444 matches
-
au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe cititor să asiste la scenă ca și cum ar fi un spectator direct. Dacă acest lucru nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un eveniment particular, ușor de individualizat. Cu alte cuvinte, ca și în cazul potopului, povestirea turnului din Babel descrie un eveniment „tipic” și „emblematic”. Cetățile grandioase și impozante ale Mesopotamiei, prin construcțiile lor colosale, au exercitat o mare fascinație asupra israeliților care, cu siguranță, nu cunoșteau ceva asemănător. Această scurtă anecdotă „demitizează” cu ironie puterea babiloniană, totalitară și imperialistă, pentru a-i arăta limitele și a-i prevedea sfârșitul. Povestirea, în redactarea actuală, cu greu poate fi considerată mai veche decât
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7) pe care îl regăsim în edictul lui Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare a „odiseii” celor exilați. De exemplu, când patriarhul trebuie să meargă să trăiască la unchiul Laban (Gn 28,15; cf. 28,21), Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
al povestirilor despre strămoșii lui Israel este dublu. Pe de o parte, vor să definească poporul pornind de la o „genealogie”. În mentalitatea populară care reflectă acest fel de povestiri, exista un mod simplu dar eficient pentru a afirma identitatea poporului: israeliții se deosebesc de popoarele vecine, precum amoniții, moabiții, filistenii, ismaeliții, arameenii și edomiții, pentru că au strămoși diferiți. Pe de altă parte, această „genealogie” stă la baza unor „drepturi fundamentale”, precum dreptul asupra pământului. Numai urmașii lui Abraham, Isaac și Iacob
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
regăsește în numele faraonilor, precum Ramses, „fiul lui Ra” (zeul soarelui); Tutmoses, „fiul lui Tot” (ibisul, zeul scribilor); Ahmoses, „fiul lui Ah”. Acest aspect este important. Putem susține că numele acesta nu se poate să fi fost „inventat” cu ușurință. Dacă israeliții ar fi avut posibilitatea să-și dea un erou național, nu i-ar fi dat un nume egiptean, ci unul tipic semitic, adică ebraic. Moise, prin urmare, nu este un personaj cu totul „inventat”. Este însă dificil să spunem mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
exoduri ale sclavilor semiți fugiți din Egipt ca să putem spune care dintre ele este chiar cel despre care vorbește Biblia. În plus, arhivele egiptene nu au înregistrat nicio dispariție în mare a unei armate egiptene în timp ce urmărea un grup de israeliți ieșiți sub călăuzirea unui anume Moise. Nu amintesc nici de moartea faraonului înecat în mare. În realitate, cronicile timpului nu înregistrau prea ușor înfrângerile. Și, foarte probabil, pentru curtea faraonului, evenimente ca acelea pe care le povestește Biblia erau doar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Există cel puțin trei posibilități: evreii au traversat Marea Roșie sau așa-numitele „Lacuri Amare” sau laguna vecină cu Mediterana numită Lacul Menzaleh (sau, în antichitate, Lacul Serbon). De obicei se vorbește de „trecerea Mării Roșii”. Totuși e puțin probabil ca israeliții să fi ales acest itinerar, pentru că Marea Roșie este prea adâncă. De altfel, traducerea „Marea Roșie” nu corespunde cu expresia ebraică ce desemnează această mare. Cu mai multă precizie se traduce astăzi prin „Marea de papură”. Precum am afirmat, regiunea unde se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat pe egipteni să-i vadă și să-i prindă pe israeliți (14,9 și o parte a versetului 21). Spre dimineață - aici este nevoie din nou să introducem un element pe care povestirea nu ni-l furnizează explicit - vântul a încetat și marea s-a întors la locul său obișnuit (14
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
14,25), valurile s-au mișcat cu mare viteză și nu a fost cale de scăpare pentru egipteni care au murit înecați pentru că au fugit spre marea ce de fapt le venea împotrivă (o parte din 14,27-28). La răsărit, israeliții au descoperit cadavrele pe malul mării (14,30). Versiunea aceasta este verosimilă având în vedere existența unui eveniment asemănător cu privire la bătălia de la pârâul Chișon (Jud 4). Acolo cananeenii au pierdut bătălia pentru că li s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
primăvara din Africa nu sunt comestibile. Felul de mâncare ingerat în Africa de Nord sau Africa Centrală face carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
face carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe munte (Ex 19,18). „Focul” unei erupții vulcanice nu coboară, ci urcă din munte. Aceste
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
descrie bătăliile lui Israel împotriva populațiilor țării. Cu excepția unui caz, în prima încercare de cucerire a cetății Ai (Ios 7), Iosue învinge și răs-învinge. Nimeni nu reușește să-l oprească. În cazul cetății Ai, vina nu-i aparține, ci unui israelit, Acan, care nu a împlinit legea anatemei. Scopul povestirii e clar: nimeni nu poate încălca legea Domnului fără să fie pedepsit. În fine, în Cartea lui Iosue, ca și în epopei, victoriile sunt totale sau nu sunt. Este imposibil să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acel timp. Se poate deci ipotiza, cel puțin în unele cazuri, o cucerire militară. Desigur, nu este vorba de cucerirea întregii țări doar sub conducerea lui Iosue. Este dificil de stabilit și dacă acești noi locuitori pot fi identificați cu israeliții din Biblie. A doua teorie se lovește de aceeași problemă: dacă grupurile de seminomazi s-au infiltrat pornind de la Trans-iordania, nu se înțelege de ce ar fi adoptat un nou tip de ceramică după ce au traversat Iordanul. Tocmai aici stă problema
