661 matches
-
are un rol definitoriu în confruntările pentru putere din interiorul oricărei societăți: unul se legitimează prin multiplu, multiplul își dovedește forța prin gesturile perfect adaptate servirii interesului general ale lui unu. Îndoliatul își exteriorizează suferința nu doar dintr-un impuls irepresibil, ci și pentru a demonstra că n-a uitat de îndatoririle ce i s-au impus. Accentuând aceste aspecte, nu înseamnă că punem între paranteze funcția tămăduitoare a doliului. Parodiind, s-ar putea spune că ea reprezintă un fel de
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
de talentul ei, regretând că nu a avut perseverența să scrie, fapt pentru care se considera vinovată. Ea trăiește nostalgia operei întrerupte și moarte, a unui "zbor neîmplinit, împușcat în aer". Și totuși setea de a scrie i-a rămas irepresibilă: "... simt că atâtea din mine cer să iasă la lumină." Și unele și ies aproape involuntar în evocările, portretele, în meditațiile și peisagistica epistolară, spre a nu mai vorbi de romanul, tradus și în românește Zbor în libertate. Acum sunt
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinței și bolii, condiției lui precare, cununi de strălucire intactă, de ferice izbîndă. „Ai să rîzi, dar simt că locurile astea mă iubesc.” Nu numai pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism irepresibil, - însuși obiectul afecțiunii sale a devenit subiect activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei reciprocități, mai mult decît hazarduri binecuvîntate, se mișcă, în răsplata ei inefabilă, mocnite, îndelungi așteptări, vestiri meritîndu-și din plin emergența. Reiterîndu-le cumva
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
să fie deplin motivată pentru acuratețea ideii și vivacitatea sugestiei. Fie că modelaza și apoi desăvârșește prin ardere în cazul ceramicii, fie că prelucrează blocul de piatră, se ajunge finalmenta la obținerea unui impact viguros asupra privitorului. O anumita delicatețe, irepresibila, face ca unele compoziții să degaje aerul unei suculente bonomii. Prin sculptură, Lucretia Dumitrașcu s-a apropiat de om și astfel a ajuns, deseori, în proximitatea lui Dumnezeu.” Valentin Ciucă, 2005 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
să fie deplin motivată pentru acuratețea ideii și vivacitatea sugestiei. Fie că modelaza și apoi desăvârșește prin ardere în cazul ceramicii, fie că prelucrează blocul de piatră, se ajunge finalmenta la obținerea unui impact viguros asupra privitorului. O anumita delicatețe, irepresibila, face ca unele compoziții să degaje aerul unei suculente bonomii. Prin sculptură, Lucretia Dumitrașcu s-a apropiat de om și astfel a ajuns, deseori, în proximitatea lui Dumnezeu.” Valentin Ciucă, 2005 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
alt deal...” „- De ce se mută?” „- Ca să urci mai multe dealuri. Numai așa crești mare!” „- Eu nu vreau să cresc mare!” „- Dar ce ai vrea tu, fluturaș?” „- Eu vreau să cresc mică!” Orice copil aflat în anii de rapidă creștere „ascultă” irepresibila chemare spre „mai sus”. Urcatul pe scaun, pe masă ori în pomii din grădină îi permite să vadă cât mai departe și cât mai multe; să fie pătruns de fiorul necuprinsului și al necunoscutului la orice „ieșire în spațiu”, la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare/ Și în vecinica Iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." În poezia Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? Au fond de l'Inconnu pour trouver du Nouveau! Iar în poezia Elévation, deschiderea însemnează eliberarea din miasmele otrăvite din spațiul teluric prin zborul către "purele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
folosit la cote maxime calitățile care i se cer: pregătire lingvistică excelentă, răbdare, atenție, discernămînt, perseverență dusă pînă la obstinație, talent literar dozat cu discreție. Alături de răspunderea morală, toate aceste calități se cer negreșit răsplătite și material. Pentru că, oricît de irepresibilă și misterioasă ar fi dorința de a traduce, oricît de vie s-ar menține ea în rîndul traducătorilor, nu este de ajuns pentru a le asigura și demnitatea pe care ar trebui s-o aibă practicînd această profesie. Iar demnitatea
