239 matches
-
ieși învingătoare aceasta din urmă (...) Interpretarea Luceafărului se cade să fie făcută mai cu nepărtinire și părăsind teza sumară și greșită, cum că numai trupul e solicitat de alte trupuri ori de pneumă. Limpede e că și înălțimile se simt ispitite de lume și o doresc, îi dau târcoale circumterestre, o pețesc. (...) Fiecare protagonist al scenariului trage firește spuza pe turta lui și-și cheamă partenerul în locurile unde se simte (și este) la el acasă. Fascinația celuilalt (celeilalte) se afirmă
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că de multe ori slăbiciunea firii noastre ne împiedică să simțim ajutorul Tău, primește și puțină noastră rugăciune: Iisuse, Care dai celor ce poartă crucea bolii deznădejdea în puterea Ta și nu în puterile firii, miluieste-ne; Iisuse, Care celor ispitiți le dăruiești mucenicească răbdare, ca să nu hulească numele Tău, miluieste-ne; Iisuse, ca să ne învrednicim de cunună și nu de osânda, miluieste-ne; Iisuse, Cel Ce ne-ai îndemnat să îi cercetăm pe bolnavi, miluieste-ne; Iisuse, Care nu te
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
acceptă că pe o fatalitate. Suntem în situația, inpatimirii, 29 cînd greșeală se transformă în patimă, omul este orbit și nu mai poate renunța la: fumat, droguri, beție, hoție. Deznădăjduit omul, este cuprins de diavol (la început a fost doar ispitit) cel poate acapara în totalitate și este condus spre cel mai grav păcat, sinuciderea, în care asistăm la moartea trupului prin autoviolenta și a sufletului prin rătăcire (aici iertarea nu există). Clasificarea păcatelor Privitor la ierarhizarea și clasificarea păcatelor. Există
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
control administrațiile lor locale și întrețineau relații directe cu guvernele străine. Ca zone de graniță, ele erau implicate în războaiele puterii lor suzerane cu vecinii acesteia. Pe măsură ce puterea otomană slăbea și presiunea externă creștea, domnitorii români și boierii erau firește ispitiți să profite de situație în propriul lor interes. Cu toate că avuseră întotdeauna legături atît cu Imperiul Habsburgic cît și cu Polonia, în secolul al optsprezecelea, Rusia, marea putere ortodoxă, părea să ofere cea mai mare speranță de ajutor. Întrucît acest stat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi, de care zicea mulți că va fi acesta un semn rău, însă pă urmă s-au văzut că sunt băbești cuvinte" (deși mă simt ispitită, nu mă voi opri asupra acestei formulări cu o excepțională valoare narativă: oare cronicarul folosește conștient tehnica "suspense-ului", sau alături de el scrie însăși viața care curge?). Desfășurarea ulterioară a evenimentelor pare deci a demonstra că "visul român" poate fi înfăptuit
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
scriitorii din București și Timișoara, chiar filmele vizionate o dovedesc cu prisosință). Nici erou nici victimă, scriitorul încearcă să ducă o viață normală și să ofere familiei sale mici agremente într-o epocă tot mai apăsat suprarealistă. Nu se simte ispitit să intre în partidul comunist. Fără orgolii și fără spirit de frondă, se mulțumește să constate senin că albul este alb și negrul este negru, ceea ce îl face să pară în ochii unora drept o persoană incomodă, dacă nu de-
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
inconștiență atîta timp cît nu-ți cunoști sfîrșitul. Cînd îți va fi dat să mănînci ultimul bob de strugure? Oare îți vei da seama că e ultimul? * Îmi e milă de acele mistere mici, umile, pe care nu e nimeni ispitit a le dezlega. * Ani, zeci de ani, a strigat în tine o tinerețe prelungită de care-ți era jenă. Acum a început a șopti o bătrînețe care se sfiește, ea, de tine.
