287 matches
-
și de proză scurtă, sunt greu de comentat, îți taie răsuflarea, și îți trebuie pagini întregi să le interpretezi! Într-o modalitate ludic, ironică pătrunde asemenea unei suveici în problemele grave ale epocii noastre, din penumbra cărora aruncă săgeți și irizări semantice, dezvăluindu-ne realități dureroase, dramatice. Poeta și prozatoarea Elena Buică, româncă de a noastră, stabilită acum în Canada, venind însă foarte des în țară, unde credem că stă în cea mai mare parte a timpului, ca să-și aline dorul
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
domnul Dan Stoica ia viața în piept așa cum este ea și dansează sălbatic cu destinul în spațiul unei Europe tot mai bolnave și bântuite de spectrul sfârșitului. Prozele din această carte sunt de fapt poeme în proză, cu profunzimi și irizări care te uimesc și te seduc. („Coborârea în om ca o înălțare”, „Parabola Parabolelor”, „Un mic tratat de naratologie”, „Un slogan”, meditații pe tema Iisus, etc.) Marin Trașcă, ziarist și prozator, s-a născut la 12 octombrie 1954, în Osica
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
în seamă. Ca o stană rămăsei; Cucuvelele-mi Tânguiau în urechi... Într-un timp mă pomenii Strigându-i (fără a mă auzi): „Hei, sunt eu, Întoarce-te!” Ea-pace Se-ndepărta netulburat, Doldora de semeție. Pietrele-n stele se prefăcură. Cu irizări blonde-aurii, Scăpărau sub pașii ei. Mă uitase: Atât de repede, Atât de neașteptat, Atât de dureros mie, Mă uitase. Cât de rândunică-mi fusese Inima- Și-acum O căram Icnind, Cum Atlas osândit A purtat veșnic pe umerii săi Bolta
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
mai seducător; Fără tine, catifelatele firișoare de iarbă se transformă-n mărăcini și otravă; Fără tine briza mării pare-un hâd uragan, cu miasme de hoit, orbindu-te-n față cu pleavă; Fără tine, chemarea-nvăpăiată a splendidelor priviri cu șăgalnice irizări de jad e, mai degrabă, pașapoarte spre moarte, prefațată de clocotu-n smoală al cazanelor dinspre Iad; Fără tine, tumultul mulțimilor, cu furtuni de urale, prelungite-n vacarm de orgii, nu-mi produc în auz nici cât firul celei mai dulci
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
de bătălii. Arma lui albă, orice nor Va arunca de sus, din zbor Omătul să acopere Pământul ce descopere Covoarele de frunze moarte De pe aleile deșarte. Livezi și câmpuri, casele, Cătunele, orașele, Ca o centură peste zare, Splendidă-n soare irizare, Sub strălucirea lui bălană, Se va topi apoi în hrană. Atât mai zise norul mic, Căci vântu-l mai purtă un pic Spre casa Domnului, din cer, Pe el, războinic efemer. *** Referință Bibliografică: Războinicul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RĂZBOINICUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369914_a_371243]
-
spini‘’... și se lasă purtată de heruvim „spre sălașul ceresc”. Așa ajunge poeta la „Înflorire‘’ - din iubire, trăind prima tresărire, neliniștea la „glasurile chemării inimii” ce se pregătește să înflorească pentru că „luceafărul/ Coboară la fiecare poartă”. În „Metafizica punctului” regăsim irizări și adieri din N. Stănescu: „Eu eram un punct, el era un punct/ Eu eram un cântec irepetabil/ El era un cântec neîntrerupt”. „Recunoașterea sinelui” se petrece când Miracolul se naște descoperind Supremul Semn al recunoașterii. Urmează un „Apel‘’ pentru
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
s-o apuc.” În cartea sa ”Culorile tristeții”*), scriitorul Vasile Szolga ne transpune într-o lume subtilă, cu mesaje dintr-un alt timp iar pictorul Vasile Szolga prin culoarea sufletului face să vibreze frumuseți din alte dimensiuni. Imaginile fabuloase, cu irizări de lumină, produc o adevărată magie. Din când în când, rațiunea devine rugăciune iar cântecul sufletului se ridică pentru a se acorda la vibrațiile spiritului. *)”Culorile tristeții”, Editura RawexComs,2016 Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF Între vis, îngeri și conectarea la
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
libertatea miraculoasă a cântecului în nemărginirea sufletelor lor. Zâmbi când îi veni în minte primul ei,,da” și primul sărut, precum și paloarea unui obraz feciorelnic în mijlocul unei mărci a candorii, lumina ce se furișase pe chipurile celor doi adolescenți în irizări, răsăritul soarelui văzut ca o desfacer de aripi, dar și apusul ce li se înfățișase ca o desfacer în comete.Își dori cu înverșunare acea duioșie a sufletelor, dar și o anumită facultate de rezonanță care atingea în dăruire punctul
