205 matches
-
în două reprize, ca opurile-mi, cîte n-au fost, să hurduce puternic schelăriile viețuirii pițuline". Cu acestea am atins platoul actual al personalității în chestiune. Fără a slăbi o clipă ironia în care concede a se confesa, spre deosebire de alți ironiști ce au grijă a-și acoperi cu vălul acesteia propria figură, se declară a fi nu numai, plonjînd aparent în deriziune, un "ca (dav)ru didactic ubuniversitar", ci și un "auctor" ce-și determină, la următorul mod fantast-pertinent, imanența: "Auctor
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Jurnalului a intuit capacitatea lui de a-și prelungi raza de acțiune, de a se răspîndi în societate și după răsturnarea formală a maleficului regim: " Propune ca după răsturnarea tiraniei să se creeze "o nouă disciplină juridică: victimologia. Opusă criminologiei". Ironistul sceptic și vizionar intră în rol atunci cînd definește funcția noii discipline, aceea de a "depista și pedepsi victimele", care, înspăimîntate, "refuză să se autodemaște". E nevoie să citim și să recitim o considerație ce pare scrisă după '89, noua
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
aplica la fel de bine și sonetelor lui Shakespeare, și poemului Waste Land de T.S. Eliot. Ceea ce m-a intrigat la această frază e mențiunea structurii poemului, despre care se mai spune că fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
iarba, Nicolae Manolescu pune pe tapet toate aceste probleme. Lirica tezistă, militantismul, atitudinea morală fac din autorul Libertății de a trage cu pușca un poet politic, spune criticul, un pătimaș sarcastic necruțător al actualității, contestatar și polemist, nu demistificator, un ironist detașat și gratuit care pledează pentru banalitatea cotidianului, un poet al cărui avangardism popular (expresia lui Gh. Grigurcu) e în linia unui Arghezi sau Bogza. Părere împărtășită și de Mircea Iorgulescu în cronica primei ediții a acestei antologii: "Mai curând
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
personalitatea scriitorului, operele, epoca, problemele de limbă și istorie a provinciei natale, Transilvania sfârșitului de secol XVIII. Sunt implicate, totuși, numeroase trimiteri, fie și sumare, la conținutul operei literare: modele epice, idei-ecouri ale doctrinei luminilor, tratate cu luciditatea îndurerată a ironistului, personaje, comentarii din infrapagină etc. Cât îl privește pe Vlad, Aufklärer-ul, cel care, după legendă, ambiționa să scoată mulțimea din starea ei de minorat, i se dă în poemă semnificația personajului de contrast, o paradigmă. În raport cu faptele lui, detaliate narativ
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
incitante, chiar șocante adesea, tributar contemporaneității din care nu se poate sustrage, dovedindu-se totodată capabil s-o depășească. Atunci surprinzi la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de regret și de virtute încălcată. Altfel spus, intrăm în imperiul ambiguității, o ambiguitate creativă
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
Biblia: pentru el, întocmai cum Iahvistul e doar "un povestaș (a storyteller), de o sofisticare uimitoare și totuși cu o franchețe de copil" tot așa "Iisus, prin spusele și prin gesturile lui simbolice, a fost cel mai mare dintre toți ironiștii." Mă rog, într-o lume tot mai secularizată și decreștinată ca a noastră, unde n-a mai rămas nici un fel de credință adevărată, Iisus Christos ar trebui totuși să fie fericit pentru că cel puțin a avut o excelentă carieră literară
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
ca vreunul din noi să admită că n-are „simțul umorului”, nu-i așa? Opus tragicului care e „aristocratic” prin singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
