1,366 matches
-
puternic, care să-l învingă pe Ponta, cred că este nevoie de un dialog măcar pentru turul II al prezidențialelor", a spus liderul PMP, luni, la Adevărul Live. Elena Udrea a insistat că niciun adversar al premierului Ponta nu va isprăvi fără sprijinul alegătorilor lui Traian Băsescu. "Electoratul băsist pentru un contracandidat al lui Ponta este esențial. El singur nu va câștiga, dar va face diferența în turul I și II", a arătat Udrea. Ea s-a arătat surprinsă că toate
Udrea: Electoratul băsist, cheia înfrângerii lui Ponta by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82085_a_83410]
-
mai spune! Așa greu se poate afla un car în iarmaroc? ONOFREI: Greu pân-ntr-atâta n-ar fi, numai că ce găsești nu-i tot una cu ce cauți, iară ce-ți trebuiește ori nu este, ori s-a isprăvit chiar mai înainte. Cela car era prea îngust, celălalt prea înalt, unul avea o spiță crăpată, altul proțapul prins ca vai de lume... De, ca atunci când duci spre vânzare ce-ți prisosește și ți-i de-a scăpare. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poate că așa m-o cunoaște mai degrabă de stăpân. (Se urcă în car) Da' știi că nu-i rău aici? Să te tot lăfăiești! (Scurtă pauză) Bun, acuma să socotim: de-oi fi eu Dănilă Prepeleac, înseamnă că am isprăvit negustoria începută; de n-oi fi, atunci se cheamă că am găsit o căruță. Ba-s Dănilă Prepeleac, ba nu-s el... Parc-aș fi, parcă nu... Și mă prinde-un somn, mamă, mamă! Cât m-oi mai gândi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu capra) DĂNILĂ: Săăăăraca de dânsa, căprița mea, iaca unde avea să-i fie sfârșitul! Ce să-i fac dacă s-ncontrat și trăgea în altă parte decât voiam eu? Cu gânsacul știu că n-am cum avea necazuri. Ei, am isprăvit-o și pe asta! Acu', la târg, Dănilă! Le-ai chitit pe toate cum nu se putea mai bine! Hai fuguța să-l vindem pe dumnealui pe-un preț bun, că, orice s-ar spune, tot cu paralele faci ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-o din ochii mei, măcar să n-o mai văd! Taman punga asta-mi lipsea... DĂNILĂ: Bine, dacă n-o vrei, las-o; văd eu cum îi fac și la asta capătul. SMARANDA: Da' fă-i ce i-i face, să isprăvim odată! (pleacă) DĂNILĂ: Are dreptate și Smaranda, ce să zic? Dreptate am și eu, dacă mă gândesc bine. Toți au dreptate. Așa că ia să bat în poartă la alde frate-meu, să-mi facă și el liturghia cuvenită. (bate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ: Dacă spui dumneata, atunci numaidecât așa trebuie să fie. ANISIA: Apoi chiar așa și este! ISPAS: Hai, Dănilă, intră și stai ici, pe prispă. (Dănilă intră, se așază toți) Vra să zică te-ai întors. Tare bine! Ei, ai isprăvit treaba pentru care ai plecat la târg? DĂNILĂ: Am isprăvit-o de tot! Bieții boișorii mei s-au cam dus ca pe gura lupului. ISPAS: Cum așa? Vreo dihanie a dat peste dânșii sau ți i-a furat careva? DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ANISIA: Apoi chiar așa și este! ISPAS: Hai, Dănilă, intră și stai ici, pe prispă. (Dănilă intră, se așază toți) Vra să zică te-ai întors. Tare bine! Ei, ai isprăvit treaba pentru care ai plecat la târg? DĂNILĂ: Am isprăvit-o de tot! Bieții boișorii mei s-au cam dus ca pe gura lupului. ISPAS: Cum așa? Vreo dihanie a dat peste dânșii sau ți i-a furat careva? DĂNILĂ: Nu mi i-a mâncat și nu mi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Apoi tocmai asta-i! Eu, Codârlic puiule, îți vreau binele. Iaca ce-i: când oi chiui, are să-ți plesnească în patru scăfârlia și au să-și sară crierii pe care nu-i ai prin copaci. Și gata cu tine! Se isprăvește cu Codârlic! CODÂRLIC: Ce tot spui acolo? DĂNILĂ: Spun ce este. Așa că am să te leg binișor cu brâul ista al meu, să-ți strâng capul ca-n doage și să rămâi întreg. CODÂRLIC: Leagă-mi ce știi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
streche..., și-ai vedea ce praznic mare cât toate zilele ți-ar pune și sfinției tale la călindar. PAFNUTIE: Iară de-acuma încolo asta nu se mai poate! Toate sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință sfinția ta că cei de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă-se la păcatele, de unde-a venit, să facă minuni pe unde-a mai făcut... BABA FIRA (care stă în continuare în genunchi lângă Sisoe): Lasă-l, părințele, lasă-l să isprăvească măcar ce-a început; să mai văd și eu odată Sfântul Soare și toate bunătățile lumii acesteia... NIȚĂ: Ai prins la glas, babă Fira? Ba să-și strângă catrafusele și s-o ia la drum... Auzit-ai sau ba, cuvioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai sunt minuni nici în cer, nici pe pământ! (Pleacă amândoi. Babele se întorc în odaia lor. Sisoe pune din nou mâna pe capul babei Fira.) BABA RADA (către odaia lui Sisoe): Hai odată, Firo, ce ciorile, tot n-ai isprăvit? BABA LUȚA (la fel): Ai pus gabja pe sfinția sa și nu te mai dai dusă de-acolo, parcă ar fi uns cu miere... ILINCA: Ia lăsați-o-n pace, să-i tihnească și ei minunea, săraca! Dacă ți s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nevătămat aici, în casa Ilincăi ce-i zicea a lui Dudău, și n-am avut vreme să-ți scriu mai de mult, căci am trecut prin întâmplări de mirare și grozavă cumpănă. Și să știi că, până la urmă, s-a isprăvit bine, că mă aflu în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acasă, se uită și la meciuri. De fapt, din câte îl cunoaște, se cam uită la orice. De la 5 după masa, trage perdelele, se așază într-un fotoliu de unde nu se mai scoală decât noaptea după 11, când s-au isprăvit toate talk-show-urile și s-au tras toate concluziile care trebuiau trase. Că e de rău, că trebuie să ne ferim. Că n-o să mai piardă timpul niciodată cu discuțile astea. Mă rog, ce zice toată lumea zice și el. Dar tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
