231 matches
-
veche ș.a., o traducere din Shelley (Regina visurilor Mab). Sporadic intra în sumar și poezii semnate de George I. Gârbea (Imnul fraților), Elenă Poenaru (Cântarea Dobrogei) ș.a. Proza s-a publicat puțină, gazeta adăpostind, între altele, povestirea Cenușă unei scrisori, iscălita cu pseudonimul Măr. Scurte note au în vedere spectacolele de teatru - puține de altfel - din oraș. Două comentarii ample se referă la prodigioasa activitate teatrală a lui Matei Millo și a Aristizzei Romanescu. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290634_a_291963]
-
la București. Din 1947 și-a pierdut vederea. Desenator și poet, debutează în 1897, cu versuri, la „Foaia pentru toți”, în timp ce revista „Moș Teacă” îi publică prima caricatură. În 1903 se afla la Paris, frecventând boema din Montparnasse. O caricatură, iscălită Est (din E de la Eugeniu și st din Ștefănescu), i-a apărut în „L’Assiette au beurre”, importantă revistă umoristică a timpului, iar altele în „L’Indiscret”, „La Chronique amusante” ș.a. La București ziarul „L’Indépendance roumaine” reproduce din caricaturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
naște, în 1900, și primul copil, viitoarea romancieră Henriette Yvonne Stahl, cel de-al doilea, Henri H. Stahl, ilustru sociolog peste decenii, venind pe lume după un an, la București. În 1901 debutează la „Moftul român”, cu sceneta Furtună conjugală, iscălită Stahl. Tot atunci se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și-o în istorie, probabil în 1907. Între timp intrase în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui subdirector va deveni în 1919. Scoate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
Interesant prin amănuntele inedite comunicate despre adevăratul descoperitor al Codicelui Voronețean, despre tribulațiile manuscrisului intrat în cercetarea lui I.G. Sbiera până la publicare este studiul Însemnătatea monumentelor de limbă și Codicele Voronețean și, complementar, Rotacismul în genere și în Codicele Voronețean (iscălit Dan). Preocupări filologice mai ilustrează articolele Limba română (despre locul, modul și timpul de formare al românei, evoluția și influențele străine receptate în provinciile istorice, tendințele latiniste și rolul normativ al Academiei) și Principiile lui Cipariu (despre principiul etimologic aflat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
procedeul de a-și demarca secvențele unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de Beethoven, Simfonia fantastică de Berlioz și un Trio de Ceaikovski. O raritate istorico-literară oferă S. cu poemul în proză Seara, apărut în primul număr și iscălit A. Coșbuc, mostră fluentă de sincretism stilistic între naturismul sadovenian și simbolism, în linia Samain - Maeterlinck; este poate unicul text care atestă preocupările literare ale fiului lui G. Coșbuc, Alexandru, mort prematur, în 1915, într-un accident. Nesemnate, cu excepția grupajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
O alergare de cai (reținută și de „Dacia literară”), Au mai pățit-o și alții (semnată cu pseudonimul Carlu Nervil), schița autobiografică Cum am învățat românește, iar din „Dacia literară” reproducându-se nuvela Alexandru Lăpușneanul. Heliade face numeroase însemnări (unele iscălite numai I.E. și I.H.), precum și portretul satiric Domul Sarsailă autorul. Traducerile, cu excepția foiletoanelor fără interes literar luate din presa franceză, arată o netă preferință pentru literatura romantică. Heliade transpune din lirica lui Lamartine, Byron, Chateaubriand, C. Negruzzi tălmăcește din poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
însă debutul propriu-zis are loc în 1905, la revista „România ilustrată” (unde este redactor, bucurându-se de încrederea profesorului Em. Grigorovitza), cu schița Brezaia. Peste puțină vreme îi apare în „Viața literară” altă schiță legată de datini, Focu’ lu’ Sâmedru, iscălită Mihai de la Rucăr. Va continua să semneze, cu pseudonimele Freamăt, Boldur, Baștea, Argeș, Melun ș.a., versuri epigonice în paginile publicațiilor ieșene „Floare albastră”, „Evenimentul literar” ș.a. Mai frecvent colaborează cu versuri, schițe și povestiri pe teme de inspirație rurală, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
cerut să ne precizăm poziția în scris, pe scurt, arătând ce gândim și ce avem de gând să facem într-o eventuală libertate. Am fost lăsați singuri, câte unul în birou, cu ușile deschise. Ni s-a precizat că trebuie iscălită declarația. Am scris telegrafic: 1. Sunt creștin ortodox și cred în Dumnezeul Treimic, pe care-L mărturisește Biserica noastră Ortodoxă Română. 2. Sunt român și mă simt legat de tot trecutul de luptă al strămoșilor, care au apărat cu prețul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
