311 matches
-
pictura poesis" devine în aceste versuri „ut musica poesis" poezia infinitului fiind sugerată aici mai mult la nivelul fonetic. Poet al „marilor depărtări cosmice", Eminescu reușește să creeze o ipostaziere în chip de sunet a spațiului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel închis, finit. Predomină în primul vers sunetul „a" vocala cea mai deschisă, „generatoare de ecouri vaste și depărtate" (E. Papu), ce exprimă spațiul abstract, fără limită. Pentru a realiza însă „efectele extreme ale marilor depărtări, capabile a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
iar .( Manuscrise) Și pentru că „acest nucleu de radiație îndepărtată să fie cât mai încărcat și cât mai dens", poetul îi amplifică rezonanța utilizând semiadverbul „mai", a cărui redundanță punctează, ca într-o partitură muzicală, intensitatea expresiei poetice. Aici, vocala „a" irumpe în mijlocul cuvântului ca un cântec pe care ființa poetului, veșnic pendulând între destinul unei trecătoare și zbuciumatei vieți și liniștea cufundării în infinitul cosmic, îl înalță către zările îndepărtate ale dorului: Cuvântul „departe", a cărui repetare subliniază forța expresivă a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
spiritul metodei prin care se face istoria umanității grație puterii Statului comunist; de cealaltă parte vocea slabă a scrupulelor care ne leagă «de acordul profund cu ceilalți» în care experiența realității este înrădăcinată în mod originar. Doar atunci când acest acord irumpe în conștiința noastră facem experiența adevărului și această experiență a adevărului este «extrametodică»” (p. 34). Prinse în proiectul totalizant al modernității, gândirea și limbajul au devenit vectorii acestuia. Redescoperirea și reevaluarea „celeilalte gândiri” și „celuilalt limbaj”, premoderne, pre-metodice, vagi, imprecise
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în sensul pragmaticului din ea. Începutul experienței mistice individuale evocată mai sus constă tocmai în miraculoasa oprire a pasului alert dictat de ritmul social, în staționarea bruscă și nefirească pentru cotidian a spiritului care își asumă o chemare luminată ce irumpe trezitor din adâncuri depărtate. Asumarea acestei chemări îl oprește în perplexitatea unei străfulgerări înnoitoare, a unei redescoperiri ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corporalitate și implicit spre întreaga sferă a imanentului drept un act de sacrificare, de autentică jertfire. Adevăratul sacrificiu din trăirea mistică survine atunci când voința renunțării avansează și se preschimbă în universalitatea unei iubiri atotcuprinzătoare. Din și întru această dragoste deplină irumpe jertfa din care pulsează sinele suferind al celui ce sacrifică, sinele dăruit prin ofrandă. Așa cum renunțarea indică un demers diferit de cel al sacrificiului din trăirea mistică tot astfel și durerea determinată prin frecventele pierderi suportate în banalul social reprezintă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându-l la descendența către suburbiile ontice. Reflectându-se în oglinda conștiinței, privirea lui ratează surprinderea neomenescului ce irumpe din lăuntric și întunecă suveran chipul părăsit de seninătate. Această nesesizare a erorii în care structura interioară proprie este ancorată susține perseverarea și progresul negativității individuale. Conceptual, eroarea sau greșeala este corelată planificării, calculului elaborat. Prin urmare, a te afla
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea lipsită de temeiuri stabile a minciunii ornamentale care irumpe în cotidian și calitatea condensată metafizic a oazelor de claritate sinceră întru primirea deschisă și fraternă a tragediei celuilalt. Dialectica dintre răsfirarea răului amăgitor în cotidian și punctarea mundaneității de către prezențe atomare ale binelui se relevă aici drept axiomă fundamentală
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea prezentificantă a transcendenței, sfințirea de sine a picturii religioase și conștiința individuală ce-și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să mai amintim că o formație reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refularea. Această activitate psihică se caracterizează prin investirea unei anumite cantități de energie psihică - eliberată prin dezinvestirea parțială a unei moțiuni 46 refulate anxiogene - în reprezentările, conduitele sau simptomele destinate să protejeze subiectul de efectele reprezentării inconștiente care încearcă să irumpă. Astfel, încărcătura psihică provenită din sine este contrainvestită în permanență grație unei forțe constante provenite din eu. Într-o perspectivă economică, contrainvestirea este descrisă de Freud ca fiind un mecanism ce se opune refulării. Ea este indisolubil legată de refulare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
