719 matches
-
cu teme - sarjă ca în arta-plastică, dar apoi, transformându-le din forma viziunii plastice în poezie...cristalizându-o în idei lăuntrice cu o fină precizie. Poeta oferă prin poezia din această carte, compoziții monumentale dar și cu o linie acustică iscoditoare: ( Ou; Să mâncăm un măr; Cântarea cântărilor; Adâncul; Cartea lui Iov; Cameleonul ). ......................................................... ,, Unde-i credința, unde-i neprihana Ce-o cauți ca năuc între jivine ? Cresc coroane și copite iar dojana Ți-e punte spre trăirile de mâine. Un alb
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
unei distinse bresle în slujba bunăstării. Istoria medicinei veterinare de pe aceste meleaguri, pierdută în negura vremurilor, adesea copil pribeag, prea puțin ocrotit de cei care aveau menirea s-o facă, și-a găsit în fine condeierii, care cu osârdia firii iscoditoare ne-au dăruit faptele înșiruite cu rigoarea prea rar încredințată până deunăzi albului imaculat al hârtiei. Au făcut-o șase oameni de știință, dascăli ai unor generații trecute prin școlile lor, cercetători cu cărți de căpătâi din instituții și laboratoare
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]
-
cuprins de febra căutărilor. În ultimii ani ai celui de-al nouălea deceniu al secolului pe care abia l-am lăsat în urmă, Constantin Iercescu, atunci în plină putere, avea doar 40 de ani, cu mitul faustian în cuget, suflet iscoditor, bântuit de dorința de a cunoaște și de a găsi, semnase actul de naștere al unor preparate pe bază de plante. Invențiile deveniseră în scurt timp cunoscute sub denumirile de Rumeyn și Hipericin. Erau produse extrase din rădăcini de plante
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
scaunul într-o poziție mai avantajoasă pentru el, în așa fel încât să-o poată privi cât mai amplu, iar ea să nu-l vadă. Șatenul are fața lungă,nasul borcănat, iar ochii sunt de un albastru spălăcit,mici și iscoditori. Își întinde brațul drept, protector prinzându-i umerii fetei și atingându-i sânii. Ea nu reacționează, dar nici prea încântată nu este de asemenea tandrețe fațișă,chiar în public. “Este în călduri prespălatul, nu mai poate aștepta până acasă.... cred
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
dumneavoastră, la una amicală, ca între doi cunoscuți. - Cine poate ști? Nu întotdeauna ne putem deschide sufletul ca pe o carte în fața unui străin, să poată oricine citi și descoperi tot ce noi încercăm să ascundem de privirile indiscrete și iscoditoare. Mă gândeam poate la timp! - La timp? Ca vreme sau așa, metaforic? întrebă Gloria nedumerită. - Mă uitam la cei doi tineri și mă gândeam la timpul care a trecut peste mine. De multe ori mă întreb: ce mai înseamnă pentru
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
domnul Constantin Tudorache este unul dintre cei mai înzestrați epigramiști români și, totodată, avizați contributori ai dezvoltării actuale a speciei. Cultura sa bogată, consolidată pe un talent exploziv și pe o memorie colosală, la care se adaugă spiritul său critic, iscoditor, mereu ironic și imprevizibil, conferă, cred, argumentele unei lecturi folositoare celor care au harul epigramei [...].” Membri ai Cenaclului „Atitudini” din Ploiești: Marian Dumitru, Vlad Anton, Alin Niță, Denisa Pantazi au recitat din poeziile lui Mihai Eminescu. Florin Sicoe, directorul Muzeului
MUZEUL JUDEŢEAN DE ARTĂ „ION IONESCU QUINTUS” DIN PLOIEŞTI, GAZDA UNEI NOI MANIFESTĂRI CULTURALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382996_a_384325]
-
părul de sub căciula mițoasă, trăgeau mai rar din țigară, dându-și răgaz, să schimbe două trei cuvinte între ei. -Parcă te-aș cunoaște, zise unul dintre țărani, era la vreo 50 de ani, brunet cu niște ochii negri vioi și iscoditori, avea mustățile mari, negre cu fire albe, îngălbenite de tutun în dreptul nărilor, cărora, din când în când, le răsucea vârfurile în sus. -Sunt Ion, fiul lui Petre al Linii din Valea Mare, ai fost acum câțiva ani la noi, să