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
de rele, ci roua căzută azi-noapte. Nu bufnița care mă privește din zațul ceștii de cafea mă avertizează că e prudent să stau acasă, ci tivul mohorît al norilor adunați deasupra orașului. Aceste amănunte malefice devin obsesii, idei prevalente, monomanii irepresibile. Și ajungi să urăști ploaia nu fiindcă îți udă hainele, ci fiindcă îți aduce nenoroc. Și o detești nu pentru umezeala aerului sau pentru igrasia pereților, ci fiindcă îți influențează în rău viața. Și astfel, capetele fixe al opticii autoreferențiale
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
lumea, cum ar fi arătat ea? - (Râde) Din capul locului - cu defecte, sigur, sigur... Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu pofta de scris, cu nevoia dumneavoastră de dragoste? - Din vara trecută, pofta de scris, care altădată era irepresibilă, s-a diminuat până acolo încât am zis că las neterminat ce am început... Apetența pentru viață, de asemenea, a scăzut deoarece am văzut că fiecare zi seamănă cu toate celelalte care au trecut și care vor veni. Mă surprind
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
afle cât mai multe despre ea și soacra ei, descoperind trecutul. Și doamna Moscu și Mieko ToganÜ sunt figuri ambivalente, purtătoare ale măștii care le ascunde perfect trăirea lăuntrică. Cele două orchestrează destinele celorlalți, posedate ele însele de o forță irepresibilă, prima dă mereu impresia că se află într-un soi de transă, iar cea de-a doua este conștientă de propria karmă întunecată. Prima transformă odaia surorii ei, Christina, în altar, se reculege în fața tabloului pictat de Mirea ca în fața
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
veghează la buna funcționare a infracțiunii, cu acele obiecte triviale și ridicole atribuite lui Brâncuși. Însă în pofida firii sale discrete și pudice, atunci cînd vibrația lăuntrică l-a copleșit și cînd obrăznicia și vulgaritatea celor din jur au impus-o irepresibil, el a știut să-și acordeze și lira pentru timpanele delicate, dar și să-și aștearnă loviturile biciului pe spinările solzoase și tuciurii ale celor care l-au transformat pe Brâncuși fie într-un SRL cu aspirații internaționale, fie într-
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
găsi asemenea rînduri în Jurnalul filosofic al lui Noica? Latura cu adevărat dezagreabilă a unei asemenea propensiuni spre expresia debutonată și spre stilul încrîncenat o alcătuiesc unele din polemicile pe care le semnează Gabriel Liiceanu. Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de teapa României Mari", d-sa nu șovăie a scrie cu o asprime și nedreptate, ambele insuportabile, despre Adrian Marino care "se gudură", "latră" și comite o "mîrșăvie", despre
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat. Are o ureche sintactică perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
imaginează și construiește cu vocația celui ce simte simultan măreția creației, în general, dar și lacunele ei, așa cum pot fi ele percepute în experiența individuală. Din acestă pricină, mai curînd existențială decît determinată de problematizări estetice, el simte o nevoie irepresibilă de a lua lucrurile de la capăt, de a reconstrui lumea la o altă scară și într-o altă ordine. Prins între două tentații la fel de puternice, aceea de a face din artă un fel de elogiu al energiilor primare și al
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
nu le mai poate ține în frîu. Este cazul impulsivității, cînd între declanșarea unui impuls afectiv și gestul la care trimite el nu se mai interpune răgazul deliberării conștiente, caz în care acționezi automat sub presiunea directă a unei dorințe irepresibile. Sau e cazul compulsiilor, cînd deși ai stat să reflectezi asupra unei dorințe, frămîntîndu-te sub apăsarea indeciziei de a o satisface sau nu, totuși nu te poți abține și treci la faptă. Dependențele de orice fel sînt exemple de compulsie