crește singură copilul, viitorul scriitor Ovid Densusianu-fiul. O traducere din Carmen Sylva, Robia Peleșului (1897, semnată Elena Radu Rosetti), e urmată de un mic studiu, intitulat Despre simbolism și Maeterlinck (1903). B. colaborează cu versuri, proze scurte și „cozerii literare”, iscălite și Elena Densusianu sau Elena Bacaloglu-Densusianu, în „La Roumanie” și „Țara”. Tipărește romanul În luptă (I, 1906), continuat de Două forțe (II, 1908). Cel de-al treilea volum, Izbânda noastră, anunțat, n-a mai apărut. Ulterior, B. va locui, până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
Cazimir, Artur Gorovei, D. Karnabatt, Sărmanul Klopstock ș.a. La rubrica „«Politica» teatrală, literară și artistică”, tot mai consistentă, Em. Serghie și Tita Bobeș semnează note și cronici teatrale, iar Petru Comarnescu inserează articole pe teme de cultură, recenzii, cronici plastice (iscălite și Radu Veniamin) și muzicale. Li se alătură Marcel Botez, specializat în cronici muzicale, și Oscar Walter Cisek, care glosează pe marginea evenimentelor din domeniul artelor plastice. Treptat, rolul lui Petru Comarnescu devine tot mai mare; va face public, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
care l-a maturizat. Ca să-și desăvârșească opera, Labiș trebuia să plece în capitală. Faptul s-a întâmplat în toamna anului 1952. EPISTOLAR MOLDAV În ce privește scrisorile primite sau trimise de Nicolae Labiș între anii 1951-1953 câteva comentarii ar fi necesare. Iscălită „Ștrulică”, prima scrisoare 1 datează din 23 septembrie 1951. Coleg de clasă la „Nicu Gane”, Ștrul Ștrulovici era fiul unui croitor din Fălticeni. Roșcovan și pistruiat, băiatul avea ochii verzi și părul creț; se remarca printr-un pronunțat accent idiș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dintre ei, creaturi ale politicii liberale sau ale lui Carol. Patriarhul și-a dat de altfel de vreo trei ori demisia, nu din pricina Ministerului - căci noi respectam demnitatea pe care o reprezintă, deși doream demisia lui -, ci din pricina deselor atacuri, iscălite sau anonime, a căror țintă îndreptățită era. Generalul Antonescu, susținând din toate puterile vechea armătura liberală a statului, i-a respins demisia de două ori, dar a treia oară, dându-și seama că nu se mai poate evita plecarea unui
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns al fizicului districtului Neamț, dr. Fleișer comunică o situație privind personalul medical al "ospiciului și spitalului din Târgul Neamț care se compunea din doctor primar și doctor secundar, locul de primar ocupă iscălitul (Dr. Fleișer, n.n.), iar locul de secundar ocupă Dumnealui Muller cu diploma de doctor de medicină și chirurgie de la Wurzburg, de la anul 1856, cu învoirea Comitetului nr. 74/1858. Pe lângă doctor, numitul, mai este alcătuit pentru bune rânduieli și disciplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
își adună „puterile financiare”, iar Z., având contribuția principală, își asumă și însărcinările redacționale, și la sfârșitul anului 1928 scot „XX literatura contimporană”, păstrând aceiași colaboratori. Cu alte încercări în proză, dar și cu versuri sau recenzii și articole, unele iscălite A. Z., A. Zar, Azar, mai e prezent în „Bilete de papagal”, „unu” și „Vitrina literară”, iar sub titlul Eröffnung, un poem al său va fi preluat, alături de alte texte ale scriitorilor de la „unu”, de revista berlineză „Der Sturm” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290708_a_292037]
-
de două luni din cauza decretării stării de asediu în Bucovina, în iunie - iulie 1849, din cauza unor articole în care se vorbea „în mod obraznic și răzvrătitor” despre arestarea lui Bariț și „Poziția ierarhiei române în Austria”, iar altădată pentru articolul iscălit E.H. (Eudoxiu Hurmuzachi). Atunci Hurmuzachi a executat trei zile de temniță militară. GH. HURMUZACHI ALEXANDRU HURMUZACHI Redactor responsabil la ziarul Bucovina în perioada 1848-1850 și președinte al Societății pentru literatură și cultură română în Bucovina Secretar de redacție la Bucovina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste din Iași, Convorbiri literare, căreia i-a trimis spre publicare bucata versificată cu titlul La noi și având acrostihul: „La Convorbiri literare“. Această păcălitură iscălită „P.A. Călescu“ a produs anul 1876 283 10. Episodul amintit de Bacalbașa cu destulă exactitate a contribuit și el la șubrezirea regimului conservator; în cadrul discuțiilor asupra rectificării bugetului Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice Titu Maiorescu propusese, printre altele, desființarea catedrelor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
creditului de care tânărul și valorosul publicist se bucură printre distinșii oameni ai Tarei. Afirmarea extraordinar de îndrăsneață a fost însă respinsă în unanimitate de membri, d. Becescu bucurându-se de simpatii trainice. De alt-fel, d. Becescu posedă o scrisoare iscălita de astă dată cu propriul nume, prin care Rudăreanu afirmă față de d. Stoikitzoiu că d. Becescu și-a apropiat banii în chestiune. De această calomnie, justiția românească va avea să se ocupe în curând. De altminteri, toți studenții vestejesc cu