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
romantici, fiecare abandonat în brațele iubitului sau ale iubitei. În preajma acestei femei excentrice, bogate, risipitoare și cu bun gust, Benjamin se îndrăgostește de sine însuși; atingerile Hélènei nu sînt mîngîieri, ci modelari, tatonări ale identității sale, care astfel răsfățata și ispitita, se autodescoperă și se adoră. Deliciul erotic favorit al celor doi constă într-o manipulare și cosmetizare a bărbatului: băi în uleiuri aromate, masaje, măști faciale, manichiură, pedichiura, farduri, pudre, toate aplicate lui într-un fel de ritual efeminat de
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
a cunoscut (Hrabal, Roman Jakobson, Danilo Kis), comentarii despre America de azi, mini-excursuri docte dar colorate cu sfaturi practice în istoria literaturii, prognoze de analist politic, constatări de sociolog și antropolog. Întru totul, un personaj fabulos pe care te simți ispitit să-l atingi o clipă, spre a te convinge, parcă, de realitatea existenței sale. Ca să-l parafrazez pe Marius Lazurca, Heim pune seriozitate în subiectele cele mai anodine, are o "grijă a detaliului și o minuție cumpănită" care dau consistență
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
o structură. În acest sens, toate poemele lui Ion Mureșan reprezintă niște „fragmente din regiunea de odinioară”, țăndări ale unui cronotop originar, readus în orizontul conștiinței poetice de fiecare act imaginativ. Imaginația poetică e, aici, funcție a unei energii anamnetice ispitite să recupereze acel timp-spațiu. Ion Mureșan e însă un Orfeu dintr-o modernitate așa de târzie, posesor și posedat al atâtor vârste ale spiritului poetic, unele demonizate cu totul și rupte de sacru, încât nu se poate să nu-și
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
oroare față de politică, iar până în fundul sufletului și mereu muscați de demonul ei, oscilanți între stânga și dreapta, asemeni, pentru propria-ne liniștire socotindu-ne de centru, ceea ce, sincer vorbind, înseamnă a nu prea fi de nici un fel. Dar și ispitiți a luneca pe derdelușul dictaturii, daca nu oriunde, măcar într-un sondaj de opinie. Te pronunți cu starea de spirit a iubirii trădate sau a regretului trădării a din nou extremele se ating. Și astfel, precum în cărțile sacre, spune
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
al vieții și al morții. Aceasta din urmă chiar îl previne pe poet: ,Noi doi suntem siamezi și multe/ mai avem de-ndeplinit pe acest pământ". Lungi poeme care cuprind deopotrivă strofe somnolente și strofe memorabile (Vremea cercetării) confirmă un poet ispitit să se audă, să-și audă și să-și repete ideile, dar și un hermeneut al gesticulației suprarealiste. Caz în care limbajul poetului capătă ,o febră de un fel anume". Cităm: ,Așa îmi găseam firul electric: înnodat/ în gura de
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
Mai toți, căci era printre poeții aceștia ai Cercului literar, oricând dispuși să îmbrace halatul de lucru al criticului peste cămașa cu jabou a poetului, unul pe care nici nu mi-l pot închipui decât purtând acel sobru halat, nefind ispitit câtuși de puțin de falbalalele sirenelor în-cântătoare ale Poeziei. Acesta era Cornel Regman, cel mai autentic critic al Cercului Literar din Sibiu și, aș putea adăuga, singurul critic adevărat. Dar gândindu-mă la această singularitate a criticului, a cărui personalitate
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
te sperii ca să te fac să acționezi din nou. Un om cinstit vrea totdeauna să dreagă ce-a stricat. Dar tu n-ai stricat nimic și nici eu, din contră, dacă nu eram noi cei care s-ar simți astăzi ispitiți să ne-acuze, n-ar mai fi avut posibilitatea fizică s-o facă. Asta nu înseamnă că n-am comis greșeli. Iubitorii de adevăr au dreptul de a judeca istoria, dar nu alții". Aceasta este finalitatea discuției despre distrugerea chiaburilor
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
pe Călinescu, pe Vianu, pe Camil Petrescu. Omenește vorbind, ce ar mai putea să aibă cineva de împărțit cu aceștia? C. Stănescu nu este un apărător necondiționat al marilor scriitori, al acelora care, într-o măsură sau alta, obligați sau ispitiți, au făcut compromisuri, au "colaborat" cu puterea totalitară, au acceptat unele funcții etc. Nu-i apără necondiționat de atacuri dar obstinația unor procurori improvizați de a le arăta numai erorile, numai partea de vină i se pare excesivă și producătoare
