142 matches
-
la gigantul malefic este, întâi de toate, o schimbare de direcție în mersul lucrurilor, altfel spus, a evoluției umanității. Când a apărut această transformare ? În momentul în care, poate, perspectiva cosmologică orientată către înalt s-a asociat cu o perspectivă istoricistă și progresistă orientată către înainte. Într- adevăr, istoria, căreia i se atribuie de acum înainte un sens, este cea care va călăuzi evoluția umanității, și această înaintare, care va deveni curând un marș forțat, va sfârși, în cele din urmă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dire de la littérature (2000) și Leș Temps qui courent racontés aux littéraires (2000), sunt rezultatul unei evoluții a viziunii teoretice propuse de Ț. asupra actului literar, ca parte integrantă a fenomenelor culturale ale modernității și contemporaneității. Optând pentru o atitudine istoricista și relativista, autorul are în vedere, din unghiul analizei critice a discursului teoretic contemporan, problematică definirii literaturii și artei sau a existenței în contextul modernității a unor discipline precum istoria ori estetică. În Pour Cocon Idiotiseanul... interpretarea conduce spre o
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
într-un unghi de creație nimerit, el devenind, ni se spune mai departe, un observator contrariat al universului, un agent radical al unei îndreptări universale. Concluzia: Rar, în generația mai tânără, creator cu o atât de pregnantă ideologie decât acesta: istoricistă, decisă, poezia lui Corneliu Vadim Tudor este a unui talent exprimat, creație care, cum se poate citi la finalul recenziei, începe să capete, încă de azi, înfățișarea unei opere adevărate. Bun, veți zice. De ce am citat atât de mult? Pentru că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar și aici poți crăpa de râs, chiar al lui Păunescu, marele rival al jurnalului din str. Brezoianu! El mai este târât și prin colbul inculturii (a propos de titlul Saturnalii), primește lecții de istorie, chiar el, cel cu simțul istoricist atât de dezvoltat, fiind coborât la un imitator al lui Ioan Alexandru: Corneliu Vadim Tudor este covârșit scrie C. Sorescu de importanța temelor pe care și-a propus să le trateze liric. Stupoare pentru cei care, ca mine, au citit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Luceafărul. Trei sferturi din noile poeme reprezintă o pastișă a poeziei păunesciene, afirmă același C. Sorescu. Cenaclistului de la Flacăra i se mai adaugă și Dimitrie Bolintineanu, luat și el ca exemplu de poetul creator cu o atât de pregnantă ideologie istoricistă etc., poet care (după părerea lui Artur Silvestri) se dovedește un cu totul admirabil știutor de istorie românească (literară, aș adăuga eu, ținând seama de câți maeștri și-a permis să convoace pe masa de lucru, nu o dată însângerată cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stradă ? Un alt motiv este că nu atît literatura franceză rămîne importantă astăzi, cît discursul francez despre literatură. Antoine Compagnon, Jacques Rancière, William Marx sau Lionel Ruffel sînt astăzi autorii unor volume care nu abordează literatura din perspectivă structurală sau istoricistă, naratologică sau semiotică, ci din perspectivă culturală. Fiecare dintre ei Încerarcă să explice un fapt peste care postmodernitatea trece destul de grăbită : ce a dus literatura În mijlocul scenei cunoașterii, În secolul al XIX-lea și cum se face că astăzi ea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însă. Plecat din Bulgaria comunistă, Todorov nu putea scăpa de impunerile ideologice din domeniul științelor umane decît prin recursul la studiul tehnic, adică neutru al literaturii. Ajunge În Franța, la Paris, În 1963, cînd la Sorbona domnea Încă o viziune istoricistă și naționalistă a literaturii. Excepțiile se numeau, atunci, Barthes (47 de ani) și tînărul Genette, În vîrstă de 33 de ani. Aici se opresc Însă explicațiile ideologice oferite de bulgar. Todorov nu consideră necesar să explice de ce Barthes, inovator al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca prevestind evenimente viitoare, în special venirea unui mileniu de paradis pe pământ. În Antichitatea târzie și Evul Mediu, Biserica dezaproba ideea mileniului drept regat literal de o mie de ani. Odată cu Reforma Protestantă oponenții catolicismului au adoptat o viziune istoricistă, în care apocalipsa prezisă se desfășoară de-a lungul istoriei bisericii. În secolul al XIX-lea, futurismul (credința că predicțiile sale se referă la evenimente care nu s-au întâmplat încă) a înlocuit în mare parte istoricismul la protestanții conservatori
