243 matches
-
urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca în filmele moderne, dispărînd în adîncuri și nemairevenind la suprafață niciodată. Orașul se scufundă, imersîndu-ne într-o catedrală de apă. Rîul, ciudat, nu se mai ține deoparte. Se revarsă peste maluri, vălurește peste rămășițele acoperișurilor și ale pereților, îndepărtează istovirea din ele. E un miracol că nu am fost văzut. Ori poate nu e un miracol și orașul, orașul meu, mi-e aliat în noaptea asta. Mi-am făcut valiza. N-am făcut mare lucru și n-am avut nevoie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
umbrele orașului. \ Oare or să țină lumina redusă pe tot timpul ciumei ? spune doamna Rieux. \ PROBABIL. ― Numai de n-ar dura până-n iarnă. Ar fi trist atunci. Da, spune Rieux. Vede privirea mamei ațintindu-i fruntea. Știa că neliniștea și istovirea ultimelor zile îi supsese obrazul. \ Cum a mers, azi ? spune doamna Rieux. \ O ! ca de obicei. Ca de obicei! Adică noul ser trimis din Paris părea să fie mai puțin eficace decât primul, și statisticile creșteau. Nu exista posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
gândurile care îl frământau pe doctorul Rieux o dată cu cele care priveau starea lui de exilat în timpul acestor interminabile săptămâni. Și acestea erau și gândurile pe care le putea citi și pe fețele prietenilor săi. Dar cel mai primejdios efect al istovirii care îi cuprindea puțin câte puțin pe toți cei care continuau această luptă împotriva flagelului nu consta în indiferența față de evenimentele exterioare și de emoțiile celorlalți, ci în neglijența în voia căreia se lăsau. Căci aveau atunci tendința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu o tuse sugrumată, răgușită și umedă, de parcă-și smulgea ceva din piept. Părea că nu poate să dea afară din fundul gâtului tampoane de vată care îl înăbușeau. La sfârșitul acestor crize, cădea pe spate, având toate semnele unei istoviri. În cele din urmă, se mai ridica iarăși pe jumătate, timp de câteva clipe, si privea înaintea lui cu o fixitate mai sălbatecă decât toată zbaterea dinainte. Dar bătrâna doamnă tot mai șovăia să cheme un medic și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat pînă la suprarealismele în descompunere, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob, înființarea - în 1927 - a Gărzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se facă ziuă, să vină Avel cu mașina și să-l ducă la Butea, la Fata lui. Tot drumul, până acolo, n-a scos o vorbă, niciuna... n-a fost în stare. Gândurile îl potopiră și îl frământară până la istovire. ”- Am ajuns” se auzi glasul lui Avel, în clipa când a oprit motorul. Iorgu tresări. Abia atunci își dădu seama că-i în mașină. Ajunseseră pe la orele amiezii... Liturghia la Biserica din Butea încă nu se sfârșise. Când Iorgu întră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i cer iertare?!... Ajut-o, Doamne, să mă pot înțelege cu ea, vreau să-i mărturisesc gândurile care mă urmăresc întruna, zi si noapte... le simt că mă apasă pe inimă, pe creier!... Atât te rog!... se ruga el până la istovire. ”- Nu-L mai ruga, omule!... Destinul s-a hotărât... nimic nu se mai poate schimba!” îi sopti rar un gând. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu cu vise... Se făcea că, Vasilica era pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adânc decât sânt înclinați a crede filozofii și chiar poeții. A nu mai putea sta vertical - a te degaja de poziția naturală a omului - nu-și are sursa într-o tulburare nervoasă sau într-o compoziție a sângelui, ci în istovirea fenomenului uman, care implică abandonarea tuturor caracterelor ce-l însoțesc. Ai uzat omenescul în tine? Atunci părăsești fatal forma prin care el s-a definit. Cazi; fără ca totuși să te reîntorci la animalitate, căci este mai mult decât probabil că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stârvuri ce-și surâd ca-n vodevil... Realitatea trebuie chemată la viață sau interzisă. Prezența spiritului devenită colectivă anemiază creșterea unui popor și-l apropie de decadență prin tulburarea rafinamentului. Finalul unei țări este în genere un surmenaj istoric, o istovire explicabilă și fatală. Nobila deficiență a Greciei și