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
suntem toți creați de același Dumnezeu (Gn 1,26-27)? 1. Iosue, „el campeador” Cred că soluția vine din genul literar al povestirilor. Înainte de toate, este destul de limpede că lucrurile nu au mers așa cum le povestește Biblia. E foarte clar că israeliții nu au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți locuitorii cetăților. După cum am văzut mai sus, nu este sigur nici măcar dacă Israel a cucerit cu armele teritoriul țării Canaanului. De ce atunci să descrie evenimentele în acest fel? Întâi de toate, după
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său, israeliții „au luat oasele lor, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeș și au postit timp de șapte zile” (1Sam 31,13). Jelirea avea loc în mod obișnuit la intrarea în mormânt sau chiar în mormânt, și tocmai de aceea arheologii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ce descrie cum trupul lui Iacob e dus în țara Canaanului ca să fie pus în mormântul pe care el însuși îl săpase (Gen 50,4-14). La fel și Iosif; îngropat în Egipt, oasele sale au fost exhumate și luate de israeliți în timpul exodului ca să fie în cele din urmă îngropate în Canaan (Gen 50,22-26; Ios 24,32). Oasele lui Saul, ucis împreună cu fiii săi, au fost duse în Iabeș (1Sam 31,12-13). David i-a lăudat pe cei doi oameni
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă vor încălca alianța, dușmanii lor îi vor ucide și trupurile lor neîngropate vor fi hrană păsărilor și animalelor (Dt 28,25-26). Generații după aceea, această judecată a căzut asupra familiilor regilor nelegiuiți Ieroboam (1Reg 14,11) și Ahab
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ebraice cu privire la mâncare, își împarte hrana și hainele cu cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
transcris prin consoanele YHWH. Pronunția sa exactă nu ne-a fost transmisă; ca urmare a unei interpretări restrictive a poruncii a treia din decalog (Ex 20,7; Dt 5,11: „Să nu spui numele lui Yhwh, Dumnezeul tău, în zadar”), israeliților le era interzis să-l rostească, cu o singură excepție, o dată pe an, în timpul ritualului „Zilei ispășirii” (yōm hakkippûrîm) când doar marele preot îl invoca în templu, în Sancta Sanctorum, (Mișna, Yom III,8; VI,2); drept urmare, nu ni s-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de cult cananeene și a persecutat pe acei profeți care i se opneau (1Reg 19,9 ș.u.). Pentru istoricul biblic nu are importanță că aceasta se datora probabil faptului că Israelul (Regatul de Nord) era alcătuit nu doar din israeliți, ci și din cananeeni. În schimb, regele Ahab este lăudat (implicit) în analele asiriene care afirmă - spre jumătatea secolului al IX-lea î.C. - că el se afla în fruntea unei colații formate din regii cananeeni, arameeni, filisteni și fenicieni
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
incidența stipulărilor alianței, fapt interpretat de unii comentatori ca o extensiune a promisiunii și asupra celor care nu erau încă născuți. Nu trebuie să excludem nici eventualitatea (de altfel, compatibilă cu prima) includerii și celor care la origine nu erau israeliți, dar care au fost asimilați în poporul lui Dumnezeu pe plan religios și etnic. În orice caz, trecutul este considerat ca și cum ar fi prezent, în formulări de tipul: „Voi ați văzut...”, „Ochii voștri au văzut...”, „Tu însuți ai trecut Iordanul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să schimbe radical ideile tradiționale: Dumnezeu îi oferă (jăraš) lui Israel țara promisă din pură bunăvoință, nu pentru că acesta ar fi meritat-o sau pentru că i s-ar fi cuvenit de drept întrucât fusese șaddîq, „drept”, „fidel”. Nici față de cananeeni, israeliții nu se puteau lăuda cu vreun drept, chiar dacă se întâmplă des ca istoriografia Dtr să prezinte „cucerirea” ca o manifestare a judecății divine asupra acelui popor (cf. Gen 15,16b). Așadar, poporul Israel nu merită, ci „moștenește” tocmai pentru că de-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ar fi avut drept cauză (așa cum susțin unii) dorința de a nu introduce elemente anacronice în text; obiecția nu pare justificată dacă ținem cont că „sacerdotalul” insistă asupra retro-proiecției anacronice a templului din Ierusalim (adică templul numit în general de israeliți „al doilea templu”, cel reconstruit la începutul restaurației postxilice) și a ideologiei sale, simbolizate, în epoca trecerii prin pustiu, adică în preistorie, de diferite corturi sau colibe. În acest izvor lipsește și preocuparea profeților din timpul exilului conform căreia vechea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
excepție cele de limbă indo-europeană și mongolică. Se găsește la amoniți, moabiți, edomiți și egipteni (cf. Ier 9,24 ș.u.; din Ios 5,2-9 reiese că n-ar fi fost practicată de egipteni, dar informația nu este exactă). De la israeliți această uzanță a trecut și în islam. c) Au fost date mai multe explicații cu privire la scopul acestui rit. Din perspectiva sociologică, circumcizia e un rit de trecere de la pubertate la vârsta adultă (adică la capacitatea matrimonială); explicația igienică, ce se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nu consideră cultul ca element care să aducă ceva lui Dumnezeu, ci ca oportunitate oferită de acesta omului de a se împăca și a intra în comuniune cu el, se poate susține, după cum pledează Vrieze, că aceasta era credința majorității israeliților? f) Dacă am remarcat că sărbătorile agricole au fost istoricizate și corelate cu istoria mântuirii, nu este acesta un semn al victoriei partidului care susținea îndepărtarea componentelor cananeene din cult? În cazul în care n-ar fi fost așa, atunci
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]