1,158 matches
-
sine), el nefiind altceva decât ceea ce face din el. Omul nu este o potențialitate, o sumă de rezerve ("cu mai mult noroc, aș fi putut ajunge..."), ci exact ceea ce este. Celălalt: nu sunt doar realitate umană privilegiată de singularitatea sa ireductibilă ("Dasein"), ci și o ființă alături de ceilalți, o ființă-împreună ("Mitsein", cf. Heidegger). A trăi conștient de o lume bântuită de aproapele meu înseamnă a mă angaja într-un univers ale cărui complexe-ustensile pot avea o semnificație pe care proiectul meu
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. În ontologia existențială a lui Sartre, ființa unui obiect existent nu mai este decât ceea ce apare. Nu mai există "ființă" la modul absolut (precum "esența" la Kant), ci două modalități de ființă, ireductibile una la alta: ființa-în-sine, sau ființa apariției, și ființa-pentru-sine, sau ființa conștiinței în care s-a produs această apariție. În termeni filozofici, orice obiect are o esență (ansamblul constant al proprietăților lui) și o existență (o anumită prezență efectivă în
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
vorbi de valoarea lor, contribuie la modificarea profilului criticului de la Contemporanul. În acest sens, arată Ion Vitner, „Gherea nu stabilește, cum se poate vedea la o lectură atentă, o contradicție absolută între tendenționism și teoria artei pentru artă”, deoarece „antagonism ireductibil există între tendenționism și tezism, pe de o parte, și între teoria artei pentru artă și formalism, pe de altă parte”. Pe aceeași linie se situează sublinierea cuvintelor lui C. D. Gherea, după care „un curent literar, oricât de puternic
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
ar fi polinoamele, întregii cuadratici și cuaternionii Hurwitz. În ultimele două cazuri, algoritmul lui Euclid este folosit pentru a demonstra proprietatea crucială de unicitate a factorizării, anume aceea că astfel de numere pot fi factorizate în mod unic în elemente ireductibile, structuri similare numerelor prime. Unicitatea factorizării este esențială în multe demonstrații din teoria numerelor. Algoritmul lui Euclid se poate aplica și numerelor reale, așa cum arată Euclid în Cartea 10 din "Elementele". Scopul algoritmului este identificarea unui număr real "g" astfel încât
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
m" = "n" = 1 și "m" = "n" = 0 sunt valorile inițiale. Convergentul "m"/"n" este cea mai bună aproximație rațională a lui "a"/"b" cu numitorul "n": Polinoamele de o singură variabilă "x" se pot aduna, înmulți și descompune în polinoame ireductibile, structuri analoage numerelor prime din mulțimea numerelor întregi. Cel mai mare divizor comun "g"("x") al două polinoame "a"("x") și "b"("x") este definit ca produsul polinoamelor ireductibile comune, care pot fi identificate folosind algoritmul lui Euclid. Procedura de
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
singură variabilă "x" se pot aduna, înmulți și descompune în polinoame ireductibile, structuri analoage numerelor prime din mulțimea numerelor întregi. Cel mai mare divizor comun "g"("x") al două polinoame "a"("x") și "b"("x") este definit ca produsul polinoamelor ireductibile comune, care pot fi identificate folosind algoritmul lui Euclid. Procedura de bază este similară cu cea de la întregi. La fie care pas "k", se calculează un polinom cât "q"("x") și un polinom rest "r"("x") care satisfac ecuația recursivă
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
de pași. Acest principiu se bazează pe ordonarea naturală și pe existența unui număr natural minim. Teorema fundamentală a aritmeticii se aplică pe orice inel euclidian: orice element dintr-un inel euclidian poate fi factorizat în mod unic în elemente ireductibile. Orice inel euclidian este un domeniu de factorizare unică, deși reciproca nu este adevărată întotdeauna. Inelele euclidiene sunt o submulțime a domeniilor CMMDC, domenii în care există întotdeauna un cel mai mic divizor comun al două elemente. Cu alte cuvinte
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
de monarh. Ajuns rege în 1914, când a debutat Primul Război Mondial, Ferdinand a fost în curând pus în situația grea de a alege între interesele țării sale de adopție, România, și identitatea sa germană, care se aflau în conflict ireductibil. După o perioadă de neutralitate, în 1916 România a ales să intre în război pentru realizarea dezideratelor sale naționale. În timpul retragerii guvernului la Iași, când situația militară era disperată, familia regală a avut un rol esențial în păstrarea moralului. Pentru
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
ține neabătut partea îngerilor. Pentru el, bunăoară, capodoperă (dacă e să nu fie doar un ifos romantic, fără suport în realitatea robustă a artei) poate fi, cel mult, un alt nume dat capitularii provizorii a puterilor întunericului și nicidecum expresia ireductibila a vreunui moment suprem sau icoana unui stop-cadru privilegiat al disputei angelice. În consecină, „smerenia estetică” și probitatea simplă și neafectata a lucrării pictorului se cuvin să denunțe, laolaltă cu îngerii nevăzuți, manifestările văzute, „materializările” plastice ale demonilor(...). Profund subiectiv
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un "dosar compromițător" despre doamna Lița Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie, proces câștigat de general. Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea de peste un deceniu dovezi asupra conspirațiilor acestuia în cadrul SSI.