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
aibă a face poezia, manipulînd oameni de hîrtie, trăiri spectrale, artificii stilistice care absorb universul în beneficiul propriului său univers fabricat. Aflat sub zodia acestei fantomale purități, care de la Mallarmé și Valéry ne bîntuie simțurile maculate de empirie și cugetul ispitit de nehotărniciri, Pavel Șușară scrie astfel: "știu că femeia mea de hîrtie se naște din spaime, că ochiul ei alb mă fixează ca piatra de rîu și-mi întoarce privirea-napoi. ea n-are nici trup și nici sînge fierbinte
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
o împarte cu președintele (nu al ziarului, al Academiei), el, stilul, fiind omul, este incalificabil: "aproposito, ce soi de Cotroceni reprezintă ăsta (Răzvan Popescu, ăsta! - nota Cronicarului), că nea Caisă, ptiu!, s-a efasat din imagine?" Cronicarul este și el ispitit, citindu-i pe G.C. și pe N.I., să scuipe în sîn. Supărările și uitările lui Ion Iliescu Președintele Iliescu s-a lansat într-un tineresc atac împotriva postului de radio "Europa Liberă" cu prilejul unei alte lansări. Aceea a volumului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
Cănuță, care va fi toată viața sucit, se repede în lume tot de lăsata secului. Lesne de închipuit, Paștele din anul acela „cădea în iarnă de tot”, deci cum nu trebuie. Când se duc la Iunion jupân Dumitrache și consoarta, ispitiți insistent de recent despărțita Zița, cumnata negustorului? Tot de lăsata secului... N-au liniște mai mult de un sfert de ceas, până se pomenesc cu „un ăla, un bagabont de amploaiat” care se ține de cucoane. De aici, începe comédia
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
Andreea Deciu Deși nu m-am lăsat niciodată ispitită să trișez sărind direct la ultima pagină a unei cărți, și cu atît mai puțin să recomand sau să încurajez asemenea vicii, o excepție se cuvine iertată. Iată cum își încheie Gilles Lipovetsky volumul intitulat A treia femeie: "(. . .) bărbatul reprezintă
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
increată, vibrând de imprecații monahale (sau a graeculilor din jurul Hipodromului), peste care se suprapune vuietul luptei de clasă. Moderații sunt clasați automat papălapte. Cartea Martei Petreu, spuneam, nu este, nu cată să fie, nicidecum un rechizitoriu, cum au fost unii ispitiți să afirme. Autoarea încearcă un demers de natură psihologic-psihanalitică, pe care-l urmărește cu rigoare. întreaga carte este străbătută de unul și același fir roșu: dependența psihică a lui Mihai Sebastian față de Nae Ionescu, aproape fără abatere din 1927 până în
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît sporește forța lăuntrică a discursului ce se supune la probe sieși impuse: "ispitită/ trecând cu tine/ prin golul vibrant/ pradă aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea ori/ te-am părăsit// cu bucuria că nu te pot izgoni/ cum nici tu pe mine/ doar tresărim palizi/ la ce se întâmplă// vechea noastră tandrețe/ prețiosul
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea ori/ te-am părăsit// cu bucuria că nu te pot izgoni/ cum nici tu pe mine/ doar tresărim palizi/ la ce se întâmplă// vechea noastră tandrețe/ prețiosul nostru fals/ dislocă lumina zadarnic/ de blând" (ispitită). Misterul nu e proclamat ostentativ, ci conturat cu delicatețea unei stampe japoneze: "fiecare femeie/ are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat/ umbra unui bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
Ion Brad PĂMÂNTUL ISPITIT Vezi, vatra soarelui a-ncins Pământul ispitit în tine Care se-nalță dinadins Mai sus de rău, mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
una de cuvinte, cât se poate de războinică. Se poate broda în jurul distincției și al definirii celor doi temeni. Recunosc că mi-am amintit de teza lui Lovinescu urmărind polemicile din ultimul timp. În fond, Lovinescu însuși s-a simțit ispitit să facă distincția cu pricina, nu pur și simplu de dragul lui Maiorescu, dar la presiunea climatului intelectual de la sfârșitul anilor ’30, tot mai marcat de confruntări violente. Trebuie să spun, din capul locului, că polemica și pamfletul sunt specii care
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]