720 matches
-
care vine Isus și o găsește moartă din cauza păcatelor israeliților; vârsta ei de doisprezece ani permite o apropiere cu femeia care de doisprezece ani suferea de o scurgere de sânge și care îi reprezintă pe cei ce nu sunt nici israeliți și nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mântuirea celorlalți necreștini. Însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu momente de viață comunitară; prin extensie, termenul a ajuns să desemneze și ansamblul de colibe separate în care trăiau călugării. (N.t.) * În italiană gentili: din lat. gens, -tis și gentilis. În terminologia iudeo-creștină desemna popoarele care nu erau israelite sau creștine. În accepția iudeo-creștină, este traducerea gr. ethnikós („străin, păgîn”) - N. trad. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Moreschini operate unite.doc PAGE 114 PAGE \# "'Page: '#' '" Lipseste subcapitolasul 12 PAGE \# "'Page: '#' '" E un semn de intrebare PAGE \# "'Page: Litera S
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și manifestări comemorative, invită istorici și oameni de cultură români, acordă - prin sponsori internaționali - premii și burse de cercetare în România tinerilor israelieni dotați, editează cărți ale scriitorilor de limba română din Israel sau traduceri în limba română din scriitorii israeliți clasici și contemporani. Activitatea de scriitor și editor a lui L.-L. răspunde și servește programului acestei asociații. Istoria gândirii iudaice de la Vechiul Testament până la Martin Buber și-a aflat în el un popularizator cu vocație deosebită, care își propune să
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
trândav, București, 1877; Radu, București, 1878; Două măsuri, București, 1898; Manasse, București, 1900; Manasse și alte scrieri, îngr. și pref. Constantin Măciucă, București, 1996. Repere bibliografice: Pompiliu Eliade, Causeries littéraires, I, București, 1903, 131-183; Ronetti-Roman. Viața și opera lui, „Revista israelită”, 1908, 4; Sanielevici, Încercări, 37-55; Chendi, Scrieri, IV, 90-94; Arghezi, Scrieri, XXVIII, 143-147; Properțiu, Chestia Manasse, Iași, 1914; Emil I. Critzman, Ronetti Roman. Amintiri. Opera lui, București, 1915; Gala Galaction, „Manasse”, „Mântuirea”, 1919, 138, 142, 145, 150, 160; Mihail Dragomirescu
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
fiind o perioadă și președinte al asociației. A fost ales în mai multe rânduri deputat. A făcut parte din Ordinul Masonic Român. Jurnalist, S. fondează gazeta săptămânală „Rumänische Post” (1871-1873), cu o ediție în limba română, colaborează la „Înfrățirea”, „Curierul israelit”, „Renașterea noastră”, „Lumea israelită”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinai”, „Adam” ș.a. După ce publică o traducere din Schiller, Clopotul (1869), se face cunoscut în epocă datorită efortului de a transpune opera lui Shakespeare în limba română. În 1877 traduce Hamlet, prințul
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
președinte al asociației. A fost ales în mai multe rânduri deputat. A făcut parte din Ordinul Masonic Român. Jurnalist, S. fondează gazeta săptămânală „Rumänische Post” (1871-1873), cu o ediție în limba română, colaborează la „Înfrățirea”, „Curierul israelit”, „Renașterea noastră”, „Lumea israelită”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinai”, „Adam” ș.a. După ce publică o traducere din Schiller, Clopotul (1869), se face cunoscut în epocă datorită efortului de a transpune opera lui Shakespeare în limba română. În 1877 traduce Hamlet, prințul Danemarcei, în 1879 dă
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
care vine Isus și o găsește moartă din cauza păcatelor israeliților; vîrsta ei de doisprezece ani permite o conexiune cu femeia care de doisprezece ani suferea de o scurgere de sînge și care îi reprezintă pe cei ce nu sînt nici israeliți și nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mîntuirea celorlalți necreștini. însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
11), nu renunță la interpretarea literală (pămîntul lui Iuda e bogat în vii); la v. 27, chiar dacă nu respinge exegeza care vede în Veniamin, lup rapace, un typos, așa cum vedea Pavel, declară că preferă acestei interpretări referirea la istoria tribului israelit. Concepția privind păcatul originar și consecințele sale (Rom. 5), analiza opoziției carne-duh și a dinamicii Legii și a păcatului în Rom. 7-8 sînt dovezi ale contactelor cu teologia lui Teodor de Mopsuestia. Dintr-o scriere împotriva celor douăsprezece anatematisme ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unde îl are învățător pe Ion Creangă, S. frecventează cursurile Facultății de Litere și Filosofie tot aici, dar, atras și de medicină, în 1876 este student la facultatea din București. Îndeplinește funcția de secretar al Societății „Sinai”, apoi al Spitalului Israelit și al Azilului de Bătrâni. A înființat și o școală pentru adulți, care erau inițiați în limbă română, matematică și istorie. Ca redactor la „Anuar pentru israeliți” și director al ziarului „Egalitatea”, desfășoară o asiduă activitate de publicist, semnând fie
