287 matches
-
e mare pentru cineva - popor sau individ - fiindcă e pentru el totodată și necesar, o contrarietate salvatoare și o afirmare creatoare, prin care respiră pozitiv ceea ce are el... Ortodoxia, înțeleasă adânc, aspru, dar luminos, și în toată complexitatea ei de irizări înalte în împărăția spiritului, devine formula de viață și de bun destin istoric viitor al neamului românesc, sensul sau cel puțin cadrul misiunii lui, filosofia lui". 6 Simion Mehedinți, Creștinismul românesc, București, Anastasia, 1995, p. 174. 7 Ibidem, pp. 175-176
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor de soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
politică. Un volum de nuvele, Vinul de piatră (1997), consolidează profilul scriitorului, venind dinspre tradiția prozei realiste, dar abordând subiectele și cu instrumentele epicii metaforice. Învestigația socială este complinită de proiecții baladești, prezentând o lume de deasupra realității, iluminată de irizări fantastice. SCRIERI: Altarul de nisip, Cluj-Napoca, 1993; Patul de zăpadă, Cluj-Napoca, 1995; Vinul de piatră, Cluj-Napoca, 1997; Zodia Țârului, București, 1998; Popescu E. Napoleon, Cluj-Napoca, 1999; Teatru, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Stănescu, Înapoi spre „limba de lemn”, ALA, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
observație inteligentă a unui fapt cotidian Îl poate pune În valoare. VÎntul de toamnă pare un fenomen normal și neutru pînă ce, dintr-o dată, devine simptomatic pentru evoluția lucrurilor: stropii fîntînii arteziene nu mai atrag prin jocul lor seducător, prin irizările de curcubeu și prin răcoarea căutată de-a lungul Întregii veri. Simțind un frison În preajma artezienei, trecătorii o ocolesc și Își ridică gulerul. Este un refuz, o Închidere vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și altă rezonanță
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe de altă parte, făcând apel la memorie, care se originează - cu calde și proteice reflexe mitice - în propria copilărie (Fer. Augustin). Discret și nobil însoțitor pe cărările scrisului său, autorul apelează la semitonurile sugestiei, punctează într-un câmp impresionist irizări de indicii tocmai ca subiectul-cititorul său de la sine să lucreze convingerea profund umană că însăși grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem poate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
și adolescenți (Povești adevărate, 1956, Coiful de aur, 1962, Râul fierbinte, 1965) fiind, desigur, plăcerea de a povesti. Epicul e presărat cu peripeții care îl dinamizează, iar simțul naturii creează cadrul pentru descrieri în care se înfiripă imagini pastelate, cu irizările unor culori vii. Între lumea aievea și plăsmuirile închipuirii trecerea se face cu ușurință, tinerii cu cravate roșii fiind la vârsta când și basmele, dar mai ales literatura de aventuri le incită, naiv, imaginația. De altfel, în Povești adevărate fantasticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
cu dotările imense pe cap de singur călător, cultura se croiește din confuzii, cît nu s-au închis liniile din lipsă de eficiență! Buhăești patru băieți fluierînd dus și întors, luna în serviciu comandat, revin în colț din curbura șinei, irizare largă, două cercuri concentrice la lună, ștersăturile dedesubt, devălmășie de straturi și reafirmări de forme, confuzia ce se refuză reflectării, lungimi stratul de șes, dunga de ceață, cortul de deal, pe sus lumea închinată cerului, explicații cu luna cînd ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
semnături dintre cele mai prestigioase. "Cronica de la Arbore" cunoscuse mai multe ediții, s-a bucurat de atenția criticii într-un cuvânt, la Arbore se constituise un real pol al interesului față de universul satului bucovinean, înțeles în autentica-i profunzime, dincolo de irizările kitsch-ului artizanal din zonă. Și ceea ce un țăran înțelept și dăruit a clădit într-o viață, au dărâmat într-o clipită moștenitorii: ce le trebuie lor muzeu? Dă lapte? Face pere? Casa stă degeaba; e pustie și se năruie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