minimale, dar nu în sensul de precare, ci mai curînd de fundamentale fără a putea deveni privilegiul unei ideologii distincte. Aceste valori sînt protejarea propriilor opțiuni și dorințe, reconciliante însă cu opțiunile și dorințele altora. "Cetățeanul" acestei comunități liberale este ironistul liberal: ironist pentru că are suficientă percepție a relativității propriilor sale convingeri, si liberal pentru că el consideră cruzimea drept cel mai rău dintre lucrurile pe care le putem face. Or, cruzime înseamnă, chiar în materialitatea cuvîntului, strivire, chinuire, distrugere a celuilalt
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
nu în sensul de precare, ci mai curînd de fundamentale fără a putea deveni privilegiul unei ideologii distincte. Aceste valori sînt protejarea propriilor opțiuni și dorințe, reconciliante însă cu opțiunile și dorințele altora. "Cetățeanul" acestei comunități liberale este ironistul liberal: ironist pentru că are suficientă percepție a relativității propriilor sale convingeri, si liberal pentru că el consideră cruzimea drept cel mai rău dintre lucrurile pe care le putem face. Or, cruzime înseamnă, chiar în materialitatea cuvîntului, strivire, chinuire, distrugere a celuilalt. Am mai
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
pentru că el consideră cruzimea drept cel mai rău dintre lucrurile pe care le putem face. Or, cruzime înseamnă, chiar în materialitatea cuvîntului, strivire, chinuire, distrugere a celuilalt. Am mai multă încredere în cititorul pe care îl propune Rorty, acel intelectual ironist liberal, decît în singuraticul lui Bloom din simplul motiv că Rorty îl acceptă pe Bloom (în sensul că dialoghează cu ideile acestuia) mai mult decît o face Bloom cu el, sau decît i-ar permite raționamentele constitutive ale teoriei sale
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
mitul lui Bloom. De altfel, pur și simplu nu-l cred pe Harold Bloom cînd susține că valoarea estetică este rezultatul unei învrăjiri a lecturii solitare: cum s-ar putea explica, atunci, faptul că din opera lui Nabokov (unul dintre ironiștii liberali ai lui Rorty), nu alege în canon decît tocmai Lolita, acel român care a avut succes de public, si care categoric ( o declară ritos bloomiana solitara și înamorata de Nabokov din mine) nu e cel mai valoros român al
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Havel, dar nu schimbarea vocabularului reprezintă modalitatea cea mai potrivită de a ajunge la putere. O întrebare nevinovată Legea lustrației a fost ironizată de mulți politicieni și analiști politici de la noi ca fiind tardivă și ineficientă. Culmea e că printre ironiștii de ocazie se numără destui care s-au opus din răsputeri ca legea să fie adoptată la timp din teama eficienței ei la data respectivă. Despre o eficiență morală, puțini vorbesc, ca și cum n-ar conta. Iată că alte popoare sunt
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
la sensibilitatea "adevărată", cîtă nu s-a lăsat adormită cu "povești", a iubitorilor de poezie bună. Articolele lui au incipit-uri frumoase, nici abrupte, nici prea diluate, care dau larghețe unor "exerciții" elaborate , deseori, peste nivelul cerut, îndeobște, unor cronici: "Ironiștii sînt, pe inima lor adevărată, niște melancolici. O pulbere fină de melancolie, adesea strînsă în șiruri vizibile, ce luau spontan turnura versetului, a însoțit permanent verva critică a lui Mircea Zaciu.", "Literaturii române, zice tot mai multă lume, nu-i
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
o sută de pagini din totalul de aproape două sute.) Un microroman, în fond, despre niște adolescenți la ieșirea din adolescență. Un prim merit al acesteia mi se pare absența idilismului. Că Bogdan O. Popescu va rămâne, și în proză, un ironist de bună calitate, era de așteptat. Numai că pericolul tocmai de aici venea. E foarte greu, artistic vorbind, să reproduci culorile limbajului cotidian de acum două decenii. Fiindcă de obicei, cu cât acestea sunt mai vii, cu atât se estompează
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