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
au mâncat tot ce a fost în cele două farfurii. Abia după ce și-au potolit foamea, iar Florin s-a încălzit, au început să vorbească despre problemele lor. Într-un târziu copilul s-a retras în dormitor, îl plictisiseră discuțiile iscoditoare cu bătrânii, voia să se uite la televizor, preferate lui erau desenele animate. După plecarea băiatului, Mihaela a început să-i povestească noutățile. -Alaltăieri, am fost sunată la telefon de mama Lăzărica. Știi femeia, la care am fost cu lănțicul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
iubesc’’, CONFUCIUS Îl știu pe SĂNDEL DUMITRU de ceva ani. Rubicond, plin de înțelepciune, autor de gesturi umanitare rare în aceste timpuri, prieten de vreme bună, dar și de vreme rea, un interlocutor agreabil la orice șuetă, cu o minte iscoditoare ce-i clocește proiecte mărețe la care nu s-a gândit nimeni până acum. Exemple sunt cu duiumul, deși unul recent le depășește ca grandoare pe toate. Fostul lider sindical, care profesional a ajuns până la treapta de director de Regională
REGAL ISTORICO-LITERAR: ’’SĂNDEL DUMITRU: Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc’’, Volumul I [Corola-blog/BlogPost/93282_a_94574]
-
în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nu-mi mai găseam liniștea până când nu izbuteam să scap de sub observația celui ce stăruia prea mult cu ochii asupra mea. În schimb, când Angela începuse să mă privească insistent, simțisem numaidecât că lucrurile stau altminteri. Căutătura ei nu era iscoditoare, nu citeam în ea curiozitatea agresivă a celorlalți, ci tocmai îndemnul de a ne sustrage împreună atenției lor insidioase, de a ne refugia într-un loc ferit de orice încercare a lumii de a ne agresa cu indiscreția ei. Eu
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016. Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și își vedeau de învățat, aproximativ liniștiți, până ... Citește mai mult Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor general, tot își mai arunca ochii iscoditori asupra noastră, gata să ne articuleze la catastif liniuța fatală. Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
divinității - paradisul cu promisa viață veșnică, dar și cu enigmaticul pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de ochiul indiscret și de mintea iscoditoare a omului El, atotputernicul, stăpânul absolut al văzutelor și nevăzutelor? Care va fi fiind taina cumplită pe care a violat-o Eva mușcând din fructul interzis? Și dacă tot exista un tabu, de ce Dumnezeu a mai aruncat pomul buclucaș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ajunge acest argument ca să-mi recapăt curajul? Simt că mă Înăbuș. Trebuie să trec pe alt post. Transcriu scrisoarea Gerdei. „Duminica trecută m-am plimbat prin Alt-Frankfurt. Am hoinărit pe stradele Înguste, printre case vechi. Peste tot ne urmăreau ochi iscoditori. Probabil că ne trădau hainele, gesturile, nu știu ce, dar Își dădeau imediat seama că sîntem străini și, cum e mai rău, străini de-ai lor. Am văzut casa Margarethei, all die alten Gassen, locurile pe unde a umblat tînărul Goethe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama lui leonină, cu burta umflată de ciroză, clătinîndu-se pe picioarele subțiri, cu ochii lui mici, apropiați, de o mobilitate iscoditoare, auzi vocea lui sonoră, teatrală, trasînd acolade prin aerul amfiteatrului Odobescu: „Observați că Bălcescu folosea expresia, nu face nici cît o ceapă degerată, ceea ce Înseamnă că În vremurile acelea ceapa avea o valoare, dacă pentru a sublinia derizoriul unei situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mod inevitabil În primul rînd tineretul, În special adolescenții isteți și de proveniență mediocră, fără o pregătire intelectuală serioasă obținută În familie și fără nici o posibilitate de acces la valorile reale. CÎnd lipsește accesul la cultura adevărată, tocmai creierul viu, iscoditor se lasă mai lesne sedus de surogate culturale - din păcate tocmai indivizii dotați pot cădea astfel victime doctrinei politice și subculturii. „Copiii noștri trebuie feriți!