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un "dosar compromițător" despre doamna Lița Baranga, mama lui Ion Antonescu, în vârstă de 82 de ani în 1940, și-i "regizase" acestuia un proces de bigamie, proces câștigat de general.Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov, instigate de Carol al II-lea, Antonescu strângea de peste un deceniu dovezi asupra conspirațiilor acestuia în cadrul SSI. Căzut în "dizgrația" camarilei, gen. Gabriel Marinescu, principalul autor al asasinatelor se "spovedește" în fața lui Constantin Argetoianu
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
că argumentul următor, în ordinea simplicității, care poate să încorporeze excepția în ca parte a teoriei trebuie să fie preferat în locul primei. După cum a afirmat Albert Einstein: Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de bază ireductibile să fie cât mai simple posibil și reduse ca număr, fără să trebuiască să renunțe la reprezentarea adecvată chiar și a unui singur experiment". O problemă critică în știință este în ce măsură corpul actual de cunoștințe științifice poate fi considerat drept
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
pe un grup neabelian este un operator . Transformata Fourier pe un grup compact este un instrument major în teoria reprezentărilor și analiza armonică necomutativă. Fie "G" grup topologic Hausdorff compact. Fie Σ colecția tuturor claselor de izomorfisme de reprezentări unitare ireductibile finit dimensionale, împreună cu o alegere determinată a reprezentării "U" pe spațiul Hilbert "H" de dimensiune finită "d" pentru fiecare σ ∈ Σ. Dacă μ este o măsură Borel pe "G", atunci transformata Fourier- Stieljes de μ este operatorul de pe "H" definit
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
sale aceste structuri imaginare colective. Imaginarul colectiv este cel care se structurează, conștient sau inconștient, pe toate compartimentele existenței noastre, gândirea simbolică fiind cosubstsanțială ființei noastre; ea precedă limbajul și gândirea discursivă, iar imaginea trebuie înțeleasă ca fascicol de semnificații, ireductibile la un singur plan.
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
din mediu țapi ispășitori cu valoare universală. Există tendința să se considere drept cazuri patologice acte petrecute în deplină luciditate. Dar, dincolo de aportul eredității și al mediului, orice om, cu excepția schizofrenilor, se bucură de înzestrarea de către Dumnezeu a unui nucleu ireductibil numit liberul arbitru, care este o lumină dumnezeiască înlăuntrul nostru și a cărei esență constă exact în ceea ce poți, cu ajutorul harului dumnezeiesc, să te opui răului și să faci binele și aceasta e cu atât mai lăudabil cu cât zestrea
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
m-am simțit spontan „acasă”, în sânul acelui „trib poetic etern” căruia îi aparține orice pasionat al poeziei, sau, altfel zis, am regăsit acel spațiu psiho-mental unde se manifestă tot ceea ce experiența poetică are mai specific, mai entuziasmant și mai ireductibil, un altceva dicibil și indicibil în același timp, sublim și aproape divin prin accesul la un nivel mai intens sau mai înalt al făpturii noastre terestre. Sublim, divin, iată două concepte pentru experiențe emoționale pe care aproape că mi-e
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
cu președintele? Ar trebui sau nu să știe, potrivit mecanismului? Este mecanismul bine construit și gândit, pentru ca primul-ministru să nu aibă mirări din acestea? Mihai-Răzvan Ungureanu: În opinia mea, da. Și acesta este motivul pentru care, fiind într-o diferență ireductibilă de interpretare a felului în care a fost operată informarea în cazul celor doi cetățeni români aflați în Irak, am considerat, pentru a nu-l pune nicicum pe primul-ministru într-o poziție defensivă, că trebuie să-mi dau demisia. Mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
interese care favorizează relația bilaterală cu statele membre în dauna relației directe cu UE, face ca divergențele de opinie să crească. Eu nu cred că putem merge în momentul de față până într-acolo încât să spunem că diferențele sunt ireductibile și că ele duc inevitabil la puncte de vedere contondente. Aș crede mai curând că e nevoie de foarte multă flexibilitate, că e nevoie de o politică dispusă spre compromis din partea Federației Ruse și spre o politică angajantă, pragmatică, din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
