133 matches
-
Goose. Între timp, fă ceva util și mai adu-ne o sticlă. —Elisa, scumpo, Îl apără pentru că se fute cu el, se auzi o voce pițigăiată de fată din spatele nostru. Abby. Cel puțin așa bănuiesc. Philip, doar nu te poți isteriza prea tare pe chestia asta, nu-i așa? Iubita ta se fute cu paznicul de la Bungalow. Mișto chestie, râse ea. Philip chicoti, deloc Încântat de perspectiva de a mă provoca la confesiuni totale despre cine-cu-cine-se-culcă. Ba nu. Râse Înfundat, Întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
compromițătoare (făcute de Molly) în care Julian Garmony, politician de mare influență, apare travestit în haine femeiești. Reciprocitatea perversă a prieteniei dintre Clive și Vernon scapă de sub control în clipa în care ceea ce altădată i-a unit ajunge să-i isterizeze și (literalmente) să-i otrăvească. Comedia neagră permite, însă, dincolo de pulsul ridicat al narațiunii, câteva momente de meditație reală despre morala complexă și adesea bizară a omului contemporan, despre fragilitatea prieteniei și nostalgia unui trecut liber și generos, perfect sublimat
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și publicațiile de prestigiu și calitate, dându-ne uneori speranțe în capacitatea „celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace, isterizată de lipsa călușului. Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
muncii lor, ci despre altceva. Despre ceva care lipsește din ce în ce mai mult publicului cultivat ieșean, care încă mai supraviețuiește în oceanul de kitsch și vulgaritate, de violență și obscenitate (la propriu și la figurat) în care ne îneacă zilnic mass-media comercială, isterizată de rating și bani; ar trebui, prin urmare, cred, să mai vorbim și despre autenticele evenimente culturale la care suntem martori. Iată unul. Ba chiar două! Alături de o bogată agendă de concerte în toate colțurile lumii, filarmonica ieșeană are contract
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
adresează rapid instanței unde, de regulă, își cumpără verdictul pe față. Ce e de făcut cu toate aceste tarabe universitare care dau la vedere diplome pe bani, fie ele private sau de stat? Păi, mai nimic. Vom privi în continuare, isterizați de scârbă și revoltă, cum "băieții" continuă să-și facă nestingheriți mendrele. Doar angajatorii vor putea face ceva, în timp, dacă vor generaliza sistemul de selecție de personal descris într-un cotidian central: "Angajăm absolvenți de învățământ superior, exclus Spiru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Elementele ei sînt cunoscute: boala fără leac, durerea ce răpune, oftările adînci și invocarea morții ce ar trebui să pună capăt suferinței. Dragostea este fie o floare, fie un puișor canar care sfîșie o inimă Înlănțuită, fie o turturea sinucigașă, isterizată de singurătate. Alegoria dezvoltă o singură imagine și nu iese din cercul unor abstracțiuni previzibile. În Amărîtă turturea există mai multă mișcare lirică și o mai mare varietate de elemente (În stilul poeziei populare): flori, livede, pădure verde, ramură uscată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
către NATO)! Dacă n-a obținut asta (și cîndva, să sperăm înainte de mileniul trei, tot vom afla), atunci să fim cu ochii pe summit-ul de la Madrid. Pînă la care nu mai e mult. Cu o condiție: să nu ne isterizăm. Că ne facem rău și nouă și, mai și, devenim antipatici elitei Europei. Antipaticul, chiar dacă i se zîmbește, nu obține nimic pînă la urmă. Și chiar dacă Madridul nu va fi fost să fie, să zicem ca tot românul, de la Burebista-ncoace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru democratica postdecembristă instituție! Cine să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum, nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei? Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au deschis calea comunismului internațional, Rusia mai păstra încă la sînul ei prunci răzgîiați în ale artei, sugînd țîță maternă, dar cu ochii larg deschiși la biberonul Occidentului. Candizii Malevitch, Chagall, Kandinsky și mulți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]