142 matches
-
făcut Pretenția fizicienilor ca Știința Economică să fie predictivă este o aberație cu consecințe fatale de genul invitării la experiment social. Or, ca să spun așa, din punctul acesta de vedere, Economia tocmai a fost în Arcadia! Apăsarea pe caracterul ei istoricist ce a însemnat inflamarea ganglionilor teoriei materialismului istoric tocmai ne-a ținut mai multe decenii de inginerie socială, de mecanică a naturii umane. Determinismul materialist al fizicii transferat în Economie am văzut la ce a dus. Economia a fost în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
vedere moral. Iar cel mai bun mod de a atinge acest obiectiv, sugerează Freyenhagen, nu este cel pentru care a argumentat Rawls sau cele sprijinite de Habermas, Dworkin, Raz ori Barry, ci adoptarea modului de argumentare realist, instrumental, contextual și istoricist, de tipul celui întrebuințat și popularizat mai ales de Bernard Williams 45. Sunt multe lucruri care ar putea fi spuse pe marginea acestui argument. Aici mă voi rezuma, însă, la evidențierea faptului că el poate demonstra cel mult necesitatea adoptării
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
autonomizarea științei și cercetării introduce, în raport cu toate celelalte forme de cunoaștere, o falie epistemologică sau dacă o categorie izolată sub numele de "știință" nu este decât o formă relativă de cunoaștere printre toate celelalte forme de cunoaștere. Punctul de vedere istoricist, după care nu există nici un adevăr universal, ci numai enunțuri parțiale explicabile în întregime prin contextul istoric și cultural al momentului nu este însușit de către noi. Dacă o descoperire se produce într-un punct oarecare al globului, ea poate lua
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
cu cei interni, nu sînt în mod necesar două faze ale uneia și aceleiași analize, ci două explicații concurente. Astfel, analiza politicii externe, prin faptul că integrează elemente de politică internă și guvernamentală, dacă o luăm de la rădăcinile sale mai istoriciste, constituie în mod evident o critică importantă a realismului sistemic și științific folosit în timpul celei de-a doua dezbateri (și astăzi în neorealism, vezi capitolul 9). Modele reciproc exclusive? Au susținut oare Allison și Steinbruner că modelul I și celelalte
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
claselor, prin faptul că au făcut din relațiile între clase (în periferie) nu originea, ci rezultatul relațiilor de schimb (pentru o reluare a dezbaterii Brenner-Wallerstein, vezi Denemark și Thomas 1988). Totuși, nici Laclau, nici Brenner nu au atacat per-spectiva mai istoricistă (și mai puțin deterministă) a lui Cardoso și nici conținutul empiric al tezei lui Frank, adică subdezvoltarea. În această secțiune voi arăta că o parte semnificativă a criticilor dependenței, marxiști și nemarxiști, accentuează nu doar dinamica economică (a capitalismului), ci
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
valoare euristică, dar sînt prea deterministe și anistorice (Gilpin 1981: 48-9). Totuși, scriitorii neomarxiști ce fac parte din tradiția dependenței a lui Cardoso sau se revendică de la vreo teorie critică se consideră ei înșiși ca făcînd parte dintr-un "marxism istoricist care respinge noțiunea de lege obiectivă a istoriei" (Cox 1981: 248). Uneori, Gilpin atrage într-adevăr atenția asupra similarităților între realism și marxism în abordarea naturii și dinamicii relațiilor internaționale. După părerea lui Gilpin, ele diferă în ce privește "dinamica de bază
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înapoi cu gîndul la Max Weber, care a cunoscut o revenire spectaculoasă în științele sociale și în disciplina relațiilor internaționale. Există, pe de o parte, întîlnirea dintre sociologia istorică realistă clasică (vezi cap. 3) și materialismul istoric în formele sale istoricistă sau gramsciană. El extrage esențialul din subiecte cum ar fi revoluția (Halliday 1990, care se referă la weberianul Rosecrance 1977 [1963]). Mai ales internaționalizarea crescîndă a sociologilor și politologilor comparativiști (Skocpol 1977, O'Donell 1973, 1978; Giddens 1985; și Mann
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
