655 matches
-
să spună în loc de ceea ce spusese de fapt. Pe urmă se văicărea cât de orb a fost. Regreta că a făcut cutare lucru și se învinuia pentru că a uitat să facă altul. Se făcuse târziu și acum eram și eu la fel de istovit ca și el. Și acum ce ai de gând să faci? l-am întrebat în cele din urmă. Ce aș putea să fac? Am să aștept până când trimite ea vorbă după mine. — Nu vrei să pleci o vreme în străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați ordinele mele imediat! mai strigă poetul. - Du-te naibii! Îi strigă drept răspuns omul de sus, care Își dusese mâinile pâlnie la gură pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
respire adânc. Parcă străzile Florenței ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă irespirabil. Căută o altă imagine În memorie. Pietra, cu chipul ei, cu zâmbetul ei disprețuitor. - Ocupă-te domnia ta... eu sunt istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început monosilabic, bargello se Întrerupsese, ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care să continue. Aruncă o privire bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
anul Jubileului. Nu-i așa că ar fi o batjocură cumplită pentru Bonifaciu? - Am putea crede că papa a proclamat acest Centesimus tocmai pentru a exorciza această posibilitate, murmură Dante. În scurt timp, Bernardo Își luă rămas-bun, Îndepărtându-se cu pași istoviți. Pentru o clipă, poetul se gândi să Îl urmeze, dar mai apoi hotărî să se Întoarcă la Alberto. Poate că erau noutăți În privința mecanismului. Și apoi cartea aceea, Mi’raj, continua să i se insinueze În minte. Chipul chinuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși somnul, aflat la pândă după ceafă, parcă voia să se țină deoparte, ca și cum sufletul său Încă nu dorea să se elibereze de trupul istovit, aflat pe punctul de a se desface În bucăți. După o clipă de inconștiență, Își redeschise ochii, din nou de veghe. I se părea că auzise un pas ușor apropiindu-se. Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie aerul sufocant, cu privirea ațintită În ochii stinși ai lui Arrigo. Poetul scoase din traistă schema lui Bigarelli. Dar astrologul, reînsuflețit cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei, erau tot felul de inși, de cele mai multe ori oameni insignifianți. Meșteșugari bătrâni stăteau lângă țărani cu obrajii rumeni, funcționari mărunți, preoți în sutane ponosite care veneau dintr-o parohie de țară după ce se treziseră înainte de răsărit, cărăuși și muncitori istoviți. Stăteau cu toții pe aceeași bancă, cea bună. Mulți dintre ei s-ar fi putut afla pe banca din față, între cei doi jandarmi mustăcioși, țepeni ca niște statui. Și sunt sigur că, în adâncul lor, știau asta în chip obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să care bolovanii în jos, pe scări. Iar glia maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de hârtii care i se estompează în fața ochilor istoviți. Azi mă mai duc și la clubul de jazz, trâmbițează vesel Hans. Își pune pe el haine care sunt la modă la sfârșitul anilor ’50. Ele îl protejează și‑l camuflează. În ceea ce privește moda, epoca asta a rupt‑o cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici măcar seama că nu mai ești lucid, toată spaima aceasta dispare În momentul În care ajungi exact În starea de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă dacă ești viu sau mort. Dacă poți să-ți Întinzi oasele istovite, nu mai contează că te Întinzi Într-un pat cu cearșafuri din mătase sau că o faci pe asfalt. Dacă-ți pierzi mințile, nu mai poți să faci diferența Între tine și ceilalți. Se simțea la cei ce-și făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Oștirile n-au vrut să se îndrume, N-au mai dorit podoaba fără nume Și n-au găsit albastrele palate. Încât, sub vântul aprig de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe și dureri, Noi trăim hrăniți de visuri Și-nsetati după plăceri! Mulți copii voioși se urcă. Câți în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist și frânt, sau istovit. Vine-odata însă vremea, Să ne coborâm și noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEȘNICIEI: Am trăit și n-am știut. -------------------------------- George GOLDHAMMER
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA [Corola-blog/BlogPost/362284_a_363613]
-
Toate Articolele Autorului ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
numai 5 lei. Am rămas surprins. L-am chemat în curte, i-am dat să mănânce și apoi, i-am mai dat 10 lei. Total, 25. Cu greu i-a primit. Câtă cinste și omenie am putut simți din partea unui istovit al roabei sale, un țăran harnic al cărui singur țel era munca și un câștig cinstit. Cu mult respect, m-a rugat să merg cu el a doua zi, la CEC, să-i calculeze dobânda de pe carnete. Avea trei. Pe
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
îmi lipsește chiar fluierul lui Nae lu' Doguță”. Am rămas surprins de răspunsul romantic al marelui om și medic Teja Papahagi... Îi lipsea chiar fluierul acestui truditor al Domneștiului. Și așa, într-o zi, apune soarele peste ochii bolnavi și istoviți, care de-abia mai zăreau ai lui Năică lu' Doguță. Fluierul său, care de o viață fredona „zărzărică, zăr �zărea” a încetat să mai răsune pe străzile Domneștiului. S-a stins acea luminiță din viața satului. S-a stricat acea