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
pentru care premilenialismul a fost condamnat de Biserica Catolică. Postmilenialismul crede că Hristos se va intoarce după („post-”) o mie de ani literală sau la figurat, în care lumea să fi devenit preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al Doilea Război Italo-Etiopian, cât și de evenimente viitoare cum ar fi
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al Doilea Război Italo-Etiopian, cât și de evenimente viitoare cum ar fi a doua venire a lui Selassie din ziua judecății
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Sinagoga din Iosefin (Templul ortodox) este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Timișoara, situat pe str. Iuliu Maniu nr. 55. A fost construită în stil eclectic istoricist cu elemente maure, în cartierul Iosefin, de unde îi vine și numele. Arhitect Karl Harț. Sinagoga din Iosefin a fost inaugurată în 1895 de primarul Károly Telbisz. Având dimensiuni mai modeste, ea a deservit în trecut pe credincioșii ritului evreiesc ortodox
Sinagoga din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312791_a_314120]
-
o singură fațadă, care a fost probabil deteriorată în cursul evenimentelor din 1849, după aceea fiind refăcute fațade individuale. Clădirea adăpostește clasele primare (I-IV) ale Liceului „Nikolaus Lenau”. Fațada clădirii a fost refăcută între 1995 și 1996 în stil istoricist simplificat, proiectul aparținându-i arhitectei Lucia Pfaff. Casa cu Lei este un monument de arhitectură care a fost clădit inițial în stil baroc. Încă de la început a existat bovindoul cu contur rotund de pe colț. Imobilul a fost refăcut după 1900
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
zidăria inițială a fost menținută, în acea perioadă i-a fost aplicată o fațadă de vilă modernă interbelică, fațadă care nu se potrivea în ansamblul pieței. În consecință, fațada a fost remodelată de Șerban Sturdza în 1983, în stil eclectic istoricist. Pe locul actualei case exista la 1758 o casă cu parter și etaj. De-a lungul timpului, în clădire a funcționat farmacia „La Crucea de Aur”. Imobilul actual a fost construit în 1910, fiind dat în comandă de Salomon Brück
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
fost un arhitect român. S-a distins prin clădirile în stil neoromânesc. A proiectat, în special în Bucuresti, vile și imobile de raport. Este arhitectul care definește cel mai bine denumirea de stil neo-românesc, o prelucrare și reconfigurare a elementelor istoriciste, după combinații proprii, personalizate. El a îmbinat tipul de bovindou de început de secol parizian cu foișorul, ca în cazul casei sale din București (1913-1914), de pe strada Luterană, o compoziție care, pentru că este asimilată "sacnasiului" prezent în arhitectura vernaculară locală
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
până la actuala Landhausgasse. Suprafața sa a fost aproape înjumătățită prin 1550 după construirea noii clădiri a primăriei, în stil renascentist. Casele care înconjurau piața erau construite în stil gotic târziu. Fațadele erau realizate în stil gotic târziu, baroc, Biedermeier și istoricist. De asemenea, casele aveau decorațiuni din stuc cu motive populare. În anul 1878 în mijlocul pieței a fost instalată fântâna Erzherzog-Johann-Brunnendenkmal. În timpul reconstruirii Primăriei din anii 1887-1893, piața principală a primit un „accent monumental nou”. Inițial, la intersecția Hauptplatz cu Sackstraße
Hauptplatz (Graz) () [Corola-website/Science/328016_a_329345]
-
Gabriel (von) Hackl (n. 24 martie 1843, în Marburg an der Drau, Styria de Jos, Imperiul Austriac -- d.5 iunie 1926, în München) a fost un pictor german istoricist. s-a născut în localitatea Marburg an der Drau, Styria de Jos din Imperiul Austriac în familia unui medic chirurg. Studiile primare le-a făcut în localitatea natală, după care la dorința tatălui său a urmat studii de arheologie, anatomie
Gabriel Hackl () [Corola-website/Science/334526_a_335855]