237 matches
-
vieții, avea pasiunea de a se arunca de la mari înălțimi în butoaie cu apă. Un alt străbunic al lui Seymour și al meu, un irlandez numit MacMahon (la care mama mea, spre veșnicul ei merit, nu s-a simțit niciodată ispitită să se refere ca la un „drăguț“), era un tip care lucra pe cont propriu și care obișnuia să înșire pe un maidan vreo două octave de sticle de whisky goale, după care, când se aduna lumea, dansa, muzical, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întrebarea pe care și-o puse Mașa o Înspăimântă de-a binelea. „Oare am dreptul să-mi pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În sufletul fiecărui om, ducându-l În cele din urmă la pierzanie?“ Totuși, odată puse În mișcare, Întrebările continuau să se de deruleze de la sine, asemenea unei benzi ce se rotea În Întuneric, proiectând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aprinsă, contemplîndu-mi scînteietorul stilou Montblanc, cu care nu mai scrisesem de ani de zile și care Începea să se transforme În cea mai bună pereche de mănuși ce i-a fost vreodată oferită unui ciung. Nu o dată m-am simțit ispitit să mă duc la casa familiei Aguilar și, În lipsă de un alt final mai bun, să mă predau, Însă, după ce am mai meditat, am presupus că, dînd buzna dis-de-dimineață În domiciliul paternal al Beei, nu aveam cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apropiat de masa de scris și am văzut noul roman pe care venisem să-l ridic. Hoțul de catedrale Pe prima pagină, la fel ca În toate romanele lui Julián, era legenda, scrisă de mînă: Pentru P M-am simțit ispitită să Încep să citesc. Eram pe punctul de a trece la pagina a doua, cînd am băgat de seamă că motanul Kurtz mă privea chiorîș. Așa cum Îl văzusem făcînd pe Julián, am clătinat din cap a negare. Motanul negă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mai înțeleagă din toate acestea. Ei i-au văzut pe cei doi foști vrăjmași mână în mână și cavalerii se îngrămădeau în jurul lor și într-un glas i-au declarat deopotrivă de viteji. Iar dacă au mai ramas cațiva ispitiți a murmura că lupta a ramas nehotarată, acestora le-a închis gura Ogier, danezul, care a proclamat cu glas tare că onoarea fusese satisfacută și a declarat că se susține această hotarare împotriva oricui ar fi cutezat s-o tăgăduiască
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a ajuns curând pe țărm, unde a pătruns într-un câmp cu pietre prețioase. Roland a străbătut acest câmp, fără a se simți, câtuși de puțin, ispitit să se oprească a culege vreunul din splendidile giuvaieruri presărate de jur împrejurul său.El a ajuns apoi într-o livadă minunată plină de pomi încărcați de rod și floare. În mijlocul acestei livezi se afla o fântână, iar lângă fântână dormea Morgana
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași, mereu grăbiți, Privirile se pierd indiferente Și ochii parcă, sunt mai ispitiți De multe ne-mpliniri adiacente...
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
Iar la gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-o zi pe Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce notițe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a limitei interesului pe care îl poate stârni un astfel de subiect despre care s-a scris atât de mult. Expunerea este simplă și autorul posedă puterea de a se abține de la comentariile la care ar fi fost un european ispitit. Format la școala "faptului" la care fuseseră formați scriitori străluciți ai generației sale, W. Shirer se mulțumește cu o singură idee pe care studiul documentelor i-a inspirat-o: avea în față arhivele unor cuceritori. Atât. Să povestească deci lugubrele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fulger lumină, Ce din 'nalt îmi croiește cale de foc; Jos bubuie tunet, cu mare răsunet Și munții îți pare că-i muta din loc; Din zare pînă-n zare, pește pămînt și mare, Fulgerul îmi dă sens mișcării, De duhuri ispitit, de dragoste vrăjit, În adîncul de purpura al mării; Peste cîmpii, si dealuri, si munți, Pește apele line ori torente-n puhoi, Oriunde-ar visa, sub munte sau jos în vîlcea, Spiritul pe care-l iubește veghează vioi; Iar eu
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
dă nici un răspuns, e nedumerit. Și eu sunt. E aiurea. Nu am nici-o explicație. Trebuie să existe o explicație. În mod sigur se acumulează deja tensiune. Tensiunea care ne va despărți chiar în timp ce ne aduce împreună. Vorbesc ca să nu fiu ispitită, ca să refuz. Sunt sigură că asta e. Simțurile mele încearcă să-mi spună că e o nepotrivire. O prăpastie între noi care e imposibil de umplut. Se întâmplă chiar atunci, în plină noutate a situației. Însă nu folosește la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adesea lăsându-se la mâna cui nu trebuie, te miri ce nenorocit care să-ți ia tot, să te lase goală-pușcă. Știa și ea, învățase pe propria-i piele, dar uite că tot degeaba. N-avea decât să se lase ispitită, adulmecând chipurile și trupurile care, la rândul lor, îi adulmecau mersul. Se lăsa pradă legăturilor de ocazie, de azi pe mâine, cu necunoscuți; curva aia de Mirela, știau ele ce-i puneau în cârcă, păi, bineînțeles c-ar mânca-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de păstorit decât una de copii. Femeia e un animal nărăvaș, extrem de imprevizibil, degeaba că uneori ești sigur că știi de unde trebuie s-o apuci. Într-un târziu, când e deja prea târziu, vei înțelege că te-ai lăsat amăgit, ispitit, ea e mai aproape de diavol decât bărbatul, dar totodată mai aproape și de Dumnezeu. Cum dracu’ vine asta? Ea intermediază, negociază, gustă din bine și