535 matches
-
poveste vor fi definite în raport cu scopul respectiv. În ce privește modalitatea în care impulsul narativității se manifestă în discursul politic, observația fundamentală a lui Lewis este că povestea, în general, prin urmare, cu atât mai mult, povestea politică, a cărei pretenție de istoricitate factuală, chiar în sensul istoricității menționat în prealabil, o diferențiază de alte povești, oferă o direcție morală, cu alte cuvinte, un concept despre binele și răul inerente demersului politic, pe care alte tipuri de paradigme le fac mai greu, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
scopul respectiv. În ce privește modalitatea în care impulsul narativității se manifestă în discursul politic, observația fundamentală a lui Lewis este că povestea, în general, prin urmare, cu atât mai mult, povestea politică, a cărei pretenție de istoricitate factuală, chiar în sensul istoricității menționat în prealabil, o diferențiază de alte povești, oferă o direcție morală, cu alte cuvinte, un concept despre binele și răul inerente demersului politic, pe care alte tipuri de paradigme le fac mai greu, dacă nu imposibil, de luat în
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
se caracterizează prin cîteva elemente importante. Formalismul este una din primele caracteristici ale ritualului. El respectă secvențe standardizate și extrem de rafinate și nu întîmplător e pus în scenă în locuri speciale și la date care au un înțeles simbolic aparte. Istoricitatea este altă caracteristică a ritualului care face să înțelegem lumea unde trăim prin raportarea prezentului la trecut și a trecutului la prezent. "Impunînd modele subtile, dar statornice, ritualul conectează trecutul, viitorul și prezentul, abrogînd timpul și istoria."72 Ritualul are
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
trebuie să fie utilizate pentru a descrie procesele feedback integrate multiple din sistemele adaptive complexe și trebuie regândită însăși natura feedbackului în acest context, pentru a putea include ulterior influențele multi-nivel, multi-proces și neliniare. 5.2.6. Dependența de traiectorie, istoricitate și legea profitului crescător B.W. Arthur observă că teoria economică clasică este bazată pe ipoteza implicită conform căreia economia este dominată de bucle feedback negative, ceea ce conduce la dominanța unei concepții a legii profitului descrescător, care, la rândul ei
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
are o serie de explicații asupra cărora, însă, nu vom insista prea mult. După părerea noastră, acest lucru poate fi înțeles dacă ne referim la câteva caracteristici ale piețelor de capital: omogenitatea ,,produselor” tranzacționale, numărul mare de agenți de piață, istoricitatea acesteia și, nu în ultimul rând, atracția exercitată de această piață pentru cei care vor să câștige bani. Teoria clasică privind piața de capital, dezvoltată pe baza concepției privind formarea echilibrelor de piață a lui Alfred Marshall, pornește de la ideea
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și un complex sonor articulat. Noțiunea nu umple întregul înțeles al unui cuvânt, ci ea este numai "sâmburele" înțelesului. În înțelesul cuvântului, „sâmburele noțional" este învelit în "carnea sensului afectiv"27. 23 Idem, op.citata, p.235. 24 Constantin Noica, „Istoricitate și eternitate. Repere pentru o istorie a culturii românești", Editura Capricorn, 1989* p.43. 25 Cf. Ms. 2291, f. 55, apud George Munteanu, "Istoria limbii române. Epoca marilor clasici" Editura Didactică și Pedagogică București, 1980, p.249 26 Of.Ms. 2237
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Albatros, București, 1934. 10. Ioan, Petru, „Logica și educație”, Editura Junimea, Iași, 1994. 11. Iordan, Iorgu, „Stilistica limbii romane”, București, 1974. 12. Munteanu, George, „Istoria literaturii romane, Epoca marilor clasici”, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1980. 13.Noica, C-tin, „Istoricitate și eternitate. Repere pentru o istorie a culturii romanești”, Editura Capricorn, 1989. 60 14. Roșca, Al. și colectivul, „Psihologie generala”, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1986 20. Stăniloaie, Dumitru, „Iisus Hristos sau restaurarea omului", Editura Omniscop, Craiova, 1993. 22. Wald
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
reglementările educaționale pot fi înțelese numai atunci când sunt privite din perspectiva societății totale. 2. Ce fac sociologii educației?tc "2. Ce fac sociologii educației?" Pentru a delimita obiectul sociologiei educației, o strategie alternativă presupune descrierea, într-o manieră care respectă istoricitatea disciplinei, a principalelor teme ale acesteia, așa cum reies ele din operele consacrate, atât teoretice, cât și empirice. După Bidwell și Friedkin (1988), analiza originilor intelectuale ale sociologiei educației, în scrierile primilor sociologi europeni și americani (Marx, Durkheim, Weber, Mead), definește
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