a Romei, în maturitatea lor crepusculară, presupune o soartă rotunjită și o ispășire înaltă a unui exces unic. Un trecut de creație trebuie plătit prin suferințele vitalității și nimic nu-i mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de-a muri, căci ne murim moartea trăind. Când aceasta își răsfață în tine lipsa ei de margini, clipa finală nu-i mai mult de un accent melodios. Este o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima istovirii voluptuoase a morții. Doar stingîndu-te neîncetat o stingi în tine, îi reduci din infinit. Cel ce n-a cunoscut intimitatea morții înainte de-a muri, minor sfârșitului, se rostogolește umilit în necunoscut. El sare în vid; pe când, prins în ondulația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mă mai lăsa vecin mie, ci întinde-ți deșerturile tale între inima și gândul meu. Au nu vezi tu vrăjmașul duh al soartei mele, ursită blestemelor și plînsului? Ce rugi găsi-voi pentru tine, Moșneag neputincios, și din ce istoviri ridica-voi un urlet spre nepăsarea ta? Dar cine-mi spune că sânt și eu bătrân, mai bătrân ca tine, că inima mi-e mai căruntă decât barba ta? De-aș da drum slobod glasurilor mele, pe ce meleaguri ne-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moderne s- ar caracteriza printr-un calm și un echilibru relativ, căci atunci posibilitatea unei sincronizări ar fi mai puțin exclusă. Febra este un element în plus, care avantajează un popor, dar îl și epuizează mai repede. Ritmul accelerat explică istovirea rapidă a culturilor moderne și, într-o oarecare măsură, și a Greciei și Romei. Precipitarea evenimentelor presupune activitatea violentă a unui suflet, pasiunea care-și soarbe substanța din frenezia proprie. Când privim fenomenele succedate în India, în decursul unei istorii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o credință pentru a putea începe să acționeze. Ar trebui așteptat mult pentru ca ei să înceapă a gîndi și a înțelege, iar în tot acest timp geniul rău al capitalismului i-ar înăbuși tot mai repede prin mizerie, alcoolism și istovire". Este profitabil din punct de vedere politic să te slujești de un mort împotriva celor vii, să subordonezi respectul pentru misiunea sa față de admirația pentru un om în cele din urmă să deturnezi admirația în propriul tău profit. Lenin se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu variațiuni”, pentru ca În Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, Într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și Noica mă însoțește până la Sibiu. Așteptăm cursa. E una din diminețile acelea lipsite de echivoc ale Păltinișului, în care mersul ascendent al soarelui intră în conjuncție cu zvonul unor mari fapte. Și poate că tocmai estomparea acestor ritmuri paralele, istovirea minții în evenimentele nesemnificative ale zilei - și nu în curba soarelui pe un cer care te însoțește la orice ridicare a ochilor - este cheia mizeriei bucureștene. Sub soarele acesta teribil de franc, Noica începe să-mi vorbească despre preludiul morții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
d-sa că este pericolul cel mai mare la care poate fi expusă o societate, aceasta în contra teoriilor liberschimbiste, cari afectează o nepăsare totală față cu balanța comerțului. Al doilea rău mare ce rezultă din o stare curat agricolă este istovirea și secarea puterilor productive ale pământului din cauza lipsei de gunoiere al acestuia, căci nefiind fabrice este lipsă de gunoi în apropiere și acesta nu se poate aduce din îndepărtare. Al treilea rău este funcționarismul: într-adevăr într-un stat curat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lase descoperite, să-mi ofere ajutorul, să împlinească cu mine o imposibilitate. (Mai trage un gât din sticlă) Și apoi a apărut Grollfeuer, ginecologul, ginecologul și psihologul, o concretețe convingătoare, și pe deasupra un ascuns cavaler al crucii, o stare de istovire alături de latura proprie a sine-ului meu, propria înnoptare a proastei dispoziții de sine... dezgustător. Trebuie să vâr încă o dată cuțitul în tipul ăsta de condiție mijlocie... Se duce la Kovacic) Ăsta pare tranșat din belșug... (Înjunghie pe Doamna Kovacic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
