1,163 matches
-
la cârma țării dinastia Yuan (mongolă). Era un cărturar elegant, deosebit de înzestrat, cu suflet sensibil și mult umor. Se pricepea la mai multe arte și meșteșuguri, recita poeme, cânta la fluier și lăută, dansa, juca Go, fiind și un vânător iscusit. A locuit mult timp în capitala Dadu (azi Beijing), unde a deținut o funcție în Academia Imperială de Medicină, însă nu-și manifesta interesul prea mare pentru această poziție. În schimb, îl pasiona deosebit de mult crearea de piese dramatice. Pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
i-a spus o poveste: A fost o dată un cunoscut arcaș pe nume Yang Youji. El putea să nimerească chiar și o frunză de plop de la o distanță de o sută de pași. Tot atunci, trăia și un alt arcaș iscusit, numit Pan Hu. Într-o zi, cei doi s-au luat la întrecere și o mulțime de oameni au venit să vadă cine e mai bun. Ținta a fost un cerc roșu desenat pe o placă de lemn așezată la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
flacăra lumânării, cu lumină slabă, e adevărat, dar nu este ea preferabilă beznei totale? Aveți perfectă dreptate, fu nevoit să recunoască prințul. O poveste despre Mo Zi În Perioada Primăverii și Toamnei din istoria Chinei, în statul Lu, un meșter iscusit, Gongshu Ban, a construit pentru suveranul statului Chu o "scară a norului", ca să poată porni războiul împotriva statului Song. Auzind de aceasta, Mo Zi, mare filosof al vremii, pacifist fiind, s-a grăbit să se ducă în statul Chu, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie, câtă vreme vaste teritorii din Asia și din Africa nu sunt Încă libere?Vă Îndemn din toată inima să nu vă imaginați colonialismul doar sub forma lui clasică, așa cum am cunoscut-o noi În Indonezia. Colonialismul este un dușman iscusit și neînduplecat, care se infiltrează ca un virus, sub forma lui modernă de control economic și intelectual... Din a oftat, iar oftatul lui a părut foarte zgomotos În tăcerea nenaturală din jur. — De câte ori am mai auzit noi asta? i-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de lucru se găsește pentru fiecare. Cei pricepuți strâng cât pot cuprinde cu brațele tulpinile aurii ale grâului și le leagă bine cu o legătură făcută din paie. Cu asta snopul este gata. Femeile așează deoparte snopii gata legați. Flăcăi iscusiți clădesc snopii grei în căpițe. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a III-a B Furtuna E vară. Mă aflu la bunici. E o arșiță mare. Bunicul îmi spune: Astăzi va ploua! Nu se poate! îi zic. Nu vezi? Vremea este foarte caldă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își sug labele în hrubele tihnite; vulpile roșcate mai umblă după mâncare, dorm din când în când; lupul fioros și-a schimbat părul, dar năravul ba; iepurașii fricoși s-au ascuns pe sub zăpadă. Toate animalele visează un vis sălbatic. Pădurarul iscusit mai vine uneori să pună mâncare animalelor în hrănitoare. Iarna este un anotimp minunat. Alina-Geogiana Dumitriu, clasa a III-a C Poveste cu Moș Crăciun Orice copil știe că moșul vine noaptea, punând cadouri celor cuminți. Moșul va veni cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
II. Își propusese să învețe cât mai mult de la fiecare coleg, să fie cât mai prezent, chiar dacă urma să facă eforturi suplimentare. Avea șansa să fie într-o echipă deosebită, condusă de Ambasadorul Valentin Lipatti, om de înaltă cultură, diplomat iscusit, negociator tenace și mai ales coleg adevărat. Cei opt ani de muncă la Ambasada din Moscova au marcat o perioadă de responsabilități sporite, atât în activitățile politico-diplomatice, de reprezentare și informare, cât și în apărarea intereselor cetățenilor români, ajunși în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă duc tocmai în satul nou ca să recuperez o mașină de tocat carnea. Fusese împrumutată la niște prieteni, care așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu mă pricep să mă ridic mai sus de fereastră. Doamne, întregește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rezuma frânturi de viață într-un set de formule prestabilite dogmatic. "Păcatele mele sunt fără de închipuire, cu ce fel de rugăciune, Doamne, să mă fac auzit?" striga sfântul Augustin în pustie. Pustia Mânăstirii Fântânele ridica zid în icoană. Călugări, meșteri iscusiți, în jurul păcatului, piatră peste piatră, până la brâu, până la inimă, până la tâmplă; până la Dumnezeu mereu încă un pas. La Fântânele, ca la Socola, portarul dezlega ultimele intenții. Petru avea emoții. Toată viața a existat într-o stare confuză de examen picat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secure și pădure; un fel de-a v-ați ascunselea printre cruci jocul tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui să întorc lumea pe toate părțile, să o găsesc. Ai șters urmele precum un criminal iscusit, Dumnezeule! Nu înțelegi că eu nu sufăr de singurătatea nimicului? Într-o dimineață de aprilie m-a strigat pe nume singurătatea, apoi a urcat la tine. Acum, împreună cu alte singurătăți deportate, îți umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ale preoției... protosinghel, arhimandrit, în timp ce noi ne ostenim pe moșia tovarășului maior Spiridon și a cuvioasei Cătălina, futui mama ei de viață! Un securist împuțit și o curvă conduc obștea! Vezi matale ce încercări îi pregătești, că te știu om iscusit, ai scăpat mânăstirea de atâtea căpușe, ne scapi și de el. În 4 ani au trecut sute de panacidari prin ograda, 3 neînțărcați au rămas la sânul Maicii Domnului. Gata, a înțărcat bălaia pentru al patrulea. Dacă și ăsta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să aibă vreodată ceva solid de cîștigat. Sînt două modalități prin care un principe poate să-și sporească faima. Una este cucerirea, un principe războinic mărindu-și teritoriile prin forța armatelor sale, cealaltă este o bună guvernare, cînd un suveran iscusit face să înflorească în țara lui toate artele și științele, care o fac mai puternică și mai civilizată. Toată această carte este plină de judecăți asupra primei modalități de mărire; să spunem cîte ceva despre cea de-a doua modalitate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de încălcarea îndatoririlor cu rea-voință), ei păstrează miniștrii, cu trăsăturile lor, bune și rele, și îi preferă pe cei pe care-i cunosc foarte bine celor noi, pe care i-ar putea avea, procedînd astfel aproape la fel ca niște iscusiți muzicieni, care preferă să cînte la instrumente cărora le cunosc și părțile bune și părțile rele, decît la unele noi, a căror capacitate le este necunoscută. CAPITOLUL XXIII [Cum trebuie să te ferești de lingușitori] Nu este carte de morală
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așa de bun cu noi, copiii, ba chiar și cu oamenii mari: el zicea că suntem toți copiii unui singur tată, care este în ceruri. Noi îl iubeam, fiindcă era tare bun, iar când avea de mâncare (era un pescar iscusit), avea tot satul de la el. Și nu duceam grija mâncării niciodată. Cei din sat se cam temeau de el. Îl știau al lor și-l iubeau în felul lor aspru, ca marea dar nu prea vroiau să aibă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Recurs la memorie Toate cărțile publicate de Vasile Ilucă până În prezent (28 de volume) ilustrează cu fidelitate și convingător că ele sunt rodul aceluiași devota și iscusit condei. Cu alte cuvinte, conțin particularități proprii ale autorului, Împlinind În chip armonios un fel de familie, În care copiii seamănă Între ei și toți la un loc seamănă cu părintele lor. „Pecetea”, prin urmare, oferă cititorului, ceea ce În arte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
moarte, Între a mai fi și a nu mai fi. Și nu este vorba doar de acel blestemat război, justificat În ce ne privește, ci și de perioada ce a urmat și care a durat cât o veșnicie. În mod iscusit Vasile Ilucă Îi poftește pe fiii săi, personajele, să-și povestească singuri calvarul. Și aceștia o fac, dar În felul lor, de oameni care au trecut prin moarte, dar 4 3 au scăpat teferi, pentru că au avut noroc... „așa a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-și cu băgare de seamă găidulca la piept, în dreptul inimii, începu să cânte din ea cu atâta pricepere și cu atâta suflet, că tatălui său îi dădură lacrimile. Cântecul vechi, lăutăresc, uitat de lume se reîntorcea la viață sub degetele iscusite ale tânărului rapsod. CAPITOLUL III 1 Așa cum făcea de obicei atunci când venea la București, Stelian îl căută mai întâi pe fratele său mezin, pe care îl găsi, pe la ora opt dimineața, în frizeria lui din Lipscani, colț cu străzile Stavropoleos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-i deschidă mintea: Cum pentru ce?... Pentru grădinărie, ginere. Șase pogoane de pământ din ăl mai bun pe lângă lac, aproape de mănăstire. Da asta să nu mai spui la nimeni! Să rămână-ntre noi... Și, ca să sublinieze cumva cât de iscusit i se părea planul lui, socrul Grigore pocni din degete și îi făcu vesel cu ochiul. Dar, văzând că ginerele său întârzia să-și manifeste aprobarea sau entuziasmul, se văzu nevoit să pluseze: O să vă dau toamna o căruță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile creștinești, promițându-le să se facă luntre și punte și să vină la botez, pe care nici prin gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
estompate, cuvintele : "Clemență... Alindora... Minodora..." Tăietura pielii din spatele urechii este precisă, trasată fără nici o ezitare. Urmează zgomotul făcut de trepanul, mânuit cu dexteritate și precizie, și care pare să fie atenuat și el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Tiron să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din casă numai o bucată de vreme și doar atât cât lipsa banilor respectivi să nu devină cumva bătătoare la ochi pentru Victoria - de asta se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor! Pe bună dreptate, dezamăgitor!, gândi. Mama-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul Europei, ca să nu mai vorbim de America, toată lumea m-ar considera
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]