evenimentelor din decembrie 1989, Pitulescu și ceilalți autori acceptă ideea de revoluție, dar nu oricum: „Tabloul Timișoarei ’89, al revoluției în general, nu poate fi zugrăvit doar în alb-negru, în tușe tranșante - el are nevoie de paleta largă, plină de irizări, de nuanțe, proprii unei picturi impresioniste” (p. 134 - s.a.). * Scriitorul și ziaristul Richard Wagner (Calea românească. Reportaj dintr-o țară în curs de dezvoltare, 1996) vede în evenimentele din decembrie 1989 un hibrid alcătuit din trei elemente: „Revoluția din decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de o ușoară duioșie, cu irizări de lirism. Altfel, în proza aceasta dezinvoltă, cu voluptuoase digresiuni, metaforele sunt rare, epitetul convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi de pictor, preocupat să surprindă variațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
femeia de aer le culegea în palmă / Și le lăsa să zboare suflet către suflet”. După război lirica lui N. se păstrează într-o zonă a reveriei, întoarsă acum spre sentimentul iubirii și adorația trubadurescă pentru femeie, versul conservând unele irizări suprarealiste. Câteva culegeri de versuri din anii ’80 - Păsări de fum (1982), Arbori cu aripi de harfe (1986), Fata pescărușului (1988) - readuc în atenție un poet substanțial. SCRIERI: Cartea cu grimase, Craiova, 1933; Metamorfoze, București, 1934; Spre țara închisă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
împinge eroii de la mărirea iluzorie, nestatornică spre moartea violentă, cuvenită oricărui uzurpator. Sunt reconstituite în detaliu, cu luxurianță cromatică, tablouri de epocă, sunt descrise case boierești, curtea domnească, obiceiuri, ceremonii, vestimentație. Stilistica nuvelelor dezvăluie cu adevărat un maestru. Bogăția lexicală, irizările cuvântului arhaic, fluența, muzicalitatea frazei, când maiestuoasă, când simplă, se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și estet, O. are mereu tendința de a se delecta dând viață, aproape cu senzualitate, impresiilor și emoțiilor. O face întotdeauna dintr-o mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
a intelectualizării și infuziei de eseism în roman, nu i s-a părut totuși că alte medii (rural, ori cel de „târg” de basse province) ar fi lipsite de interes, de dramatism și complexitate. Iar cultivându-le acestora deschiderile și irizările simbolice, mitice, n-a mers spre tipare ale „romanului parabolă”. Tot atâtea „motive” care au funcționat ca obstacole în ce privește recunoașterea modernității (nu a apartenenței la „modernism”) discrete, „litotice”, surdinizate și subtile, de o mare finețe în formula ei
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
e un secret pentru nimeni că toate ministerele de externe și toate ambasadele din lume sunt "împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE, de la portar la ministru, și ambasadele, de la șofer la ambasador, aveau "irizări" mai mult sau mai puțin intense din ceea ce șlagărul la modă citat numea "un albastru infinit"! (Îmi amintesc, în acest context, de o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul României în iulie 1998: fusesem convocat în fața Comisiilor de politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
alcătuiri izvodite din inimă și cuget domnesc...Aproape fără voia mea, pașii au pornit în căutarea unei oaze de liniște. Privirea am lăsat-o slobodă precum pasărea cerului. Undeva, în piscul Repedii, mi s-a arătat chip de lumină, cu irizări purpurii furate din vatra de jeratic a asfințitului...Era primăvară! Lunga-i trenă purtată în triumf pe aripile molatecului zefir mângâia tandru firul de iarbă crud și geana umedă a timidului ghiocel. În cale i se închinau una câte una
