1,082 matches
-
Inadaptații devin “rutieri” pe DN 24. Aici se joacă ruleta rusească printre camioane. Câinii vagabonzi continuă să sosească în oraș. Pe când și doamna B.B. ? ... “Un politician onest este acela care,când este cumpărat,rămâne cumpărat”. (Cameron) Alesul Un patron a istorisit plin de supărare: ”I-am dat unui primar dintr-un oraș județean șpagă pentru a finaliza un spațiu comercial. Alesul a uitat.A doua zi mi-a trimis echipa de inspectori în control.Au venit să-mi verifice autorizația de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Vasile Iancu Eruditul eseist Nicolae Steinhardt, care avea să devină părintele Nicolae Delarohia, istorisește cu farmec indicibil - dramatismul situației parcă e în plan secund - cum s-a creștinat "ovreiul" în închisoarea politică de la Jilava, cine l-a botezat întru credința ortodoxă. Aplecarea căr-tu-rarului de religie mozaică spre creștinismul ortodox, înțelegem din paginile mărturisitoare ale
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
vorbele din popor, considerate emblematice: "Mare-i Dumnezeu!" Să ascultăm povestitorul mărturisitor și să așternem rândurile cuvenite. - Sigur am citit și eu Jurnalul fericirii de Părintele Nicolae. Minunate pagini, luminată minte, frumos caracter! Faptele s-au petrecut întocmai cum le istorisește. Neîndoios, cu talentul său încântător. Eram în celulă trei preoți. L-am întrebat încă o dată în ce rit creștin vrea să fie botezat. Ne-a răspuns fără șovăire: ortodox. Se vedea limpede că opțiunea era demult consolidată. Mă alesese pe
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
întregul ei. Naratorul, Teodor Moldovan, revine în țară după douăzeci de ani de sufocantă și bănoasă carieră elvețiană, căutând o veche iubire - Valeria - și o la fel de veche pasiune devorantă - legendele. Ca adolescent, înregistra pe casete sute de întâmplări de necrezut istorisite de ciobani bătrâni sau de bețivi șarmanți pe care îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
în teatru totul mai e încă de făcut..." Momentul acesta este încă atît de viu și esențial pentru mine încît nu pot să-l evoc prea mult. D.P.: N-am știut că ai peregrinat atît de mult! În orice caz, istorisești cu mult farmec. Și-ți mulțumesc pentru aceste rememorări cu Mihai Șora și, mai ales, cu Nichita Stănescu. Sînt la fel de prețioase și emoționante și pentru noi, cei care le aflăm acum pentru prima oară. Ce s-a ales atunci cu
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
cu manivela/ pe scăiețeni, care fugeau/ strigând ba Ťnu mai da!ť ba ŤAu!ť". Pe același ton parodic-neaoșist, Balada lu' Samurai ("Samurai a lu' Amoc/ și-a luat drujbă din talcioc, / dotată cu trei motoare./ Mândru ca cireșu-n flore...") istorisește grozăviile eroului care "înjura pe japoneză/ și de tare ce-njura/ codrul se cutremura/ și cădea pasărea-n vrie/ lovită de-apoplexie.../ Ciocârlia, mierla, cucu'/ își făceau din zbor sepuku..." sau epopeea Finlandezei Haricleea, care și-a croit drum cu
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
nostalgie: "Te uitai fascinat la napolitanele Delia, la sticla de esență de rom cu o corabie cu pânzele umflate pe etichetă. În dulapul din bucătărie se afla o carte de bucate de la editura Cartea Rusă. Tot acolo, o alta care istorisește viața familiei de șoareci Roademult, trăitoare într-un pantof dezafectat al unei babe sovietice, nemurită grafic cu scufie de noapte pe cap. Ne atrăgeau și borcănașele cu șerbet de trandafir, în care vâram lingurițele pe rând. Ne adunam pe malul
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
demult înfățișînd doi tineri bronzați, atletici, cu "zîmbete vechi pe care nu le mai găsești la bărbații de azi". "Tata? Sau poate chiar mama?", și de aici se încheagă o întreagă poveste pe care copilul, devenit adult, încearcă să o istorisească părintelui devenit copil și, cînd acesta din urmă nu mai poate fi nici măcar un ascultător fidel, nouă cititorilor. "We all become stories", ni se spunea în Entitites. În The Boys at the Lab, deja am devenit. Atacuri cerebrale, Alzheimer, alienare
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
tinereții ei. Pustiul sălășluia peste tot. Se simțea din plin lipsa celor care însuflețiseră cândva tot ce o înconjura. O rugă pe Nana Floarea să doarmă cu ea câteva zile și să-i povestească cu de-amănuntul tot ce-i istorisise tatăl ei în zilelele din urmă... Aceasta îi spuse că din tot ce-i povestise, fără să se pronunțe lămurit, se deslușea iertarea. Era limpede, ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ogorul său, să vă bucurați de soare, de fructele și podoabele pământului, de dragoste, de iubirea cea mare pe care trebuie s-o aveți față de părinții și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deloc cu tatăl tău vitreg, Ian Robertson. Ăsta a fost un pentru tine motiv suficient ca să te Împrietenești cu el iar el te-a inițiat În breasla străveche și nobilă a francmasoneriei. Într-o noapte, cînd era beat, ți-a istorisit adevărata poveste a tatălui tău natural. Nu era mort 000000000000000000000000000000000000000000000000 Aud vocile și apăs butoanele de pe telecomandă ca să schimb canalele, dar e vocea din capul meu. Aceeași voce insistentă și scăzută, care mă mănîncă pe dinăuntru... ... schimb canalele... 