din rău, se dedulcește pe când amestecă prin cratiță, preparând fiertura magică, vitală, mortală... Reuși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici e nimic pe lângă chinul veșnic și moartea veșnică pe care singur ți le pregătești lăsându-te ispitit. Gândurile și delirul se împleteau și se legănau în aerul însorit. E bine, e bine și o să fie din ce în ce mai bine, de la o zi la alta, tot mai bine... Era destul de departe de locul unde pescuia moșul care-l porcăise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până-n Crăciun, s-a dus la biserică să se spovedească și să se împărtășească. A podidit-o plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să se termine postul. A uitat, da, s-a lăsat ispitită și pe urmă n-a mai fost în stare să-și țină pofta-n frâu, de hăituită ce-i de sărăcie și de necazuri, și-i singură și străină pe lumea asta în care nimeni nu-i întinde o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând, ispitit, a ieșit tiptil tiptil din curătură și, când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de 24 zăpadă, a început să sară de bucurie: «Poate mai întâlnesc un prieten» își zise iepurașul. Și gândul îi răspunse « Poate mai
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
fost în același timp sceptice și amare. Gura îi era cărnoasă, deopotrivă senzuală și austeră, ar fi putut fi o gură de sfânt slăbănog, în veșnică luptă cu ispitele și mai ales cu ispita, diabolică, de-a nu se lăsa ispitit. O gură ușor asimetrică deasupra unei bărbii ferme, deși înguste. Fața lui avea puțin de arătat. În afară, în stânga mașinii de scris, chiar sub carul care se tot deplasa tresărind, am mai văzut un teanc de foi dactilografiate. Prima avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hotărâse să-și închine întreaga dragoste și virilitate lui Dumnezeu. Acum când Dumnezeu ieșise din viața lui, pur și simplu ședea sau îngenunchea și respira adânc în prezența a ceva sau în prezența nimicului. Nu s-a simțit niciodată serios ispitit să-și rupă legământul de castitate. Părintele Bernard era conștient, cu mult calm, că, din multe puncte de vedere, era un preot corupt. Celebra, pentru propria-i plăcere, riturile care-l atrăgeau, doar în prezența lui însuși, Nu se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am citit... dar cum e în realitate? — Vrei să știi dacă e plăcut? — Nu văd cum ar putea să fie. Ți se pare că sunt ciudată? Întregul lucru mi se pare absolut dezgustător. Pearl nu-i răspunse, așa cum se simțea ispitită, că și ea găsise totul dezgustător. Se mulțumi să-i spună: — Nu ești ciudată, numai copilăroasă, ca o fată de pe vremuri. Majoritatea fetelor de vârsta ta... Hattie, nu te preocupa de chestiunea asta. Totul depinde de oameni. Când bărbatul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bambus, acoperită cu o placă de cristal, spre care Hattie își întinsese mâna, o sticlă de gin, o sticlă de vermut, una de tonic, un vas cu gheață și un pahar. John Robert era antialcoolic și nu se simțise niciodată ispitit să renunțe la deprinderile sobre ale familiei sale. Totuși, nu era un fanatic și, din când în când, la câte o petrecere, ca să facă plăcere gazdelor, lua câte un pahar cu sifon sau tonic stropite cu puțin vermut. De astă-dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din față, capul cu micn freză pe frunte. Făcea astfel repetiții folositoare, dar nu cuteza încă să-și înlocuiască vestonul secret ce-i făcea crupă, cu buzunarele puse sus ca să-și afunde în ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel cu al lui mister Whip, cu diferența că jocheul era urât ca o maimuță si Lică era băiat nostim. Nu grăbea lucrul, ceea ce era explicabil, dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
s-au urcat Într-un taxi și au dispărut. Santiago profită de ocazie ca să-i explice lui frate-său toată tărășenia cu prietenul lui și cu petrecărețul. Bobby n-a făcut nici un comentariu. Timp de o clipă s-a simțit ispitit să-i povestească lui Santiago fericita lui aventură de la madame Nanette, dar i-a fost frică să nu-l disprețuiască pentru că se mai ducea Încă la bordeluri, așa că a tăcut. — Hai să dăm o raită, spuse Santiago, pornind motorul automobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
senină și un zâmbet de o perfectă nevinovăție. Tânăra a ieșit iute, nu înainte de a aranja lemnele care ardeau în cămin cu două-trei mișcări abile de vătrai. Nicu se felicită că n-a amânat vizita la Jacques, cum se simțise ispitit, știind că are mereu, la el, ușă deschisă. Și-și propuse să nu treacă mâine seară pe strada Fântânei, ca să nu dea ochii cu polițaiul, era prea curând după nefericitul accident... de luptă. Nu scoase însă nici o vorbă despre întâmplarea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cerere: «Și nu ne duce pe noi în ispită» Verificarea confirmării Vinovăția se află în urma noastră, tentația în fața noastră. Prin urmare, această cerere îndreaptă privirea spre viitor. Nu poate însemna decât: fă, astfel ca eu să nu mai fiu vreodată ispitit. De fapt, ispita face parte din drumul de maturizare pe care toți trebuie să-l parcurgă: «Eu am fost trimis să te pun la încercare» (Tob 12,13). În noi, există mari posibilități încă nedezvoltate sau nefolosite. În confruntarea cu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
l-a urmat peste tot. "Ca o cățea", râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopîrlă: Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul", adăugase în bătaie de joc, într-o zi, când rivalul său nu era de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]