720 matches
-
esteticei: avem o artă națională? Între două cronici despre impresionism și expresionism, reapare această întrebare în discuții ce rămîn, fatal, fără concluzii. Semănat în stîrpiciunea simțirii și inteligenții lor, acest gingaș germene, Ťartať, nu poate încolți și rodi din cauza glandelor istovite de un pesimism de altfel fără cauză. Așezați la cele două hotare, încă nedefinite, ale timpurilor actuale, ei chiue ciobănește la oile, cu secrețiune Ťartisticăť, din stîna Ateneului." - pe urmă tot mai echilibrat, metodic, dar nu mai puțin liric, "frumos
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
singur, întrucît într-o lume în care nimic bun nu mai este de făcut, așadar într-o lume în care puterea omului de a mai îmbunătăți ceva a luat sfîrșit, rostul unui impuls creator venit din partea acestui gen atît de istovit și de ajuns la capătul evoluției - cum este genul intelectualilor -, un asemenea rost nu mai poate fi găsit. E greu de crezut că economia de piață și lipsa cenzurii politice pot da naștere unui elan creator grație căruia, într-o
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
care sunt acoperit pînă ce strigătul se face gogoașă de păianjen strivit de piciorul mînios al dumnezeului local care trage zilnic apa peste fruntea lui plină de lesturi cui să-i pese de cîntecul mic, de furnică, în goana greierului istovit de speranță! Stau, trup fărîmițat de o mie de ochi, strivit sub pleoape tatuate cu spini... PACOSTEA Vine mereu să se alăpteze din laptele muls din cer în zilele bune, în zilele rele, iar cînd nu vine se usucă de
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
română, nici chiar în literatura anilor ´50, nu se găsește o imagine mai favorabilă a soldatului rus ca în capitolul Norocul din prima parte a romanului. Ne găsim în toamna lui 1944, când armata sovietică reocupă Basarabia. În satul Ciutura, istovit de război, lipseau brațele de muncă și mijloacele de trai. Onache Cărăbuș se afla în mare cumpănă, dar dragostea pentru pământ îi menține vigilența și energia. Așa cum Ion al lui Rebreanu sărută pământul, Onache Cărăbuș face un alt gest simbolic
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
mătase de sub Calea Lactee, când Una sunt toate și, peste gheață și sloiuri, în ani și în ani, se topește poemul de pe tălpile tale vine și arhetipul și deșiră din tine timp din fuiorul primordial îți duce o pernă, pe care, istovit de splendoare, în Insula Șerpilor, sub omături, să dormi e doar elogiul tăcut al hematiei în iarnă, îi spun; e drumul său abătut din vâltoarea a toate. sarcophage la timp, în crângul cu floare, m"ating de un arbore: iată
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
fi avut cîștig de cauză nu sunt nimic mai mult decît niște "exagerațiuni", cum ar fi spus un ilustru înaintaș. (Marele, autenticul nostru talent național fiind să ne ocupăm la refuz numai și numai de fleacuri, în timp ce cultura și-a istovit mijloacele de a ajunge la conștiința conaționalilor, iar intelectualii nu fac nimic spre a le reactiva...) 2005 a fost, printre altele, Anul UNESCO Blaga și Enescu. Dacă întru cinstirea lui Enescu s-au făcut destule (niciodată nu vom face îndeajuns
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
care a luat premiul și a stîrnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc și o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea. Se ridica din reverii și se apuca de scris. Scria și mă chema să mi le citească“. Foarte frumoasă e și povestea întâlnirii cu Mircea Eliade, iar pasajele despre copii sunt de o poezie extraordinară. Constanța Buzea are acum 70
O carte foarte frumoasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18735_a_20060]
-
Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
de 21 de ani a străbătut pe jos, săptămânal, 4 km, și a urcat două dealuri destul de mari - distanța din satul Șoșdea, până la gară - când mergea la tipografie la oraș pentru redactarea ziarului - dăruindu-se pe sine pentru semenii săi. Istovit de muncă pe deoparte, hărțuit pentru nepredarea cotelor în întregime, impuse de regimul comunist - ba chiar a și fost acționat în judecată, ca și ceilalți gospodari din sat, pentru că pământul nu producea cât li se impunea să dea; regretul pentru
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]
-
-I NIMIC Nu-i nimic. Atât a fost: o clipă fugară încremenită în tăcere, un bulgăre rostogolit în iluzii și mistere. Nu-i nimic. Dacă sufletul se stinge în urma veșniciei, deopotrivă toate pier și viața va fi ca un ecou istovit pe degetul mic. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU-I NIMIC / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU-I NIMIC de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384931_a_386260]
-
Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mă întorc.... La Tine-i veșnicia, N-o să mă întrebi de ce-am venit... Tu ai fost în viața mea scânteia Începutului către zenit. Rătăcit...Din lumi transcedentale Istovit de pătimi.... Efemer.... Mă întorc din sfere planetare, Jinduid o lacrima de cer. Nu-ntreba de ce privirea-mi oarbă Ocolește ochi dumnezeiesc, Deseori am fost atât de singur... Deseori lipsit de lut ceresc. Însă n-am uitat...Tu?.. Ești cu