demonic, mâinile de sunet sunt toate protofenomene, imagini în formare, scântei desprinse din magma incandescentă a informului. Efervescența imaginală se dovedește însă rodnică; clocotul mistuitor din adâncuri se încheagă în lumina sensului. Magma poetică nu se răcește, nu împietrește, ci irumpe fluidă, împinsă de extraordinara presiune acumulată, răzbate în afară: "Și-n zidul de granit cu lancea transparentă/ Deschide o răscruce". Ceea ce răzbate e răscrucea unei transparențe, imaginea inaparentului care se deschide, creează deschiderea, dar ceea ce se arată nu e decât
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimeni nu mai cunoaște pe nimeni,/ în care viorile mint și te fură oglinzile,/ în care cuvintele umblă cu fețe și măști"? Imagine a întâmplătorului, a ceea ce s-ar putea să survină, neașteptat și totuși știut, extraordinarul excepției iluminative care irumpe de nicăieri. Toamna nu pune în vedere o priveliște, ci neasemuita sa putință de a fi altceva, ieșit din comun, din seria cunoscutului previzibil. Preființarea nu e previzibilul deja vestit; dacă ceva începe să se întrevadă, este doar zeitatea care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sunt lumină vizibilă luminii" (ibidem, V, 8, 3-4, în op. cit., p. 603). 75 CXCVIII (44) (1955), în op. cit., p. 296. 76 Datat joi, 20 ianuarie 1955, vol. Ultimele sonete..., în op. cit., p. 268. 77 Ca "cea mai lăuntrică izvorâre". Acolo "irumpe în Dumnezeu o voință care aparține și ea sufletului" (Meister Eckhart, Predica 5 b, în op. cit., p. 53). Izvorâre care implică dubla mișcare de coborâre-înălțare, căci "nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel care a coborât din cer
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Eugen Ionescu spunea că murim întotdeauna?! la mijlocul unui cuvînt. După ce a dovedit că limba română are un rost dincoace (adică: în temei) de funcția comunicării și că "vorbitul este un demers ontologic" (în interpretarea la Cratylos), după ce a făcut să irumpă forța numenală a celor în jur de o sută de cuvinte esențiale și să ne dezvăluie astfel arheul (Eminescu) fiecăruia dintre ele, după ce a sedus aceste concepte fundamentale întrupate în vorbire și le-a pus să ne aducă aminte partea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
biologii, statisticienii și alți specialiști care au pus în ecuație identitatea națională a României Mari. Cea mai controversată teorie promovată de unele personalități din elita românească interbelică a fost, neîndoielnic, aceea a eugenismului. În veacul trecut, observă autoarea, eugenia va irumpe în discursul unei noi epistemologii biopolitice și va formula o soluție dată de "modernitatea alternativă întrebărilor socio-economico-culturale ale unui Neuzeit, drept fuziune între finitudinea biologică a individului și existența eternă a națiunii". Însă, în analizele făcute perioadei interbelice, nu se
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul volumului al patrulea al romanului În căutarea timpului pierdut, se edifică treptat, deslușinduse astfel vinovată, dar cu o preștiință a spectacolului stînd să irumpă. Loc și acțiune totodată, scena admite simbioza specifică, nu doar în fireasca, dubla ordonare spațio-temporală, dictată de actul viu, prezent: hic et nunc, ci și în conștiința privitorului, a spectatorului, a actorilor înșiși. O conștiință a scenei, a jocului în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
exprimată în contactul față de cei din jur și cu psihiatrul, prin latențe mari (necaracteristice personalității premorbide), între întrebare și răspuns, atitudini de refuz, suspiciozitate, neîncredere, sustragere de la activități precum și reverie distractibilitate, ironie puerilă. De multe ori ideile delirante par a irumpe fără rațiune, sau motiv iar sindromul automatismului mental se instalează cu fenomenele sale halucinatorii caracteristice. Acestea sunt axate în jurul tematicilor hipocondriace, de influiență, de otravire, de posesiune diabolică sau erotică, senzații de inefabil, iluzia de sarcina, zoopsii, cu apariție bruscă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cit, loc. cit., pp. 615-616). 439 Paul Ricoeur, op. cit., p. 116. 440 Ibidem, p. 118. 441 Ștefan Afloroaei, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Iași, Editura Institutul European, 1994, p. 5. 442 Transcendența, susține Afloroaei, implică prezența celuilalt: "de la alteritatea ce irumpe în noi înșine la alteritatea celui străin sau cu totul depărtat, și apoi la cea proprie timpului sau istoriei, faptul transcendenței deschide însuși orizontul lumii. Astfel se constituie, clipă de clipă, ceea ce numim lume sau istorie omenească. Dar totul devine