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de azi, ei vor corija-o până la dezvăluirea izvorului tămăduitor. Și totul pe temeinicie și demnitate. 61 Într-o zi de primăvară magic colorată timpul îmi pare de-a dreptul prietenos. Dar clipa trece, chiar dacă cerul e senin și sub irizările lui copacii își tremură ușor frunzele nespus de verzi. Azi se întâmplă ceva. Timpul pare suspendat precum natura transfigurată din pictura impresionistă. Și spațiul meu vital e altul. O încremenire cu rost, o nemișcare voită de parcă ar încerca o eternizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Bisericii Nașterii Domului". Grota creșei, situată la subsol, este atât de strâmtă încât cei zece turiști peruvieni intrați acolo înaintea mea abia încap; este însă destul de caldă și de bine luminată pentru a-mi evita "răceala decepțiilor ireparabile". Marmora cu irizări de jasp în care e încrustată steaua de argint este permanent lustruită. Cum m-am documentat un pic la biblioteca Școlii înainte de a veni, mi-am permis s-o fac pe savantul pe lângă franciscanii de la mănăstirea de alături citându-le
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu este doar un capriciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
RON. Sau lacrimile cu autocolant din Cristale Lichide Svarovschi Fake Veritabil care se pot lipi cu ușurință pe pielea dumneavoastră transformându-vă într-o zână din povești. Prețul fără egal este de numai 80 de RON. Cerceii tip candelabru cu irizări infinite din Cristalele Lichide Svarovschi Fake Veritabil pot fi achiziționați cu doar 110 RON. Iar setul complet, care include colierul, cerceii și lacrimile din Cristalele Lichide Svarovschi Fake VeritabilTM, poate fi al dumneavoastră la un preț redus de numai 250
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
lui. Se miră că nu-i pasă defel de acest lucru, dar știa că trebuie să lase totul, absolut totul. Ultima a fost cruciulița de la gât, o cruciuliță ieftină din aluminiu cumpărată de la țiganii de la târg. Intră în apa cu irizări albastre, ce părea că nu are fund, dar în mod aproape firesc, fără să facă mișcările obișnuite de înot, fără să stârnească nici o undă pe luciul apei, înaintă spre mijlocul mai închis la culoare, care părea să-l cheme ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
arcui, scârțâind a jale sub greutatea mea și a geamantanului meu, amenințându- mă cu debarcarea în pârâu la cea mai mică greșeală de echilibru. Se auzi un plescăit puternic și stropi și stropi limpezi urcară spre cer reușind să stârnească irizări de curcubeu în soarele acela aburit de oboseala unei veri întregi. Am ridicat intrigat ochii și de abia atunci l-m văzut pe el, pe omul acela ciudat stând neclintit și nefiresc de sobru pe banca din scândură negeluită la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
publicat și sub semnăturile Mirescu și Aiax. În primele culegeri de poeme ale lui S., Solii către lumină (1940) și Echinox (1941), versurile se remarcă prin discreție și naturalețe, prin tonalitatea frecvent depresivă și prin sobrietatea mijloacelor figurative. Cu vagi irizări din G. Bacovia și Lucian Blaga, dar și din Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba sau Eugenio Montale, se propune o lirică a pustei și a așteptării. În 30 de poeme (1973) accentul se mută pe caracterul imnic, juxtapus unei presiuni conceptuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
în lumină mereu schimbătoare: „E oara când s-aprinde a lui Lial făclie / Și varsă valuri d-aur pe marea azurie, / Lăsând ca să se vază mișcând din aripiori / O pulbere-argintoasă de mii de peștișori; / Frumoase mozaice, divine, infinite...” B. prinde irizări, imaginea dobândește uneori, în mod fericit, o transparență luminoasă, somptuozitate, versul are o legănare domoală, somnolentă, jocul de tonuri și limpezimi acvatice anticipă rondelurile lui Al. Macedonski. Reușite sunt, adesea, portretele de femei, descrierea costumelor lor. Atmosfera generală e (în ciuda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]