POMENIREA MORTILOR) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385007_a_386336]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CANȚONETE CU STICLETE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Martor nemărturisit banalul timp delicat irosit n-a istovit din ruga mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci hotarul neînfrânt am să ți-l cânt dar să te oprești cărări- poteci de treci la Mănăstirea din Castel odihna mea un ruginit rastel Referință Bibliografică
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]
-
de nepoții săi, aceasta, neînțelegând că sub lamentații se ascundea așteptarea celeilalte de a fi gratificată fie chiar și printr-o laudă formal, pentru tot ceea ce făcea, o sfătuise să mai facă o mică pauză și să nu se mai istovească atâta cu nepoții. Dar replica pe care o auzise, o lăsase fără cuvinte: - Ei da, crezi că toată lumea poate fi atât de egoistă ca tine și să se țină departe de greutățile familiei, doar ca să scrie.... Doar sentimentul subconștient de
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
jur de treizeci și trei de ani, se așezară cu sacosele cu mâncare la umbră unor mandarini. În loc să se apuce imediat să mănânce stăteau puțin să-și tragă sufletul, tot acel efort de a căra cu acele roabe etajate cu pepeni îi istovise. Cel putin Vasea se simțea frânt, muncise mult poate prea mult pentru vârsta lui mușchii îl dureau și simțea oboseală toropindu-i corpul, nici pofta de mâncare nu avea băuse apă multă și mâncase pepeni în micile pauze ale muncii
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Mi-e dor de chipul tatii istovit de-atâta muncă, De bucuria din ochii lui, văzându-ne citind dintr-o carte, De povața primită la plecarea la joacă în luncă, De îmbrățișarea plină de iubire dăruită de frate! Uneori plâng tăcută... ca să nu-mi fie dor... Să
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu poți să-mi spui, Ajunge! Nu-s nălucă! Sunt doar înfometat de feciorelnic Prinos ce-mi dai din trupul tău edenic Și n-am s-ascult îndemn nebun de ducă! Te-am istovit? Mileniile-s doar clipe Când mă răsfeți cu dulcea contopire. Vom da apoi, pe calea spre-mplinire, Odihnei un minut să se-nfiripe. Să nu mă cerți când ne-o plimba-ntre astre Că vreau din nou să mă cufund
NU POŢI SĂ-MI SPUI, AJUNGE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383112_a_384441]
-
confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de prezența celorlalți, de gemete și de mirosuri. Parcă spiritul său explora acea piele sfâșiată aidoma unui explorator Într-o țară necunoscută. Tăieturile nu erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vei fi răsplătit. Ai acoperit ochii tovarășilor tăi, le-ai vărsat ceară În urechi. Fiindcă, precum Ulise, vrei să fii singurul care știe. EPILOG 22 iunie, la primele sclipiri ale zorilor Dante se năpustise la drum lovind aprig din pinteni, istovindu-și calul. La câteva mile de zidurile cetății Pisa, urmele fugarilor deviaseră spre coastă, părăsind strada care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl orbeau, umplându-i ochii de lacrimi. Drumul bătut de care se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
brațele femeii ieșea direct din pieptul drept al bărbatului. Unul din picioarele lui se lăsa vederii din pântecul ei. Capul acestui corp monstruos era mare și rotund ca al soarelui. Beppo a intrat până la urmă în dormitorul lor, așezându-se istovit pe marginea patului. Edith se ruga ca de obicei Fecioarei Maria: „O Maria, Signora e madre mia io mi dono tutto a voi Ă“. Dar de data asta Edith și-a terminat rugăciunea în alt fel: „Regina cerului și Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îi dădui drumul la tot, în trei cuvinte. Se vede că Burkeviț nu înțelese imediat ce i-am spus, pentru că mă întrebă încă o dată, distrat, parcă pentru a-mi face plăcere. Se uita pe deasupra capului meu cu o privire străină și istovită din cauza suferinței. Atunci, începui să povestesc, mai liniștit și mai temeinic, cum s-a întâmplat. Și, cât timp a ținut relatarea, s-a petrecut cu Burkeviț un fenomen pe care l-am observat doar la jucătorii de șah. În timp ce unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
până ce aveau să fie culese de cei care treceau pe străzi sau ieșiseră după ele mânați de curiozitatea de a ști ce vești sau ordine le soseau din înalturi. În timpul acestor trei zile, textul purtat din mână-n mână se istovi în călătorii dus-întors între palatul prezidențial și ministerul de interne, uneori mai bogat în argumente, alteori mai conciso, având cuvinte tăiate și înlocuite cu altele care, imediat, aveau să sufere o soartă identică, cu fraze nesusținute de cele precedente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mele. L-am îmbrăcat în timp ce el ne blestema și ne înjura printre dinți, l-am coborât pe scări, l-am urcat într-o birjă și până la urmă l-am adus în atelierul lui Stroeve. Până am sosit era atât de istovit, încât ne-a lăsat să-l urcăm în pat fără să mai scoată vreo vorbă. A fost bolnav vreme de șase săptămâni. La un moment dat se părea că nu mai are decât vreo două-trei ceasuri de trăit și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era doar o chestiune de o zi-două. Și când, târziu, într-o seară, m-a vizitat Stroeve, am știut că a venit să-mi spună că e moartă. Era absolut sfârșit. Abia acum își pierduse total volubilitatea și a căzut istovit pe canapea. Am simțit că nici un cuvânt de consolare nu slujește la nimic și l-am lăsat să zacă acolo în tăcere. M-am temut că o să-i par un om fără inimă dacă citesc, așa că am stat la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]