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cămașa. Corpul atletic, minunat alcătuit, respira cu plăcere aerul proaspăt înconjurător al unei frumoase zile de vară. Cățărat pe una din ramurile solide și înalte ale dudului, era într-adevăr o apariție inedită, singulară, șocantă. Deodată, din curtea vecină a irumpt strigătul celebru al omului maimuță: Tarzan! Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Tata, care era de o bunătate inimaginabilă, având un suflet curat, nepervertit de răutățile și de mârșăvia vieții, s-a lăsat prins de provocarea adolescentului din curte, intrând în pielea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la simfonicele primăveri cu flori ale Liei Popescu (Timișoara), la expresivele clădiri citadine ale Rodicăi Bâlea (Baia Mare), la Văliugul transfigurat artistic de ochiul și mâna Vioricăi Ghenghea (Bârlad). De la sălciile încremenite în neanotimp ale Cristinei Renard (Timișoara), la compozițiile ce irump violent și splendid în spațiul pânzei ale Danielei Cornea (Brașov). Și nu în ultimul rând, desigur, la naivele spații aparte, închipuite de reșițenii Mihai Vintilă și Mihai Dascălu, apoi geometriile îndrăznețe ale sculptorului Dușan Basista.” Lucrurile au început să meargă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dădeam făcândumă să cunosc astfel plăcerea neasemănata de a fi dorit și de a fi eu insumi cauza de voluptate... Cu ochii mari, albaștri, vii, ca niște întrebări de cleștar, cu gura necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care irumpea, izvorâta tot atât de mult din inimă, cât de sub frunte. Era de altfel un spectacol minunat. Făcea totul cu pasiune.... Izbutea să fie adorata de camarazi ,băieți și fete deopotrivă, căci infrumusetea toată viața studențeasca". "Mă cuprindea o nesfârșita tristețe văzând că
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
a fi dorit", "(o) credeam", "vreau" imagine a eroinei că proiecție a orgoliului masculin siguranță percepției Caracterizare directă și indirectă: "Cu ochii mari, albaștri, vii, ca niște întrebări de cleștar, cu gura necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care irumpea" "....Izbutea să fie adorata de camarazi" fascinație - idealizata, angelica trăsături ale personajului masculin: orgolios, posesiv, fascinat, lucid etc. Maitreyi: Verbe ale percepției subiective: "mi se părea", "am văzut", "m-a lovit", "mă atrăgeau", "priveam", "mi se părea", - îndoială, mister, admirație
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
pastelul, meditația, poezia didactică se situează pe coordonatele unei conștiințe publice comune, hrănite de sensibilitatea unui "cetățean exemplar", devotat binelui public. Caracterul activ al iubirii sale de țară, entuziasmul, atașamentul față de valori perene, apelul frecvent la virtuți înalte, precum onoarea, irump din textele incluse aici. Unele dintre acestea, construite pe teme ale liricii majore (iubirea, natura, moartea), păstrează ceva din spiritul poeziei populare: spiritul deschis al omului simplu, farmecul libertății morale, dinamismul simțirii, veselia și umorul ca stare de spirit. Vara
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unui arbore misterios, secret, subtil, răsturnat, din el vor crește și vlăstare ce vor putea visa la viitor. Vor visa, dar rădăcinile sunt sigure, durabile, profunde. "Orice lucru vine dintr-un trecut și cuprinde germenele unui viitor ce stă să irumpă", ne spune același Al. Zub, istoricul și criticul lucid care ne lasă o vastă operă de istoriografie românească, mereu cu gândul la ideea că asemenea scrieri sunt menite să înfrunte timpul. O interogație persistentă rămâne totuși: cum pot fi tratate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în prezent trecutul mitic, pentru a scoate din el o lume întinerită”. Cântarea colindelor la sfârșitul anului asigură începutul celui nou cu toate forțele clocotitoare ale genezei, invocarea sacrificiului bestiei de la temelia lumii ucide din nou haosul care stă să irumpă la marginea universului ordonat. Gesturile arhetipale ce stau ca punct de referință în raportul cu ființa au ca semnificație rituală „regenerarea lumii și a vieții prin repetarea Cosmogoniei”. Reușita în probe urmărește atingerea formei umane fără cusur, după exemplul Întemeietorilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]