foarte probabil în căutare de întâmplări, coincidență, în fața unei mici capele pentru ciumați. Daca e sa ne luăm după praful de pe el, dricul tău e unul fanatic. La dumneata totul tinde spre blasfemie, spre soluția finală 1, deci spre Absolut. Istovirea de sine este mediocritatea ta binevoitoare, incinerarea de sine este media la nivel ridicat. Până una alta ești un mișcător și agitat cap de Idiot. (Vehiculul gol a intrat între timp și începe să se înfășoare complet într-un cupon
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Azi Graz-ul trebuie să poată să nu-l doară nimic. Astăzi e valabil imboldul cel de jos al șteimarchezului. Azi percutoarele or să fie instalate în vată. O tejghea în natură a fost pregătită pentru ca să ne recreem cu succes după istovirea prin artă, prin muzica totalitară, care nu se poate despărți nici de data asta de ea din punct de vedere tematic. Plăcerea trebuie să facă o excursie în Distracție, care nu se mai poate găsi pe ea însăși de atâtea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și pe o pianistă spre a fi o pianistă genială. Și această condamnare blestemată trebuie să chinuie lumea întreagă și pe oamenii sănătoși, pentru că geniul trebuie să fie un insucces divin, o excitare nefericită a naturii omenești, un complot al istovirii în descoperirea omenească. (Compozitorul și pianista nu se mai pot opri din râs) CÂNTĂREAȚA: Acest spionaj.. această orfanizare. Ultra înălțimea cea rea spionează între orfani, până când întreaga maternizare se pierde. Căldura arde în sine și moartea călătorește pe bicicletă pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
putea fi rupt; eram robul propriei mele închipuiri și, cu toată rezistența ființei mele - care se împotrivea acestei extenuări fără glorie - mă supuneam, în cele din urmă. Rămâneam atunci, cât puteam mai mult, gârbovit asupra foilor de hârtie; rămâneam până la istovirea finală. Căci singura mea nădejde era să sfârșesc cât mai repede cartea, să scap de obsesia aceasta, să devin din nou liber, tânăr, sănătos... Ileana mia ghicit de la început neliniștea. Te cuprinde demonul, spunea ea râzând. Mi sa părut curios
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prezența unui naratorpersonaj (narator homodiegetic, desemnat în text prin persoana întâi narativă) și existența unui personaj feminin, Ileana. O altă caracteristică vizează predominanța narațiunii, fragmentul fiind centrat pe relatarea succesiunii de momente ce premerg actul creației șii urmăresc desfășurarea, până la istovirea finală. Tot astfel, pot fi ilustrate trăsături precum desfășurarea acțiunii în timp și spațiu (în text apar repere spațiotemporale multiple: pe la mijlocul lui octombrie; zile de toamnă; vechea mea lume etc.) sau existența unui conflict (interior, cognitiv și creator). 9. Secvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și nu are loc în științe, ci în filosofia originară, în marea poezie și în proiectele sale (Homer, Vergiliu, Dante, Shakespeare, Goethe) (...) Științele nu își primesc fundamentul, demnitatea și dreptul decît de la filosofie (...) Ceea ce este deja în dezvoltare la Platon, istovirea experienței fundamentale și pierderea cuvîntului aletheia în semnificația sa fundamentală nu este decît începutul acestei istorii în cursul căreia omul occidental, ca ființare, și-a pierdut contactul cu sine pentru a ajunge astăzi să fie lipsit de fundament." (Roger-Pol Droit
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
corespunzătoare a efortului, odihnă activă și masaj. 14.3. Masajul în formele patologice de oboseală Oboseala patologică are două forme: oboseala patologică acută, manifestată prin epuizare și supraîncordare; oboseala patologică cronică, manifestată prin surmenaj și supraantrenament. Epuizarea Se caracterizează prin istovire, extenuare, incapacitate de a continua efortul și se poate instala datorită prezenței unor stări predispozante ca: debilitate fizică, astenie, convalescență, tulburări glandulare etc., mai rar întâlnite la sportivi. Supraîncordarea nervoasă Se caracterizeză prin diminuarea, dincolo de limita normalului, a vitezei de
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]