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
persoana a III-a. Modelul autohton posibil al celor doi e Ion Antonescu, mareșalul, cel care se dedubla în discursurile publice, ca și cum ar fi fost propriul său purtător de cuvînt. După ce a recunoscut, la B1 TV, dintr-un probabil orgoliu irepresibil al prostiei, că ProTV-ul îl mediatizează în contul unei datorii neplătite, Gigi a mărturisit, modest, pentru postul din Pache, că studiază ipoteza dacă nu cumva e urmașul unui fost împărat al Bizanțului, de la 1413, Fernando Becali, după cum i-a
Osul împărătesc al lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9896_a_11221]
-
mi explodează în ochi/ unde sînt unde ați îngropat primăverile voastre/ tot mai tăcută e pasărea de pe umărul stîng/ la marginea satului satul meu l-ați mutat/ închid cuvintelor ochii și ies pe lume să plîng" (Locuri gata să zboare). Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci se străduiește a se contrage în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
rezistența gustului comun al timpului, modelor facile ori populiste. Mult timp am fost convins că muzica irlandeză savantă comportă un oarece filon manierist, fie și pentru că se află în puternicul siaj al componisticii britanice, dar mai ales, pentru că există un irepresibil sentiment al insularității, un instinct al experiențelor reiterabile, indiferent de împrejurări și imperative. Treptat mi-am dat seama că mă înșelasem, că între Dublin și Belfast să perpetueze o lume sonoră intens personalizată, fără a se scălda în sucul exotic
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
filme porno pe micul ecran, a pletorei de reviste "de profil" (Hustler, Pendhouse, Playboy, pînă la descendentele lor locale Erotica, Plai cu boi). Nu e, în atari circumstanțe, inoportun să mai vorbim despre pornografie? Nu reprezintă detabuizarea sexuală o mișcare irepresibilă care, în scurt, timp va înlătura toate obstacolele îndătinate? Cultivarea sexului a devenit o formă de comerț, un indice consumist, adică o marcă a secolului incipient. în comparație cu expoziția non-stop a lubricității la care asistăm, amoralismul literelor interbelice nu ni se
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
și de o forță analitică sclipitoare. Cu o fin-malițioasă admirație Dan C. decupează din amintirile Marucăi-Cantacuzino portretul pe care aceasta îl face demonicului Nae Ionescu de care a legat-o o scurtă și dramatică relație amoroasă. Prințesa simte o atracție irepresibilă față de profesorul care seamănă sau cum i se pare memorialistei poate chiar e diavolul însuși. În însemnările ei Maruca îl face de doi bani pe regele Ferdinand, pentru că promite reforma agrară, ceea ce, anticipează perspicacea femeie, îi va ruina pe marii
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
Nici chiar Spovedania unui învins, care nu e literatură și a fost scrisă în lunile imediat următoare după voiajul și sejurul în URSS descrise acolo, nu este riguros exactă din punct de vedere documentar, scriitorul, care este prin definiție un irepresibil " ficționar ", îl surclasează energic și aici pe memorialist. Apoi, în cărțile lui, Panait Istrati coboară în timp într-o perioadă cuprinsă aproximativ între 1850 și 1912. Plecase din România în Elveția în primăvara anului 1916, trecuse în Franța în primăvara
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
Crima nu mai e comisă... Colecția poate lua forme obsesionale și idioate: colecție de cutii de chibrituri sau de capace de bere! Există însă și colecții care se constituie într-un mod mai liber, mai puțin rigid, la voia capriciilor irepresibile și a hazardelor. Atunci, elementele adunate laolaltă scapă autorității unui domeniu strict delimitat, pentru a compune diagrama dorințelor și a dezvălui, în secret, schița unui autoportret. Prin alegerile făcute, tatăl nu desenează contururile unei identități precise, ci schițează o carte
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]