desfășurarea ierarhiei. Simultaneitate și integralitate a treptelor - „înfășurarea“ ierarhiei și „saltul“ către Unul. Spațiu, timp și orizontul nostru subiectiv de înțelegere. Unicitate, continuitate și identitate în spațiu-timp. Căderea în memorie. Stările de conștiință și plasticitatea spațio-temporală. Reevaluarea mono teismului. Capcanele istoricității. III.3 Despre cauzalitate Cauzalitatea de tip cauză-efect și cauzalitatea prin „legătura Unului“. Previzibilitate și spontaneitate. Noi și trupul - recontextualizare. III.4 Despre monoteism ca relație Legătura cu Unul nu este un „obiect“, ci o relație. Unicitate spațială și unicitate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
anumite cazuri, cu un eveniment istoric/ un fapt cotidian de mare însemnătate) nu este niciodată pus între paranteze, nici falsificat. Pur și simplu i se dă un nou mod de existență, i se imprimă o semnificație nouă, distinctă. Postmodernii refuză "istoricitatea autentică", ei contestă însăși posibilitatea noastră de a cunoaște evenimentele ce ne precedă, pe care o înlocuiesc prin interpretare. Interpretarea faptelor, nu faptele, iată centrul de greutate al romanelor din această perioadă. Istoria nu funcționează ca un depozit al modelelor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
FIER” → Democrații populare, Război Rece Sș șTIINȚĂ Dacă e să-i citim pe Marx* și Engels*, comunismul întreține o relație simplă cu știința: el este „științific”, în constrast cu doctrinele concurente, calificate drept „utopice”, fiindcă sunt incapabile de a gândi istoricitatea care marchează orice realitate și care generează contradicții masive despre evoluțiile revoluționare ulterioare. împotriva acestor teorii elaborate de Saint-Simon, Fourier, Owen și alții, Lenin* susține că „teoria marxistă a fost prima care a făcut din socialism [...] o știință, prima care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
realiza discursul. Deseori însă denumirea practică discursivă este considerată ca fiind un sinonim pentru discurs, ceea ce relevă considerarea discursului ca o formă de acțiune asupra lumii, cu un rol important în raporturile sociale. După M. Foucault, discursul se caracterizează prin istoricitate și prin condiții instituționale care-i legitimează enunțarea, condițiile de exersare ale funcției enunțiative fiind oferite de un ansamblu de reguli anonime, istorice, întotdeauna determinate de timp și de spațiu și definind o epocă dată, cu un anumit aspect social
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a determina pericolele, de a stăpîni evenimentul aleator", supusă așadar unor tipuri de constîngeri, interne sau externe, de interdicții. Textul este limbă și devine acțional prin vorbire, datorită trăsăturilor esențiale ale limbajului pe care le posedă, semanticitate, alteritate, creativitate, istoricitate și exterioritate, în termenii lui E. Coșeriu. În aceeași viziune, textul constituie un obiect cultural, în opoziție cu obiectele logic-formale și cu cele naturale, fiind creat prin activitatea spiritului uman, a cărui esență se află în conștiință, dar care poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectului cunoscător sau ale observatorului. În plus, din punct de vedere metodologic, alternativa la relativism este posibilă sub două condiții: o abordare graduală a cercetării și adevărului și un grad înalt de conștiință de sine, ceea ce înseamnă o conștientizare a istoricității poziției observatorului: "Odată ce recunoaștem că toată cunoașterea este relațională și că poate fi formulată numai prin referire la poziția observatorului, înfruntăm, încă o dată, sarcina de a distinge ce este adevărat și ce este fals într-o astfel de cunoaștere. Întrebarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fi fost stabilite o dată pentru totdeauna și care să se afle în permanență în legătură cu o lume a esențelor. Nu sunt valori "întemeiate rațional" și nu sunt nici valori cu "validitate universală". Potrivit gânditorului american, ele sunt creații contingente, sub aspectul istoricității lor, adică părți ale unui "vocabular" care corespundea, în trecut, așteptărilor relative la ce înseamnă binele ale membrilor unei comunități și pe care membrii societății civilizate de astăzi le pot redescrie, survenind astfel o permanentă confruntare a vechiului cu noul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în una aflată în acord cu propriile lor concepte"232. Aceste considerații se bazează pe asumpția fundamentală pe care Mannheim o aduce în discuție, aceea potrivit căreia existența umană este întotdeauna una ce are o formă concret-istorică. Raportat la această istoricitate concretă, "ceea ce într-un caz dat apare ca fiind utopie și ceea ce apare ca fiind ideologie este dependent, în mod esențial, de stadiul și gradul de realitate față de care se aplică acest standard"233, înțelegându-se că e vorba de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
