultural, o nouă modalitate de percepție și raportare la timp... Bogăția și diversitatea discursurilor despre globalizare nu împiedică unele acorduri minime, iar printre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Cioran un permanent necunoscut Ă n-ar trebui căutat înainte de toate aici? Ce-i drept, despre caiete s-ar putea spune exact ceea ce Cioran însuși spunea despre scrisori: că sunt, deopotrivă, documente ale ființei și mistificări ale ei. Și, aparent ireconciliabile, adevărurile acestea se suprapun și se generează reciproc. În fapt, acel altul căruia i se adresează și care îi tulbură mărturisirea de sine și ființa este el însuși, în permanență mască, în permanență un străin. Așa încât, cum nu există altă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a propăvăduit violența? În spatele acestor gesturi, o metamorfoză continuă, a cărei singură consecință este recunoașterea unei identități care dă sens îndoielii. Care se întemeiază pe îndoială. Nu numai că Cioran este în permanență altul, el este și suma unor contradicții ireconciliabile. Iată: „În mine există un pătimaș și un sceptic care nu se pot pune de acord în nici o privință. Sunt suma dezacordurilor lor” (II, 153). Doar că, din neputință, eșecul ia chipul victoriei. Masca aceasta, deopotrivă negată și afirmată, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
permanență altul, o alteritate. Cauza acestor contradicții? Uneori, Cioran acuză ereditatea imediată: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Adesea, țara din care provine: „Paradoxul poporului român este că e deopotrivă nefericit și ușuratic” (II, 294). Doar că, disprețuindu-se pe sine, Cioran își disprețuiește deopotrivă rădăcinile. Sau, mai clar: disprețul față de ai
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Sau: „În familia mea, nimeni, afară de mama, nu s-a dovedit în stare să înfrunte viața cu încredere și curaj. Cu toții au fost mai mult sau mai puțin disperați și timorați, începând cu mine
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi deosebit de utilă în înțelegerea considerentelor pe care se fundamentează pozițiile actorilor în rețea. În general, este destul de dificilă formularea unor răspunsuri care să satisfacă pe deplin exigențele, așteptările și aspirațiile actorilor rețelei. Comunicarea deschisă poate aduce în lumină diferențe ireconciliabile. Aceste diferențe, care pot avea o multitudine de surse (profesională, cultură organizațională, geografie, nivel de dezvoltare), sunt de natură să blocheze procesul de negociere. În circumstanțele în care nu există un acord asupra tuturor obiectivelor, o posibilă soluție este aceea
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
În consecință, cauza inegalităților școlare ar trebui căutată în alegerile pe care indivizii aflați în poziții de clasă diferite le fac și în constrângerile diferite asociate pozițiilor de status. Dacă, în ceea ce privește controversa asupra cauzelor inegalităților școlare, diferențele de perspectivă par ireconciliabile, pozițiile celor doi autori în ceea ce privește inegalitățile sociale au multe puncte de convergență. Atât Boudon, cât și Bourdieu consideră că sistemele de stratificare socială existente au tendința de a se perpetua, de a rămâne neschimbate pentru perioade lungi de timp. Structura
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a unui model cosmologic unanim se datorează faptului că fizica se află la ora actuală În afara unui consens (și probabil așa va rămâne de acum Înainte): cele două teorii dominante (a relativității generale și cuantică) păreau - până acum câțiva ani - ireconciliabile, Împărțind comunitatea științifică În două tabere, pe lângă cei care lucrează Încă În fizica newtoniană. Unii Îl continuă pe Einstein, pornind de la premisa că timpul și spațiul nu mai sunt concepte absolute (dar păstrând concepția clasică asupra relației dintre observator și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul dialogului lasă de altfel să se creadă că ea va avea loc. Degeaba. Platon îl trimite pe Socrate să spună că există două feluri de existență, prinzându
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
partide cooperează și anume domenii în care au poziții în mod fundamental divergente: cooperarea PNȚCD PDSR acoperă mai curând zona fiscalității, în timp ce cea PNL PDSR pe cea a justiției. Acest exemplu ridică serioase semne de întrebare privind diferențele percepute ca ireconciliabile între partidele cheie ale stângii și dreptei în România postcomunistă. Analiza rolul jucat de Parlament în elaborarea politicilor pune din nou în evidență puterea explicativă a contextului derulării procesului de guvernare, în detrimentul factorilor politici. În plan politic, ar putea fi
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
bun-rămas, pentru că speră să te reîntâlnească din nou, par să nu corespundă portretului colectiv în care intră, de-a valma, eroi și victime, asasini și păcătoși, ratați și lacomi, bețivi și abstinenți. Contradicția majoră a lui Marlowe provine din conflictul ireconciliabil între înaltul model moral profesat și precaritatea - aproape mizeria - în care-și duce existența. „E o viață sordidă, dar m-am obișnuit cu ea”, îi replică, pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin care se încearcă negocierea distanțelor și obținerea consensului, ci mai degrabă de unul în care enunțiatorul își asumă deținerea adevărului și, prin urmare, îi solicită imperativ adversarului (aflat în postura mistificatorului) să-l recunoască; un astfel de raport este ireconciliabil, iar finalitatea sa este traductibilă de sensul etimologic al convingerii (con+vincere = a învinge definitiv 158). Dar microtextul interpelării directe ia, alteori, forma unei scrisori deschise miniaturale (câteva paragrafe), inclusă într-un compozit eterogen, cum ar fi, de pildă, articolul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rămâne un vecinic deziderat. Cine a pătruns odată în greutățile ei s-a convins că pe deplin n-are să le poată birui niciodată"245. Ambele viziuni devin exponențiale pentru autorii lor, însă acest lucru e departe de a semnifica poziții ireconciliabile. Din contră, în spiritul ei comic, publicistica argheziană pare racordată la universul caragialian prin fire invizibile și, mai mult, pare a-i prelungi inconfundabil substanța. Sensul dat de Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a negativului, care suscită deopotrivă ilaritatea și dezgustul. Prin tehnicile compoziționale (deformarea anatomică, combinații sau accesorii absurde, reducția la funcția de bază, animalizare, hiperbolizare grotescă etc.), pamfletarul comunică, în planul emoțional, ideea unei dominații totale și, implicit, a unei poziții ireconciliabile, în raport cu victima sa. Iar râsul nu survine neapărat în momentul prim al metamorfozei, ci, mai degrabă, atunci când personajul, sub noua sa înfățișare, devine animat și se mișcă ridicol, în spațiul fictiv. Poate că așa ar trebui văzute cele mai importante
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
domnului Iorga este a unei naturi în contra altei naturi; este semnul unui spirit și unei literaturi defuncte în fața unui capitol nou care-i succede"283. Privite din acest unghi, textele polemice ale celor doi par marcate de un paralelism ideatic ireconciliabil, pentru că fiecare caută, mai întâi, să-și statueze public propria imagine și, totodată, să o discrediteze pe cea a adversarului său. În realitatea intradiscursivă, personajele (locutorul și interlocutorii asimilați proiecției sale) intră într-o opoziție manifestă, inegală, de vreme ce autorul real
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de un Nichita înseninat, epurat de anxietăți, dedramatizat, analog Eminescului din Odă (în metru antic); neașteptat, el e în ton cu Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]