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
culorile curcubeului și o pereche de sandale romane. Fecioara, căci așa îi spunea bunica uneori, strălucea în hainele simple, dar deosebit de frumos lucrate. Lacrimi de bucurie i se prelungeau pe obraz, iar unele se agățau de genele dese și căpătau irizări de curcubeu, când o rază de soare se răsfrângea în ele. Acum, la această vârstă avea unele trăiri pe care nu și le putea explica. Adeseori, zâmbetul îi dispărea de pe față rămânând pe gânduri ore în șir...Simțea o chemare
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Cernea o sită nevăzută Însingurarea în troiene Petale de roze pe gene Din vise de aur, o ciută Și mugurii noștri de frig Se închideau în câte-o stază Când soarele defoliază Irizările pe dig Cantonați în municipii Sau în corturi solitare, Fluturii cu aripi rare Adoptau alte principii Un mezat cu false joburi Umplea străzile de febră Trotuarele o zebră Strălucea în zeci de cioburi Referință Bibliografică: Din vise de aur, o
DIN VISE DE AUR, O CIUTA de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358224_a_359553]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRECERE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 515 din 29 mai 2012 Toate Articolele Autorului trecere S-au scuturat castanii mei de floare și liliacu-și scutură din plete, luminile în mine-s violete cu irizări albastre de cicoare La crugul lumii mai îndemn speranțe când alte flori se-aprind în jar acum și, așezându-le duios în vechi album, rescriu din doruri triste alte stanțe. Că primăvara-mi trece peste geană cu înfiorarea ei de
TRECERE de LEONID IACOB în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358715_a_360044]
-
2011 Toate Articolele Autorului Zile de arșiță, zile de sete, se topesc nisipurile deșertice ale lunii pe boabele de muștar ale soarelui, istovindu-se-n căutatele ape. Se zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
țigare, pe care se străduia să-l protejeze de propria respirație. Scrumiera, țigarea și fumul. Fumul care se ridica vălătucit, la un lat de palmă, după care se despletea în șuvițe din ce în ce mai multe și mai subțiri și se pierdea în irizări din cele mai fine spre tavan. Când se aduna mai mult scrum, acesta cădea singur, fără să afecteze turbioanele, sensibile la orice adiere, cât de ușoară a aerului. Scrumiera, țigarea și fumul. Referință Bibliografică: Scrumiera, țigarea și fumul; 9 / Ion
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
galerie de portrete de sfinți, dispuse pe vertical. Iconostasul, unicat de vitralii, este o gamă de mijloace expresive, specifice artei bisericești, vitraliul are o amplă palete de efecte pe care lumina le produce în transparența sticlei - efecte concretizate în superbe irizări și reflexe cromatice, atât în conturarea chipiurilor, cât și în susținerea câmpurilor decorative. Iconostasul din vitraliu constituie o admirabilă emblemă cu valoare de unicat în arta iconografică ortodoxă. Lucrarea este întreită cu 15 imagini din exteriorul și interiorul Bisericii (Imagine
CRONIC[ DE BUDE IOAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360409_a_361738]
-
totul rară. Sublimându-și permanent datele unei biografii de sorginte bucovineană, Lucia Olaru Nenati realizează, până la urmă, un spațiu liric propriu, distinct, ale cărui dominante sunt sinceritatea și dramatismul. Există în poezia autoarei o latură profund feminină, un peisaj cu irizări de alb abundent, o senzualitate bine temperată, cu ingenuități și trăiri delicate. Citindu-i poezia, nu simți chinul elaborării ci dimpotrivă, ai sentimentul că totul este frust și spontan, învăluit mereu în nimbul cald al feminității. Dacă albul definește stări
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
e firesc să fie neglijate anumite personaje sau aspecte - așa-i și-n viață, nu?, pentru că alte personaje/persoane să devină memorabile printr-o apariție de doua minute, cum se întâmplă cu Vanessa Redgrave sau Mariah Carey. Numai că aceste irizări critice nu sunt asumate sincer și până la capăt, fiind deturnate de aspectul general al unui film care scrie o nouă-veche pagină din imaginarul și mitologia SUA. Majordomul, nu este un Godard, ci un entertainment de bună calitate. Partajează asta: Facebook
Majordomul:Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339316_a_340645]
-