i-a șoptit ceva lui Chersân, care a prins a vorbi: Lăsați-l în pace pe tovarășu’ Daurel! Nu vi-i rușâni, față de tovarășu’ Tașmău, delegat de la raion? Noi ne-am adunat să grăim dinspre întovărășală și voi nu mai isprăviți cu prostiili. Amu-ia partidu’ nostru vrea ca țărani de la sate să să unească cu pământu’ cu boi cu cai cu plugurili cu căruțâli și cu toți la un loc să facă întovărășăli ca să muncească pământu’ patriei dragi mai cu spor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
palmă de pământ - pentru că n-au. Dacă ar da măcar un măgar acolo, tot ar fi ceva... Și stau toată vara cu dinții la soare... Și nu m-aș mira să ajungă un șăf ceva... N-a apucat moșul să isprăvească ce avea de spus, că delegatul i-a și pus pumnul în gură: Moșule! Păcat de părul tău alb. N-ai înțeles nimic. N-ai priceput că partidul nostru vrea să desființeze exploatarea la sate, ca și la orașe. De
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în tăcere, dar jubila! Într-un cuvânt, se simțea călare pe situație, stăpân absolut peste tot ce mișca acolo! În aceste momente, singurul lucru și cel mai evident, care urla cu putere în el, era numai nerăbdarea febrilă de a isprăvi totul odată și de a-și lua mai repede grija de pe cap și apăsarea grea din suflet. Despre ezitare, nici măcar nu putea fi vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Încerca să-i încurajeze și pe ei să rabde, să fie ascultători, să învețe bine, spunându-le că timpul trece și vor fi iar împreună. Nici ea nu cunoștea situația reală de acasă. Ion simțea că nu se mai putea isprăvi cu toate, așa cum o făcea ea. Se stăruia, dar nu reușea. Lipsa Mariei l-a făcut să înțeleagă și să fie uimit de câtă muncă erau capabile acele două mâini slăbuțe ale ei. Să se uimească de puterea, voința și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cofraje industriale. Săptămânal, la magazia de produse agricole din stația CFR, erau garate vagoane aduse din Jos, încărcate cu cereale, făină și tărâțe, pe care le descărcam de marfă tocmai noi, cei ce locuiam în apropierea gării. Pe lângă faptul că isprăveam osteniți și prăfuiți din cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era plăcută atmosfera de clacă și de hârjoană, pe fondul căreia, în momente de slăbiciune ale achizitorilor, noi palmam și doseam câte un sac sau doi, de căciulă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi intenționat un oblon lăbărțat, fracturând astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spital, prețul biletului crescuse. Nu se așteptase la o asemenea întorsătură. Avea impresia că trupul său a fost supus suferinței pentru un scop ce nu mai avea șanse să fie atins - toată durerea lui fusese în zadar. — Hai, tinere, să isprăvim odată. Cât ai de gând să mai ocupi patul ăsta? — O ultimă operație, domnule doctor. — Îmi pare rău. Nu cred că mai ai timp să-ți cumperi biletul. — De ce? Au mai rămas câteva, iar acum se vând la suprapreț. Nici măcar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ție așa pat? Mie? ție-ți trebuie, nu mie. Că tu, seară de seară și noapte de noapte, îmi mănânci zilele, cum că nu te poți sprijini, că n-ai în ce-ți propti picioarele, glincurile de la tălpi, ca să poți isprăvi o treabă pe care mereu o începi și niciodată nu o termini. Păcătosule! Eu, păcătos, zici?! Da, tu, că, nimeni altul, nu mă hărmuiește, mai rău decât ursul prin pădure, ca, la urmă, tot el să fie nemulțumit, că, cică
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul lor era preluat, continuat și ridicat la cote superioare de frumusețe și măiestrie, de către aceea căreia printre oamenii de la prășit îi mergea numele de Ciocârlia Regină. Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la masă, mai întârziau câteva momente, ascultând cu adâncă evlavie trilurile fetei care își cânta dragostea, cu atâta dăruire, cu talent rar și dezinvoltură. Apoi, pe întreaga câmpie, a Zvorâștei, se reașeza liniștea, la umbra uneltelor, cu care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi-o, nu știu!” - Îi scria Ion Creangă, lui Eminescu, În toamna anului 1877. Iar Înainte de-a muri, i se confesa editorului său, Grigore I. Alexandrescu :” Hei, dacă voi mai trăi, am să fac și eu o piesă de teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]