considerăm "istoria" în sensul său larg, popular, public [...] postmodernismul are probabil cel mai mare impact. Texte semnate de Dipesh Chakrabarty, David Roberts, Jean Baudrillard [...] funcționează bine atunci când înțeleg să atace povestirile culturale ale istoriei pe care le împărtășesc sau perspectivele istoriciste colective care informează și modulează discursul politic în sensul său cel mai larg. Adesea, sensul "istoriei" pe care ei îl critică este cețoasa-dar-puternica noțiune a procesului continuu, a judecății și a importanței revelate pe care o regăsim cel mai frecvent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mesaj: Noi renunțăm la orice prejudecată națională și spunem tuturor scriitorilor cei mai importanți ai tuturor popoarelor și de toate vârstele: veniți ! Acest limbaj, altfel formulat, își păstrează întreaga sa actualitate și semnificație. Reflecția comparatistă modernă când depășește stadiul pur istoricist al studiului relațiilor literare internaționale recunoaște existența fenomenului literar european deschis, dinamic, în plină expansiune. Altfel spus, al realizării sale progresive, pe etape, prin asumarea universalității literare integrale. Dar nu conform unui model normativ eurocentric, ci prin lărgirea continuă a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
universale formulate f]r] referire la preferințe sau la un fundal teologic. Speranța de a identifica astfel de principii universale, atât de vizibil] în discuțiile despre dreptate și în mișcarea pentru drepturile omului, este supus] permanent provoc]rilor comunitariene, insistentei istoriciste de a nu merge dincolo de discursurile și tradițiile societ]ților particulare și insistentei utilitariene potrivit c]reia principiile deriv] din preferințe. Pentru cei care nu se simt atrași de nici una dintre aceste viziuni, sloganul neokantian: „Înapoi la Kant!” r]mane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o viață... mai bună, conform dogmei renascentiste. Din acest principiu (nefast), Foucault ne îndemna să ieșim, să ne eliberăm și să eliberăm lumea de conflictualitatea istoricistă modernă: dialectica. O "știință" a legilor generale care guvernează societatea și cunoașterea, dar și știință a clișeelor și mitologiilor discursive. O altă idee, pe care am s-o dezbat în rândurile următoare, este considerația foucauldiană a sexului-rege, atunci când spune că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
A supraveghea și a pedepsi, vom înțelege că puterea nu este ceva de posedat, precum un obiect, ci strategie, luptă, având drept efecte: tactici, amplasamente, mecanisme, rețele de relații. Acest mod de a practica puterea este mai mult o luptă istoricistă decât un contract; exercitare decât posesiune; menținerea privilegiilor dobândite, de multe ori prin practici incorecte, discriminante, decât posibilitatea unor alegeri social-politice multiple. Un soi de luptă mutuală între guvernanți și ceilalți, între grupuri umane între ele, între diverși lideri politici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tot acest val de fanatism intelectual și politic, care se forma în Europa modernă. Se pot oferi numeroase exemple despre cum ideile, fără un acord vizibil cu realitatea faptelor, au stat la baza tuturor conflictelor din istorie printr-o relație istoricistă: fapte-contestarea lor prin idei-conflicte-noi realități. De altfel, Hegel intuia corect acest motor conflictual al istoriei, atunci când spunea că divergențele între idei și dintre sisteme doctrinare stau la originea conflictelor. În epoca modernă, disputele cu arme sunt o continuare a disputelor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
influențelor. Apariție controversată, cartea lui Bloom punctează unele dintre problemele esențiale ale canonului în spațiul occidental. De partea cealaltă a baricadei, „resentimentarii” cum îi numește Bloom pun problema „legitimării” canoanelor de orice fel și scot în evidență prejudecățile și tradițiile istoriciste și europocentriste. Teoriile receptării se alătură perspectivei pragmatice și subliniază însă și „valoarea adăugată” pe care lectura este chemată să o confere textului. Pe lângă „valoarea imanentă” a unui text literar, care se consideră a fi „încorporată” acestuia, având un caracter
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]