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Publică apoi cronici teatrale în „România ilustrată” și „studii provinciale” și comentarii în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea”, „Hiena” (sub pseudonimul Pelham) și „Cuvântul liber”. Ulterior, colaborează cu portrete critice, eseuri, versuri și traduceri, iscălite și Elena Protopopescu, la „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Bilete de papagal”, „Pământul”, „Convorbiri literare”, „Strada”, „Lanuri”, „Symposion”, „Tribuna”, „Viața” ș.a. În 1938, o parte din versuri erau strânse în placheta Game. Un volum de portrete critice, anunțat în repetate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
Popescu) și al lui Ioan Pora, funcționar. Face studii liceale la „Sf. Sava” din București, unde urmează și Facultatea de Litere și Filosofie, lucrând apoi ca secretar literar la Editura Cartea Românească. Debutează în 1903, la „Revista idealistă”, cu poezii, iscălite V. Brad și N.P., iar prima carte, Din alte vremuri, îi apare în 1910. Colaborează la „Revista noastră”, „Ramuri”, „Calendarul «Minervei»”, „Viața literară”, „Convorbiri critice”, „Universul literar”, „Vieața nouă”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Secolul”, „Seara”, „Dimineața”, „Convorbiri literare” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
cunoscut-o prin intermediul doamnei Nina Cionca, la un parastas al Porumbeștilor la Stupca, unde a venit, ca prietenă de casă a nepoatei Mărioarei Porumbescu. Deși misiva nu are o formulă de adresare, are totuși caracter de scrisoare, fiind datată și iscălită. Datele despre marele om de cultură îmi erau absolut necesare. Deși născut la Bacău, Ion Frunzetti e legat de Fălticeni prin tatăl și bunicii săi. De altfel și-a mărturisit în diverse ocazii atracția pentru locurile copilăriei, în casa și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
susținut al povestirii și al acțiunii, ca și acurateții dialogului, frecvent utilizat. Motivul central, dragostea, prilejuiește incursiuni interesante în universul uman intim, înfățișate cu măsură, echilibru și discreție. După încă o încercare romanescă, Una din noi e de prisos (1946), iscălită Catrinel, în 1957 D. semnează un alt roman, Jurnalul Aurorei Serafim, povestea unei femei care, după o dezamăgire în dragoste, se dedică îngrijirii și educării copiilor dintr-un cămin de orfani. Scrierea se dorește a fi una psihologică, atenția autoarei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
literatură”, precum și în „Propășirea”. La „Românul” se manifestă ca un gazetar prolific, dând, uneori număr de număr, articole privind chestiuni economice, financiare, comerciale, foiletoane, comentarii satirice, „fantasii” (Din suvenirea unei pietre, O fantasie de figuri ș.a.), versuri, șarade, enigme, logogrife, iscălite fie cu inițiala W., fie Iernescu (sau E. Ernescu), fie Frigurescu. Fără a fi un erudit, e în orice caz un om citit, cu o informație cuprinzătoare. Publicistica lui impresionează plăcut prin tact și printr-un anume spirit de curtenie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
și traduceri la „Curierul român”, „Revista nouă”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Țara”, „Universul ilustrat”, „Revista literară”, „Familia”, „Liga literară”, „Literatorul”, „Literatura și arta română”, „Epoca”, „Cronica”, „Sămănătorul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Seara”, „Flacăra”, „Capitala” ș.a. În același interval, în afara unor broșuri iscălite Adina G., tipărește volumele de nuvele Spre moarte (1897) și Satana (1912), romanele Străbunii (1900), Dușmani ai neamului (1904) și Iluzii (1908), poemele dramatice Eglè (1901) și Doamna Oltea, mama lui Ștefan (1906), piesa Blestemul (1904) și volumul de poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
și comentariile referitoare la situația școlii românești sau la realitățile sociale din Transilvania îi aparțin îndeobște noului redactor. El este și autorul unor nuvele - La crucea din sat, Crucile roșii ș.a. - sau al însemnărilor intitulate Icoane zugrăvite cu degetul și iscălite Tanda, în care sunt evocate locuri pitorești și tipuri ale Bucureștilor. Plecând însă Grandea, Slavici trebuie să se ocupe de rubricile politice și astfel vor fi neglijate cele literare. Abia după venirea lui Eminescu paginile de cultură și beletristică ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
G. Bogdan-Duică. Tot el este autorul unui apel pentru un cămin studențesc la Cluj, în timp ce Anton Bibescu, ministrul României la Washington, apără, într-un ciclu de articole, cauza României înaintea opiniei publice americane, susținut și de seria „Scrisori din America”, iscălite Ion Ardeleanul și Ion Iosif Schiopul. Pe lângă rubricile „Viața politică”, „Cronică politică”, „Informațiuni”, ziarul dispune de un foileton literar, de o rubrică de informații cultural-artistice, de o cronică a revistelor românești, maghiare și germane și de articole literare. După portretele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290635_a_291964]