acestuia a murit, că Elena s-a măritat... La o fereastră de sală de bal, prin care se prevede toată zădărnicia lumii în care el însuși se desfăta - paragrafele de portret de grup sunt printre cele mai reușite, dând măsura ironistului: „Dar cea mai atrăgătoare figură e a doamnei care stă colo, aburită de joc, răcorindu- se cu evantaiul; figură de creolă, cu ochii învăpăiați și cu buzele însetate. Nici una nu are în juru-i atâția suspinători ca dânsa. Iorgu, unul dintre
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
neimaginat în climatul tenebros al anilor de agonie a regimului comunist. Ioan Buduca ar fi trebuit să devină vârful de lance al criticii optzeciste. Faptul că nu a devenit este rezultatul exclusiv al propriului său spirit ironic. Știut fiind că ironistul fiu al faptei nu e. După 1990, Ioan Buduca a devenit un gazetar frenetic. Săptămânalul de atitudine "Cuvîntul"este în mare măsură creația sa. Îmi amintesc și astăzi nopțile pierdute în tipografia de pe Brezoianu, ambiția febrilă a lui Buduca de
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
nasture la cămașă, la haină, ori la pantaloni... nu doar pentru că era mama... ci pentru că acum nu mai există, aici, în viața mea, cineva care să-mi poarte grija cu atâta tandră simplitate..." (pp. 98-99) Multă melancolie și tristețe ascunde ironistul Ioan Buduca. În pofida coperții foarte promițătoare, România e un thriller, de Elodia Ghinesco și Ioan Buduca nu este chiar o carte care să te facă să te prăpădești de râs.
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
cum va vorbi un personaj, încerci să-l auzi. Să simți cum miroase, dacă are pantalonii întregi au ba, e sâsâit, repezit, olog. Și uneori simt nevoia să explic ceea ce am scris, pentru că văd interpretări aiurea, cum că aș fi ironist, un d-ăla care râde ca prostul tot timpul și scrie ca să se amuze. și cred că nu e deloc așa. Nu vreau să sune a lamentație, ci a constatare." (pp. 157-158). Pentru a-i consola pe criticii penalizați aici
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
și scrie ca să se amuze. și cred că nu e deloc așa. Nu vreau să sune a lamentație, ci a constatare." (pp. 157-158). Pentru a-i consola pe criticii penalizați aici, să spun că, totuși, Sorin Stoica e și un ironist: unul subțire, amuzându-se cu expresivitățile unor eroi, de el însuși create. O scenă absolut savuroasă descoperim în jurnalul de față, și tocmai în paginile despre Spitalul Fundeni. În acest deloc plăcut așezământ apare un desant de olteni (curioși, mobili
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
Hartmann, atît un "om umoristic", de care nu se rîde, ci cu care se rîde de altceva, cît și un "om comic", de care se rîde, identic cu măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
exprimare și prozodie, dubla măsură a creației, între ambiții mari și tabieturi mici, ar ieși bine la iveală. Nu e, în aceste câteva exemple dintr-o operă cu alte stasuri - sentenț ioasă și, de aceea, puțin rezistentă în timp, tonul ironistului Coșbuc, mai valoros, de obicei, decât poetul. Nu pentru polemică, precum sonetele cu adresă, sunt scrise aceste glume. Probabil că le va fi înțeles ca simple divagații, risipite din loc în loc, și de obicei neculese în volume. Niște exerciții de
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
personaje-profesorasi plictisiți, exasperați de lentă trecere a timpului pe care și-l mai omoară și ei cum pot, cu bîrfe nevinovate sau trecătoare crize de identitate ori angoase metafizice. Însă mie Mariaș nu mi se pare defel a fi un ironist, căci satiră îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
de aceea pasionanta. Nu vreau să îi descurajez pe cei ce ar putea căuta, eventual, ironia sau umorul în această carte, mai ales că ele există. Îi pot doar avertiza, sperînd că astfel le sporesc curiozitatea, ca Mariaș e un ironist melancolic. Javier Mariaș, Românul Oxfordului, traducere de Tudora Șandru Mehedinți, Editura Univers, București 1999, 167 pagini, preț nemenționat.
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]