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
numai 5 lei. Am rămas surprins. L-am chemat în curte, i-am dat să mănânce și apoi, i-am mai dat 10 lei. Total, 25. Cu greu i-a primit. Câtă cinste și omenie am putut simți din partea unui istovit al roabei sale, un țăran harnic al cărui singur țel era munca și un câștig cinstit. Cu mult respect, m-a rugat să merg cu el a doua zi, la CEC, să-i calculeze dobânda de pe carnete. Avea trei. Pe
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
îmi lipsește chiar fluierul lui Nae lu' Doguță”. Am rămas surprins de răspunsul romantic al marelui om și medic Teja Papahagi... Îi lipsea chiar fluierul acestui truditor al Domneștiului. Și așa, într-o zi, apune soarele peste ochii bolnavi și istoviți, care de-abia mai zăreau ai lui Năică lu' Doguță. Fluierul său, care de o viață fredona „zărzărică, zăr �zărea” a încetat să mai răsune pe străzile Domneștiului. S-a stins acea luminiță din viața satului. S-a stricat acea
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
bătea străzile satului. Mi-amintesc - să fi avut vreo 17-18 ani - de un Crăciun bogat în zăpadă - îl găsesc plângând pe strada de lângă Tărbașan, adunând pachetele de drojdie blestemând pe un nene beat, care-i aruncase cutia legată de gâtul istovit. L-am ajutat să le așeze, mult timp mulțumindu-mi. Avea în comună și zonele învecinate și un alt rol, de păstrător al unei tradiții „paparuda”. În secetele lui iulie și august, se făceau slujbe la biserici pentru ploaie, se
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam dinainte apă multă. Dar
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
deasupra noastră aburii îngheață din nou în curând în centrul pământului o să fim [13] Stinge acest foc cu picioarele porunci când ajunseră în adâncul pământului dansând își turna cenușă în păr și cânta în lumina vântului [14] Sufletul adormi greu istovit în timp ce Doamna cânta și dansa dar Doamna-l văzu și-l strigă s-o vadă cum cânta și dansa [15] Doamnă, nu mai ajungem o dată trebuia să fiu a doua zi într-un loc mă grăbesc și de aceea te
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
de sânge, oase, jar... Însuși Asmodeu zbura în dans cu Talpă Iadului bătrână; se clatină lumea-n balans și hanul se lasă pe-o rană... - Cântați! le zise Sarsailă, pan’ prăbuși-s-or toate cele! Diblașii zdrăngăneau în sila, mult istoviți, cu mâini rebele... Cand pe cer se iviră zorii și-n geamuri răsunau cocoșii, în nori pieriră dansatorii - umbre-n răsărituri roșii... Diblașii-n somn căzură frânți și se treziră-n grajd pe paie... în săcui nu galbeni și arginti, bălegar
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
De vreo două ore s-au năpustit ca un nor blestemat asupra casei noastre și dacă omor una, apar altele o sută!... Nu-i lucru curat! Fugi de cheamă pe bunică-ta! Fugi!... imploră biata mama cu chipul palid și istovit. - Mai întâi ieși de aici și renunță să lupți cu ele, că nu reușești decât să îți faci rău și să le îndârjești și mai mult! Nu vezi că vin mereu? Hai să ieșim afară, mamă! Te rog! Nu te
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
cerul solid, iarbă șoptea, florile cântau, aerul dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele în adâncul Infernului. Cel care pătrunde în flacăra, în zbor, în vânt și Mâna-Ce-a-Scris-Totul vă descifra hieroglifele sufletului tatuat, Există o cale de salvare - Voința prin care deții controlul! Privește spre
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
bine?” sare ieduțul pe lângă noi. „Bine, bine!” aprobă, îngăduitor, femeia. „Unde mi-e copilul?” întreabă bărbatul în salopetă. „Nu știu, era pe-aici!” se preface femeia. „Cum nu ști unde mi-e copilul?” întreabă din nou bărbatul și se așează istovit și necăjit pe bancă. „Eu cu cine îmi mănânc pachețelul și bunătatea asta de înghețată?” „Cu mine, tati, cu mine!!!” răsare de după un copac micul nostru cofetar. „Daaaaaaaaaa...cu tine, zmeule! dar și cu mami, și cu tanti...că nu
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
speranță, iar singura cale de a fi fericiți este lumea de apoi pentru că, acolo „Nu semnezi foi, nu te-așteaptă nevoi,/ Nu te simți prigonit, de ochi urmărit,/ Nu te sperie strigoi, nu-s la pândă ciocoi,/ Nu te simți istovit, ci-n pace liniștit...” (Joc de gânduri printre rânduri, p 167). Omul contemporan poate avea și crede într-un singur posibil Vis de libertate (p. 118) „Când vremea o să vină,/ Pragul să-l pășești,/ Lumina cea divină,/ Te-ndeamnă s-o-nsoțești
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > PUTEREA IUBIRII NOASTRE Autor: Roznovan Amelia Lavinia Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Speranța zace obosită în două suflete de huma Înghețată,istovita-n dimineți cu stropi de brumă Ne-nvaluie suflarea în zorii zilei reci Și gerul arde-n noi pierdutele poteci. Ne doare ignoranța,tăcerea grea în doi Când obosiți de toate,noi nu mai suntem noi ! Ne mistuie dorința și crezul
PUTEREA IUBIRII NOASTRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368629_a_369958]