sa, Un cœur simple, ușița lui Michelet etc.), pentru a nega ficțiunii literare orice dimensiune referențială. Aceste notații nu ar avea alt rol decât acela „de a întrerupe înaintarea intrigii și de a conota prezența amorfă a realității”5: Reziduurile ireductibile ale analizei funcționale au în comun faptul că denotă ceea ce numim în mod curent „realul concret” (gesturi mărunte, atitudini tranzitorii, obiecte insignifiante, cuvinte redundante). „Reprezentarea” pură și simplă a „realului”, relatarea nudă a „ceea ce este” (sau a fost) apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vibrația rimei, numără silabele, compară variantele cu scopul de a surprinde de a „aproxima”, printr-o definiție inteligibilă, sunetul unic al creației, nu „sunetul inefabil”, pentru că C. are oroare de acest termen. Totuși, cronicile lui sunt preocupate de nota pură, ireductibilă a operei. În cazul lui Al. A. Philippide, originalitatea ar veni din modul de a trata visul nu ca o înnorare poetică a cunoașterii, ci ca o modalitate lirică a conștiinței. La Ion Vinea (despre care scrie, printre primii, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
care o afectează. Acesta este contextul În care bisexualii, homosexualii, lesbienele, dar și anarhiștii, feministele, ecologiștii, libertarii și alți „altermondialiști” din primii ani ai secolului XXI, luptând cu toții Împotriva unificării societății industriale contemporane, propovăduiesc, fiecare În propriul limbaj, noi utopii ireductibile Între ele. M. V. & BERA Matthieu și LAMY Yvon (2003), Sociologie de la culture, Paris, Armand Colin. DEBORD Guy (2000), Les Situationnistes et les nouvelles formes d’action dans la politique ou l’art, Paris, Mille et une nuits (prima ediție trilingvă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între replierea identitară pe poziții comunitariste, chiar și În sânul celor mai deschise societăți, ilustrate de marile metropole politice și economice, și necesitatea păstrării, În orice comunicare Între oameni, a părții de „zgomot” care traduce, cu riscul naufragiului totalitar, prezența ireductibilei libertăți a interlocutorilor, poziția cosmopolită nu este dintre cele mai ușor de apărat și de ilustrat. Căci dacă obsesia degenerării „raselor”, limitate adesea la un singur ansamblu național, a fost trecută În rândul ideologiilor perimate (deși nu pretutindeni, așa cum dovedesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de o raționalitate sprijinită de analize elaborate În acest scop, cât de ideologii și alegeri politice. După cum probabil s-a Înțeles, nu toate situațiile de migrare internațională sunt sortite să creeze ansambluri durabile care să poate fi denumite diaspora; aceasta, ireductibilă la altceva, nu se constituie decât dacă sunt reunite condițiile apropriate. M. V. & AFFERGAN Francis et alii (1995), Différence et cultures en Europe, Strasbourg, Conseil de l’Europe. BELTRAN Antolin (1997), „Immigrés chinois en Espagne ou citoyens européens?”, Revue européenne des
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
binelui. Ce principii pot fi Însă invocate pentru a justifica o astfel de prioritate? Primul privește ideea conform căreia individul trebuie să fie singura sursă de valoare morală, ceea ce exclude orice măsură care i-ar acorda unei comunități oarecare interese ireductibile la cele ale membrilor săi. Este unul dintre aspectele care distinge o teorie neutilitaristă a dreptății de una utilitaristă, aceasta din urmă putând accepta sacrificarea câtorva indivizi În speranța ameliorării sorții colectivității. Cel de-al doilea, legat În mod intim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o pretindea această antropologie era respinsă În favoarea unui dualism care Își avea rădăcinile În filosofia platoniciană. Așa cum constată Georges Gusdorf, omul lui Descartes și al lui Malebranche este de fapt mai aproape de Îngeri decât de oamenii reali, pentru că dualitatea sa ireductibilă ne Împiedică să-l cercetăm ca totalitate, nici una dintre cele două componente neavând statutul necesar pentru a-l putea reprezenta (Gusdorf, 1969, p. 185). La granița dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Edward Tyson se rupe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]