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
ziarului „Egalitatea”, desfășoară o asiduă activitate de publicist, semnând fie cu numele întreg, fie cu inițiale sau cu pseudonimele Ploeșteanu, Un călător, Ben Bril. A colaborat la „Analele Societății Istorice «Iuliu Barasch»”, „Arhiva”, „Buciumul român”, „Calendar pentru israeliți”, „Contemporanul”, „Curierul israelit”, „Fraternitatea”, „Lumea evreie”, „Lumea israelită”, „Revista israelită”, „Revista olteană”, „Șezătoarea” ș.a. S. debutează cu încercări literare și cu studii istorice, care aveau să îi atragă critica aspră a lui V. A. Urechia. Prima lui preocupare legată de folclor o reprezintă
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
activitate de publicist, semnând fie cu numele întreg, fie cu inițiale sau cu pseudonimele Ploeșteanu, Un călător, Ben Bril. A colaborat la „Analele Societății Istorice «Iuliu Barasch»”, „Arhiva”, „Buciumul român”, „Calendar pentru israeliți”, „Contemporanul”, „Curierul israelit”, „Fraternitatea”, „Lumea evreie”, „Lumea israelită”, „Revista israelită”, „Revista olteană”, „Șezătoarea” ș.a. S. debutează cu încercări literare și cu studii istorice, care aveau să îi atragă critica aspră a lui V. A. Urechia. Prima lui preocupare legată de folclor o reprezintă editarea operei lui Cilibi Moise
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
publicist, semnând fie cu numele întreg, fie cu inițiale sau cu pseudonimele Ploeșteanu, Un călător, Ben Bril. A colaborat la „Analele Societății Istorice «Iuliu Barasch»”, „Arhiva”, „Buciumul român”, „Calendar pentru israeliți”, „Contemporanul”, „Curierul israelit”, „Fraternitatea”, „Lumea evreie”, „Lumea israelită”, „Revista israelită”, „Revista olteană”, „Șezătoarea” ș.a. S. debutează cu încercări literare și cu studii istorice, care aveau să îi atragă critica aspră a lui V. A. Urechia. Prima lui preocupare legată de folclor o reprezintă editarea operei lui Cilibi Moise, împreună cu o
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Solomon Silberman; 22.I.1921, Moinești), dramaturg, prozator, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Leibu) și al lui Nathan Silberman, negustor. Urmează cursul secundar la Liceul „Regele Ferdinand” din Bacău și la liceul israelit din București, absolvit în 1945, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, susținându-și licența în 1948. Va fi redactor la Editura PMR (1949-1950) și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1950-1958), de unde este concediat
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
, George (pseudonim al lui Silvius Golliger; 2.I.1901, Focșani - 16.V.1971, Paris), poet, dramaturg, prozator și traducător. Este fiul Herminei și al lui Iancu Golliger, arhitect, președinte al Comunității israelite din Focșani. Urmează cursurile Liceului „Unirea” din orașul natal, iar după primul război mondial se înscrie la Facultatea de Drept din București, pe care o va absolvi în 1922. Doctoratul în drept și științe politice și economice și-l va
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
Nae Ionescu, între alții), eseuri, proză de idei și reportaje, îndeosebi la publicații de stânga - „Egalitatea”, „Opinia”, „Capitala”, „Lumina” (Iași), „Steagul”, „Cuvântul”, „Hatikvah”, „Licht”, „Viața românească”, „Lumea evree”, „Integral”, „Lumea” (Iași), „Bilete de papagal”, „Adam”, „Facla”, „Hasmonaea”, „Renașterea noastră”, „Curierul israelit”. Semnează și cu pseudonimul Ormuz. Cu povestirile și nuvelele din Spovedania unui candelabru, proza lui Z. pare a-și fi găsit formula definitivă, chiar dacă se păstrează în sumar și un text mai vechi, intitulat Copilărie, mai apropiat stilistic de ambianța
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
propunerea lui Bismarck, este reluată discuția privind recunoașterea independenței României. Primul plenipotențiar al Franței, Waddington, călăuzit, cum o mărturisește el Însuși, de „marea regulă a egalității drepturilor și a libertății cultelor”, dar, de fapt, supus unor puternice presiuni din partea Alianței Israelite Universale, avea să avanseze propunerea, susținută și de reprezentantul Italiei, a recunoașterii condiționate a statului român independent, ca și În cazul Serbiei, impunându-se acceptarea principiului sus amintit. Cum era de așteptat, opinia avea să fie Îmbrățișată de toți ceilalți
