136 matches
-
cea despre ordinile individuale între x și y, e.g. intensitatea preferințelor. [...] Acesta este aspectul de ordinal (ordering) al condiției. Aspectul irelevanței este doar o parte a celui de ordinalitate, deși în denumirea condiției accentul pare a cădea pe aspectul de irelevanță”. [Sen, 1970a, pp. 89-90] footnote>. Rezultatul agregării preferințelor individuale pe baza acestor condiții greu de respins este unul surprinzător: nu există nicio funcție de preferință socială rațională care să le îndeplinească. Într-o formulare alternativă și cumva mai șocantă, nu există
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a părut o problemă minoră legată de regula majorității (intranzitivitatea - vezi Condorcet). „Este doar o curiozitate matematică” au spus unii [Dahl și Lindblom, 1953, p. 422]. Totuși, intrigați și curioși în privința acestei mici crăpături, cercetătorii nu au dezarmat în fața posibilei irelevanțe a problemei și au început să îi acorde din ce în ce mai multă atenție. Ceea ce au descoperit, pare acum a fi o cavernă gigantică în care cad aproape toate ideile noastre despre acțiunile sociale. Aproape orice spunem, ori a fost spus vreodată de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de „socialism real” la coșul de gunoi al istoriei. Cu câteva săptămâni În urmă, Zidul Berlinului căzuse pe neașteptate. În Ungaria și Polonia, toată lumea era preocupată de dificultățile politicii postcomuniste; vechiul regim - atotputernic cu doar câteva luni Înainte - aluneca În irelevanță. Partidul Comunist din Lituania tocmai se pronunțase pentru desprinderea imediată de Uniunea Sovietică și pentru independență. Iar În taxiul care mă ducea la gară am auzit la un post de radio austriac primele știri despre revolta din România Împotriva dictaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problemelor europene și mondiale. Deși au fost necesari zece ani pentru a se ajunge la un acord formal În chestiunea accesului, din noiembrie 1961 Berlinul nu a mai contat, iar zona vestică a orașului a Început să alunece lent În irelevanță politică. Chiar și rușii și-au pierdut interesul. În mod bizar, Occidentul nu a sesizat imediat acest lucru. În anul următor, când a izbucnit criza cubaneză, Kennedy și consilierii lui erau convinși că Hrușciov orchestrează o intrigă complexă, machiavelică, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avoir avorté.” („Declar că am făcut un avort.”) Simone de Beauvoir (și alte 342 de femei) (5 aprilie 1971) În cel mult o generație, partidele comuniste francez și italian fie vor rupe legăturile cu Moscova, fie se vor micșora până la irelevanță. Denis Healey (1957) Prin acest Tratat nu pierdem decât ce am irosit, oricum, de mult. Cancelarul Willy Brandt (august 1970) Când două state vor să-și Îmbunătățească relațiile, ele recurg la cea mai mare platitudine comună. Timothy Garton Ash În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar și a dreptei, și indiferenți la valorile tradiționale. Vizitatorii Lisabonei sau Madridului din anii de după tranziție erau foarte surprinși de lipsa oricărei referințe la trecutul recent, fie ea politică sau culturală 20. Anii ’30 au alunecat curând Într-o irelevanță pe care o surprinde cu fler premonitoriu La Guerre est finie, filmul elegiac al lui Alain Resnais din 1966: comunistul spaniol Diego - portretizat de inegalabilul Yves Montand - călătorește clandestin de la Paris la Madrid, pentru a transmite cu curaj materiale subversive
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
literar, cât și o anumită energie (și statut public). Din acest motiv, mulți intelectuali din societățile comuniste au preferat să renunțe la ocaziile de emigrație și exil: mai bine să fii persecutat, dar important, decât liber și irelevant. Teama de irelevanță mai alimenta o considerație În acei ani, și anume dorința unei „reîntoarceri” urgente În Europa. Ca și cenzura, aceasta era o preocupare exclusiv intelectuală - mai exact, era apanajul scriitoriilor din provinciile vestice ale fostului Imperiu Habsburgic, unde Înapoierea și subdezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar care să păstreze o distanță sigură față de prădătorul doppelgänger capitalist de la vest. După cum aveau să demonstreze evenimentele, această viziune era la fel de nerealistă ca fantezia lui Erich Honecker de reîntoarcere la obediența neostalinistă. Neues Forum s-a autocondamnat astfel la irelevanță politică, iar liderilor săi nu le-a rămas decât să cicălească amar masele nechibzuite 23. Revolta germană din 1989 a fost poate singura revoluție cu adevărat populară din acel an - și unica revoltă populară Încununată de succes din istoria Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre calea cehoslovacă spre socialism, mai blândă și mai Îngăduitoare. Pentru zecile de mii de tineri aflați În stradă la Praga, Brno ori Bratislava, el a fost mai Întâi o curiozitate istorică, pentru a deveni În scurt timp de o irelevanță agasantă 26. În urma unui compromis, Dubček a fost ales președinte al Adunării Federale. Președinția i-a revenit lui Václav Havel - o idee atât de neverosimilă cu doar cinci săptămâni mai Înainte, Încât el a respins-o cu blândețe când a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lance În lupta cu răul politic și relativismul moral. După ce s-au convins că președintele american Își ghida politica externă după argumentele lor, au fost sincer surprinși să constate că sunt izolați și ignorați de publicul lor tradițional. Dar irelevanța lui Michnik sau Glucksmann nu avea nimic de-a face cu conținutul opiniei lor. Aceeași soartă Îi aștepta pe intelectualii care au adoptat poziția contrară. Pe 31 mai 2003, Jürgen Habermas și Jacques Derrida (doi dintre cei mai faimoși scriitori-filosofi-intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja taxată, Diaghilev însuși primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]