“ sună lozinca, nu? Ei trebuie Încă din pubertate să Învețe ceea ce este primejdios pentru destinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În toate fotografiile, dacă trasați o linie verticală care să separe exact chipul din imagine În două jumătăți egale, veți constata nu numai că ele nu sînt identice, dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i mai trebuie. Stă acolo pe podeaua atelierului meu, așteptându-mă, când mă trezesc dimineața, când vin acasă, ca o chestie uriașă... Se fac două luni de când sunt blocată cu ea și nu văd cale de ieșire. M-am uitat iscoditor la ea. Nu părea să i se pară ceva ciudat în asta; părea îngrijorată și gânditoare. își studia atent inelul de argint de pe arătător. Din experiență știam că asta înseamnă că e gata să facă o sugestie de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus eu pe un ton politicos. Pot să întreb de ce? Purta o pereche de ochelari cu ramă neagră, din aceia pentru scris, pe care și i-a dat jos ca să mă poată analiza mai în profunzime. Avea ochii căprui și iscoditori. —în legătură cu Lee Jackson, care lucra aici. Sunt... Trăsăturile feței i s-au încordat brusc și mi-a retezat vorba. — Te rog, știu exact pentru ce ești aici. Dumnezeule, ce repede se împrăștie zvonurile, nu-i așa? Ești a treia persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
infirmiera, mă bătea ușor pe obraji ca să mă trezească. Când am deschis ochii credeam că era mama, numai ea în această lume obișnuia să mă pălmuiască. Reli era cam de aceeași vârstă cu mama, necăsătorită, cu păr blond și ochi iscoditori albaștri. Râdea și am remarcat că râsul ei era ironic și conspirativ. Am înțeles imediat că eram gravidă și că eram în mâinile lui Reli. Era în plină vară și aerul era aromat, dar eu hoinăream pe străzi fără scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
La început a crezut că Dirk este pricina dezastrului și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-a uitat brusc la el cu niște ochi curioși, iscoditori. Parcă am deslușit în ei o undă de batjocură. Era adevărat că Stroeve avea o mutră de soț încornorat. Doctorul a dat ușor din umeri: — Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
putea să se schimbe. Amory plus Beatrice plus doi ani la Minneapolis - acestea fuseseră elementele cu care intrase la St. Regis’. Însă anii din Minneapolis nu formaseră o pojghiță suficient de groasă ca să ascundă combinația „Amory plus Beatrice“ de ochii iscoditori ai colegilor de internat, așa că perioada St. Regis’ o separaseră dureros pe Beatrice de el, Începând să așeze structura nouă, mai convențională, a caracterului fundamental al lui Amory. Numai că nici St. Regis’, nici Amory nu aveau habar de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aparatul de fotografiat. Slavă Domnului, Mihai este azi unul dintre cei mai buni operatori din țară, iar eu trag nădejde în sufletul meu că nu numai din țară. Radu Beligan, o siluetă prelungă, osoasă, cu gândurile undeva departe, cu ochi iscoditori, neliniștit, mereu gata să te năucească spunând o vorbă de duh colosală, cu o poftă nebună de teatru. Este teatrul însuși, în forma lui cea mai pură. Un El Zorab al teatrului românesc. PAGINĂ NOUĂ ACTORII MINORI Au fost nenumărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
am primit chiar și-un avertisment; Că prea târziu m-am apucat de scris. Dac-aș fi fost o iotă mai precoce... Ar fi-nțeles, primeam și ajutor, Dar nu am har, chemare și... nici voce, Mi-a precizat... puțin iscoditor. Și plictisit, s-a-ntins în jilțul lui Fin, aurit și ‘nalt cât o cetate. Aș fi dorit să spun, dar n-aveam cui, Că mă simțeam jignit, fără dreptate. Am ridicat privirea și i-am spus; Prietene, ascultă-mă
DE ASTĂZI NU MAI SCRIU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364578_a_365907]