0000000000000000000000Familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mine? Sunt căsuța În care te-ai născut. Ai uitat sărmane Kawabata. Hoinar de doi bani ce ești. Nici nu mai știi de când nu ai mai văzut un pat. În ea se află și cloșardul Antoniu, cel ce ți-a istorisit cinci ani, cele mai bizare povești despre oameni, Antoniu care te-a căutat și-n gaură de șarpe, dar nu te-a găsit. Sunt căsuța ta, și te primesc cu toată dragostea de care sunt capabilă. Antoniu o să-ți dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau de o cotitură: privind lecturile, vânătoarea după cartea pierdută, determinarea gusturilor Ludmilei. — Romanul pe care aș dori cel mai mult să-l citesc în acest moment - explică Ludmila - ar trebui să aibă ca forță motrice numai dorința de a istorisi, de a acumula povestiri peste povestiri, fără pretenția de a impune o viziune asupra lumii, ci doar de a mă face să asist la creșterea lui ca de plantă, într-o învălmășeală de ramuri și frunze... Cu asta ești imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a mă menține cumva sub posibilitățile de a povesti de care dispun. Dacă stăm să ne gândim, e chiar semnul unei reale bogății, solide și întinse, în sensul că, dacă eu, în mod ipotetic, aș avea doar o poveste de istorisit, m-aș învârti excesiv în jurul ei și aș sfârși prin a o distruge, din dorința de a o pune cu-adevărat în valoare; având, însă, un depozit practic nelimitat de material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui dactilografiate, textele originale, cimbric, polonez, francez. Dispărut el, dispărut totul, de pe o zi pe alta. — Și nu s-a mai aflat nimic? — Ba da, ne-a scris... Am primit atâtea scrisori... Povești de pe altă lume... Nu vi le mai istorisesc, căci nu m-aș mai descurca. V-ar trebui ore întregi ca să citiți toată corespondența. — Pot să arunc un ochi? Văzându-te decis să mergi până la capăt, Cavedagna consimte să ți se aducă de la arhivă dosarul „Marana Dr. Ermes“. — Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
femeia care mă născuse, nici de ce mă smulsese de la sânul ei, pe când încă îi mai sugeam laptele, ca să mă târască după el, în viața lui de vagabond și fugar. Cine e mama mea? Spune-mi numele ei! - Despre mama îmi istorisise multe povești, pe vremea când eu încă nu obosisem cerându-i-le, dar erau povești, invenții, care se contraziceau una pe alta: ba era o sărmană cerșetoare, ba o doamnă străină, călătorind într-un automobil roșu, ba o călugăriță dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-i așa? Necazul e că pe vremuri toate romanele începeau așa. Cineva trecea pe o stradă singuratică și vedea ceva ce-i atrăgea atenția, ceva ce părea să ascundă un mister, sau o premoniție; atunci cerea explicații și i se istorisea o poveste lungă... — Dar, vedeți, e vorba de un echivoc - încerci tu să-l avertizezi -, acesta nu este un text... sunt numai titluri... Călătorul... — Oh, călătorul apărea numai în primele pagini și apoi nu se mai vorbea despre el, funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sufletul Iguanei Oberlus, pe care lectura, luneta și senzația de putere Îl transformau zi de zi, Într-atît Încît existența căpătase pentru el un nou sens, pe măsură ce cîmpul cunoștințelor lui se lărgea. Odiseea, de pildă, i se părea foarte frumoasă, căci istorisea aventurile unui bărbat care, ca și el, Înfrunta adversitățile, Învingîndu-le, și Îl mulțumea să constate În același timp că nu era vorba despre un nebun visător, rodul imaginației altui visător, probabil nebun și el, ci că se baza pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că toate nu puteau încape în viața, cîtă fusese pînă atunci, a lui Șerban Pangratty. Dar, dincolo de poveștile vînătorești ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu mai putea fi vorba. Or, prințul nu era chiar dintre aceia care nu dau doi bani pe viața lor, dovadă era că din toate încurcăturile sale ieșise viu pînă la urmă, dacă tot a ajuns în Vladia să le istorisească, și dacă a scăpat, înseamnă că s-a străduit să scape. Că își caută necazul cu lumînarea, asta era de înțeles, nu pentru oricine, dar pentru un vulpoi bătrîn ca Radul Popianu da, era din cauza sufletului său de copil. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
seu dacă e în branșa lumînărilor. O garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din Jordanes sau parcă era un arab Ibn Faldan în care se istorisea despre obiceiul turcilor ghuzi de a spînzura de primul pom pe cel dintre ei care se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
relatat tot felul de aiureli despre Vladia. Nimic nu mai era din ceea ce lăsasem acolo în urmă cu cîțiva ani. Știam că lucrurile au tendința să se schimbe, nu zic să se degradeze, să se schimbe, dar ceea ce mi-a istorisit Popianu depășea cu mult puterea de înțelegere." Mihail îl întrerupse "cunosc, prințe, am primit două, chiar trei rapoarte în legătură cu asta, Bîlbîie a făcut aceeași eroare, a crezut că există o legătură între cazul său și năzbîtiile de la Vladia. Aici s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umple ochii de lacrimi, însă, făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se îndepărta, trăgându-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa Pitó îl privi în ochi și îl întreba, neîncrezător: — Sigur nu-s scorneli? —Scorneli? se lamenta el. A fost cât pe ce să mă căsăpească. E o bestie uriașă, plină de tatuaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se facă liniște. Se potoliră, pe rând și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele, scăpate din strânsoare, zăceau căzute peste frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]