spre orizontul răsărit din munți și, din curcubeul încrustat în inimi, voi desface-n fire noi iubiri pe frunți. Dă-mi, iubito, mâna să te iau cu mine, ochii tăi mi-s iarăși vrajă și suspin fi-vom armonia-n irizări senine spre o veșnicire într-un nou destin. Leonid IACOB Referință Bibliografică: pasăre phoenix / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PASĂRE PHOENIX de LEONID IACOB în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342111_a_343440]
-
asemenea ambarcațiune era ca o beție cu șampanie. Simți la început gustul fin al băuturii, apoi se instalează amețeala ce ți-o creează consumul ei, odată cu creșterea cantității băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăștia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul[1]. Ștefan dorea să-și etaleze posibilitățile bărcii sale de a zbura cu mare viteză pe apă, profitând mai ales că era o mare
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoașterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiș în semi-zeitatea Ființei întreține acele irizări care îi înstelează nostalgia după esența anistorică a omului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nostalgia lui Heidegger după esența anistoroică a omului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
Excluzând viziunea subiectivă asupra faptelor și întâmplărilor povestite, putem spune că „personajul” central al cărții este unul imaterial. Un personaj echivalent cu arderea ce se petrece în douăzeci și două de grame din amestecul format din bucăți de materie cu irizări din lumina gândurilor, sub o ploaie albastră. Un personaj numit suflet. De bună seamă: universal, eteric, cu puteri fabuloase și care se întinde dincolo de spațiu sau timp. Acest personaj are valențe epopeice, minunat exprimate printr-un stil original, rafinat și
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
noi prin eseu, un reportaj spiritual, un reportaj al comunicării profunde și totale cu universul spiritual, cu acel cosmos de semne al spațiului pe care le interpreatează, trecându-le prin mintea și prin sufletul ei, proiectându-le pe ecranul de irizări al operei literare. Elisabeta Iosif este un om cu lecturi bogate, cu gusturi și percepții rafinate. De aceea textele ei sunt pline de moto-uri sau citate din marii oameni de cultură, scriitori, filozofi, critici de artă, citate care sunt
ORICE SEMN ESTE O INSULĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343998_a_345327]
-
numim noi prin eseu, un reportaj spiritual, un reportaj al comunicării profunde și totale cu univesul spiritual, cu cosmosul de semne al spațiului pe care le interpreatează, trecându-le prin mintea și prin sufletul ei, proiectându-le pe ecranul de irizări al operei literare. Elisabeta Iosif este un om cu lecturi bogate, cu gusturi și percepții rafinate. De aceea textele ei sunt pline de moto-uri sau citate din marii oameni de cultură, scriitori, filozofi, critici de artă, citate care sunt
STEFAN DUMITRESCU ORICE SEMN ESTE O INSULĂ CRONICĂ LITERARĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343398_a_344727]
-
cu fragmentele desprinse-n timp din mine, îmbrățișată-n razele iubirii, privesc uimită comorile aduse din fiecare călătorie. Cu fiecare celulă, respir adânc, calm, lent, un spectru de culori și mă scufund în roșu intens, portocaliu și galben cald, în irizari de verde și albastru, ca, în final, în armonia octavei de tonuri înalte, doar violetul să-mi înfășoare cărarea de sunet și lumină spre Sinele-mi Înalt. Fărâmă de Lumină, simți inima ce pulsează în Câmpul esenței Infinitului? Ia-ți
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
ale celor care-au trecut pe-acolo. Un conflict intern prin care soarele învinge în culoarea lor. Un om și o femeie dorită de om... O șoaptă-i iubirea lor, ca floarea de cireș în lună plină, o șoaptă din irizările începutului în sufletele ce se caută, frânturi prin care totul se contopește! Un diamant ce vine din moarte și merge în lumină, o noua vedere din cântul sufletului nostru, o cheie prin care primim toate darurile lăuntrice. MINUNATA POVESTE DIN
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Fluviul era un pic învolburat. Bătea vântul destul de intens, iar prova navei spărgea valurile, aruncând pe teugă[ partea acoperită de la prova sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii.] stropi de stele albe ce căpătau de la razele soarelui irizări albăstrii. În comandă era timonierul și după șapcă, desigur, comandantul. Adriana având fereastra cu geamul coborât, din lipsă de ocupație, le făcu semn cu mâna, crezând că nu va fi observată, dar spre surprinderea sa, s-a auzit tifonul[ Aparat
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]