critica ideologiei, Editura All, București, 2001, p. 208). 460 Tema "sfârșitului istoriei" poate fi recuperată, potrivit unor gânditori contemporani, încă din scrierile lui Nietzsche și Heidegger: "Ceea ce caracterizează (...) sfârșitul istoriei, în experiența postmodernă, este că, în timp ce în teorie noțiunea de istoricitate devine din ce în ce mai problematică, în practica istoriografică și în autoconștiința ei metodologică, ideea unei istorii ca proces unitar se dizolvă, iar în existența concretă se instaurează condiții efective nu numai primejdia catastrofei atomice, dar și, mai presus de toate, tehnica și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel 1 op. cit., p. 163164 2 op. cit., p. 167 3 op. cit., p. 187 4 op. cit., p. 198 5 op. cit., p. 206 40 este, cu oarecare adausuri de istoricitate și complexitate individuală, al omului arhaic, din ținuturile noastre, conformat genial.”1 Volumul Clasicii noștri din 1943 se încheie cu studiul consacrat „poetului țărănimii”, George Coșbuc, recitit cu o plăcere proaspătă de Vladimir Streinu. Aceeași critică afectuoasă, aplicată, comprehensivă. Criticul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima în termenii obiectivității și ai exhaustivității nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare a unor sisteme axiomatice paralele a susținut, pe de o parte, relativismul epistemologic, iar, pe de altă parte, „respingerea ideii că standardele raționalității științei ar fi neschimbătoare, anistorice, și că ele ar putea fi cunoscute și determinate printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
revoluționare s-au născut în niște împrejurări iraționale, fiind atașate unor decizii perfect arbitrare. Nu este greu de sesizat elementul comun al tuturor acestor autori, precum și înrudirea lor cu poziția hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă” pun accentul pe istoricitatea actului de cunoaștere, îndatorată aportului personal al comunității din care autorul unei interpretări face parte. Ele relevă limitele monismului metodologic iluminist, importanța recunoașterii finitudinii subiective a actului de cunoaștere, emergența insistentă a problematicii infinitului și a totalității în orice proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
inductive este, de fapt, o oscilație între mișcarea analizei și a integrării, în balanța cărora predomină integrarea”2. Cunoașterea tacitătc "Cunoașterea tacită" Elementul nespecificabil al cunoașterii aparține dimensiunii tacite a înțelegerii. De aici provine și creditul oferit de M. Polanyi istoricității cunoașterii, care nu poate fi decât personală. Nici o experiență înregistrată de conștiință nu se poate dispensa de setul anticipațiilor și al preconcepțiilor, supuse discret eclerajului cunoașterii tacite. Importanța conceptului de „formare” (paideia sau Bildung), decisiv pentru lămurirea raportului de apartenență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ar mai trăda încă slăbiciunea teologiei în fața „rațiunii tari” a modernității. Louth avertizează asupra limitelor unor analogii între paradoxul evocat de științele naturii și paradoxul dogmatic al teologiei. Desigur, identificarea prezenței incoative a unei tradiții culturale în actul interpretativ, redescoperirea istoricității pe fondul comunitar al oricărui angajament personal în actul de cunoaștere reprezintă decizii teoretice care îl pot apropia pe omul modern de realismul incarnațional al epistemologiei teologice. Cunoașterea lui Dumnezeu și interpretarea lumii sunt evenimente corelative pe care Biserica le
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
măsurători, ci darul adulmecărilor. Teologul nu este, la rigoare, un om de știință, ci un vizionar, profet și vânător de „esențe tari”. Profesorul Louth risipește iluzia modernilor care mai credeau că Dumnezeu ar putea fi „obiectul” unor investigații detașate, ignorând istoricitatea Scripturilor și revendicările tradiției. „Dumnezeul Cel Viu” al profeților nu există însă și nici nu dispare din viața oamenilor printr-un set de operații dialectice, așa cum poate credea contele d’Holbach pe la anul 1770. Dumnezeu nu Se lasă investigat printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vedea referințe circulare la temele de fond ale gândirii lui Heidegger, din perioada de tinerețe, trecând prin maturitate și sfârșind cu decada vesperală a vieții acestuia. Raportul dintre cultura elenistică și tradiția iudeo-creștină, fenomenologia religiei, conceptul vieții (inspirat de Dilthey), istoricitate, relația cu Meister Eckhart, chestionarea structurilor prereflexive ale conștiinței, tonalitățile afective ale Dasein-ului, istoricitatea, condiția modernității, nihilismul și esența tehnicii - toate acestea sunt teme de reflecție comună pentru Heidegger și Henry. Pe lângă remanența în cadrele temporalității - timpul ajungând „interfața” tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tinerețe, trecând prin maturitate și sfârșind cu decada vesperală a vieții acestuia. Raportul dintre cultura elenistică și tradiția iudeo-creștină, fenomenologia religiei, conceptul vieții (inspirat de Dilthey), istoricitate, relația cu Meister Eckhart, chestionarea structurilor prereflexive ale conștiinței, tonalitățile afective ale Dasein-ului, istoricitatea, condiția modernității, nihilismul și esența tehnicii - toate acestea sunt teme de reflecție comună pentru Heidegger și Henry. Pe lângă remanența în cadrele temporalității - timpul ajungând „interfața” tuturor raporturilor ecstatice ale conștiinței mobilizate de intenționalitate 3 - Henry îi reproșează lui Heidegger fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]