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
NAUM, Jean (22.I.1883, Roman - ?), publicist și prozator. Este fiul Eufrosinei (Mariei) Naum, învățătoare, și al lui Paraschiv Naum, „dascăl”, probabil la Institutul Academic din Iași, apoi director al Institutului Israelit din Roman. Casa părintească e o vreme „sediul” Partidului Social Democrat, pragul ei trecându-l oaspeți precum frații Ioan și Gheorghe Nădejde, V. G. Morțun, C. Mille, D. A. Teodoru, dar și Mihai Eminescu. Familia era destul de înstărită, cei trei copii
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
diverselor partide expunându-și opiniile anonim (Un conservator, Un fost ministru liberal) ori sub semnătură (C. Dobrogeanu-Gherea). Caracterul deschis este întărit și de recursul la anchetă. Astfel, în primul an sunt întreprinse două anchete cu caracter internațional, una asupra „chestiunii israelite în România”, la care răspund somități precum Émile Zola, Lombroso, Mommsen, Clémenceau, Max Nordau, H. S. Chamberlain, W. Wundt, Thomas Masaryk ș.a., alta oglindind „opinia publică din Italia față de România”. Largă deschidere are și rubrica științifică, unde semnează personalități ale
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
1925-1937) și „Adevărul” (1932-1937; revine colaborator între 1946 și 1951), până la suspendarea gazetelor democratice de către guvernarea de dreapta. A colaborat masiv la numeroase periodice: „Absolutio”, „Mântuirea”, „Clopotul”, „Caietele lunare”, „Revista pentru toți”, „Adam”, „Zodiac”, „Magazinul”, „Stânga”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Curierul israelit”, „Jurnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Torța”, „Răspântia”, „Femeia și căminul”, „Timpul”, „România liberă”, „Flacăra”, „Presa noastră”, „Viața românească”, „Magazin”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul”, „La Roumanie d’aujourd’hui” ș.a. Semnătura consacrată va fi F. Brunea-Fox (aluzie la producătorul de jurnale de
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Sarei în prezent și temele centrale ale narațiunii. Consider că prima amintire a Sarei reprezintă esența vieții ei actuale și voi încerca să justific această afirmație în cele ce urmează. De-a lungul poveștii, Sara spunea povestea tipică unei femei israelite nereligioase, în viața căreia religia joacă un rol minimal. A activat în cadrul mișcării de tineret, a făcut armata, a învățat o meserie, a locuit singură, separat de părinți și așa mai departe. În orice caz, era evident pentru intervievatoare că
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
locale („Paloda”, 1896-1899, „Vocea Tutovei”, 1898), folosind pseudonime ca Sorin, A. (și Alecu) De la Tutova sau Delatutova. E printre cei ce redactau aici, în 1898, săptămânalul „Aurora zionistă”. În preajma lui 1900, obține atestatul de institutor de limba română pentru școlile israelite; predă la Huși, scurt timp, apoi în urbea de origine, spre a se stabili ulterior la București. În capitală, a funcționat la școlile „Maria” și „Ronetti-Roman” (unde a deținut și postul de director). Ca tânăr debutant în Bucureștii începutului de
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
Ca tânăr debutant în Bucureștii începutului de veac, A. trece prin redacția unor gazete ca „Adevărul”, „România”, „Patria”; vreme de câteva decenii e de găsit semnând, deopotrivă ca poet și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
gazete ca „Adevărul”, „România”, „Patria”; vreme de câteva decenii e de găsit semnând, deopotrivă ca poet și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moș Roată, A. Tutov(eanu). Placheta de debut, Spre
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
Cerul de Pământ, Muntele sacru atinge într-un fel Cerul și reprezintă punctul cel mai înalt al Lumii; teritoriul care-l înconjoară și care alcătuiește "lumea noastră" este deci considerat ținutul cel mai înalt. Este ceea ce se spune în tradiția israelită: fiind ținutul cel mai înalt, Palestina nu a fost acoperită de apele Potopului.7 După tradiția islamică, locul cel mai înalt de pe Pământ este Ka'ba, pentru că "Steaua Polară arată că acesta se găsește în dreptul centrului Cerului"8. Creștinii socotesc că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vă bate cineva peste obraz, suferiți! 21. Spre rușinea mea o spun, că am fost slabi! Totuși, orice poate să pună înainte cineva - vorbesc în nebunie - pot pune și eu înainte. 22. Sunt ei Evrei? Și eu sunt! Sînt ei Israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămînță a lui Avraam? Și eu sunt! 23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? - vorbesc ca un ieșit din minți - eu sunt și mai mult. În osteneli și mai mult; în temnițe, și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]