462 matches
-
aflu adevărul din prima mână, înainte de a intra în salon, avusesem o scurtă discuție cu un doctor pe care-l auzisem rostind ceva în italiană (era jumătate grec, jumătate italian, ca și prietenul meu Katraro). I-am oferit o țigară italienească, ca să creez astfel un climat de familiaritate, și l-am întrebat dacă bolnavul avea speranțe să se mai întoarcă acasă. A dat din cap cu înțeles, spunându-mi că zilele îi erau numărate. După părerea mea, era imposibil ca poetul
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
forme mai vechi (precum Lipsca pentru Leipzig) au devenit totuși desuete și probabil opace pentru cei mai mulți. Formele specifice de transpunere a numelor proprii într-o limbă străină sînt adesea derutante (și pot produce confuzii în traduceri): Monaco, într-un text italienesc, se poate referi la München, nu numai la Principatul Monaco. Adaptarea împrumuturilor lexicale asculta în trecut, de fapt, de aceeași logică - a minimului efort pentru vorbitorul locului. Așa se explică în română impunerea destul de rapidă a multor forme depărtate de
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
transmisiile de la JO să fie Torino și nu Turin, cum este cunoscut orașul piemontez de către englezi și americani" (Cotidianul, 15.02.2006). Discuțiile par să fi activat mai multe clișee și diverse tipuri de argumente: de la calitățile estetice ale formei italienești (mai melodioase, invocat fiind prin analogie Pavarotti!), la dorința localnicilor, titulatura oficială etc. Comentariile legate de această dispută (de exemplu, pe forumuri) ilustrează la rîndul lor alte atitudini și identități locale: la urma urmei, spun unii, forma grafică din engleză
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
1892) și a doua oară, la 15 octombrie 1898, cu Emanoil Krupenski. Lucian Venier - a cărui mamă era născută Rosetti-Tețeanu - provenea dintr-o familie în care se vorbea de descendența din dogii venețieni cu acest nume. Trebuie precizat că numele italienești apar adesea în lumea egeană, atât datorită dominației venețiene direct, cât și influenței pe care Serenisima Republică precum și alte focare de civilizație italienești le-au exercitat asupra Greciei de sub Turcocrație. La Biblioteca Academiei Române, în arhiva genealogistului Ștefan D. Grecianu, se
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
familie în care se vorbea de descendența din dogii venețieni cu acest nume. Trebuie precizat că numele italienești apar adesea în lumea egeană, atât datorită dominației venețiene direct, cât și influenței pe care Serenisima Republică precum și alte focare de civilizație italienești le-au exercitat asupra Greciei de sub Turcocrație. La Biblioteca Academiei Române, în arhiva genealogistului Ștefan D. Grecianu, se află rezumatele a trei documente păstrate în aceeași instituție - datând din 1795, 1799 și 1816 - care se referă la spițerul Alexandru Venier din
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
endecasilabic, așa cum a fost el conceput de creatorul genului. Într-adevăr, îngemănarea profundă a limbii române cu italiana, a condus la această duplicitate lingvistică. Într-o altă ordine de idei, sonetul de expresie anglo-saxonă, care a urmat aproape imediat schemei italienești a acestui gen liric, se exprimă în 12 silabe, din lipsa capacității limbii de a reduce cele 14 versuri ale sonetului la clasicele 11. Mergând pe aceeași proiecție creativă, sonetul francez este fiul direct și irefutabil al metricii lui Victor
EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ – THEODOR RĂPAN. In: Editura Destine Literare by GEORGE ASTALOȘ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_254]
-
curios, de rea-credință: ca ,răsplată" a ospitalității sale, unii români dintre cei găzduiți de dânsul la Napoli se întrebau în România dacă nu cumva această ospitalitate s-ar datora faptului că profesorul Onciulescu ar fi un... informator al Serviciile Secrete italienești... Mare e grădina lui Dumnezeu! Mi-am explicat asta și prin teroarea regimului comunist din România: oamenii nu puteau pricepe că cineva ține porțile deschise din pură ospitalitate. Perioada interbelică a fost una de efervescență în planul relațiilor bilaterale. Atunci
Cum se vede din Italia cultura română by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/10767_a_12092]
-
beneficia de alte numeroase activități culinare speciale. „Sunt deosebit de încântat de noua participare a METRO Cash & Carry România la Festivalul Italian. Sunt sigur că evenimentul «Il Gusto d'Italia» va aduce și în acest an un omagiu excelenței produselor agroalimentare italienești și va reuși să aducă în fața consumatorilor români înalta calitate a acestora", a declarat Excelența Sa, domnul Diego Brasioli, Ambasadorul Italiei la București. "Prin programul <>, îi întâmpinăm pe întreprinzătorii independenți, clienții noștri, cu promoții specifice care să le ofere avantaje competitive
Surprize la METRO: Civilizație, cultură și gastronomie italiană, la "Il Gusto d'Italia" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30639_a_31964]
-
diferite în care poate fi preparată o salată; știa tot ce se poate ști despre amestecul băuturilor; cânta la vreo șase instrumente muzicale și era prima persoană, sau poate că ultima, care se pricepea să prăjească brânză în fastuosul cămin italienesc. Până și slujnicele, care îl disprețuiau, chicoteau la glumele lui, iar servitorii, care-l detestau, zăboveau prin preajmă ca să-i asculte poveștile. Într-adevăr, casa nu fusese niciodată atât de plină de viață ca acum când o însuflețea el - ceea ce
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
a fost. Sala mare n-a arătat niciodată atât de vastă, atât de splendidă, atât de pustie ca în clipa când s-a auzit uruitul trăsurii. Orlando a știut că niciodată n-o să aibă inima să prăjească brânză în căminul italienesc. Că niciodată n-o să aibă cutezanța să glumească pe seama picturilor italienești; că niciodată n-o să aibă îndemânarea să amestece punciul așa cum trebuie să fie amestecat; și o mie de glume picante și de calambururi vor rămâne pierdute pentru el. Și
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
atât de splendidă, atât de pustie ca în clipa când s-a auzit uruitul trăsurii. Orlando a știut că niciodată n-o să aibă inima să prăjească brânză în căminul italienesc. Că niciodată n-o să aibă cutezanța să glumească pe seama picturilor italienești; că niciodată n-o să aibă îndemânarea să amestece punciul așa cum trebuie să fie amestecat; și o mie de glume picante și de calambururi vor rămâne pierdute pentru el. Și totuși ce ușurare să nu mai audă glasul acela arțăgos, ce
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
școala virtuților bunului cetățean. Așa cum a fost grădina copilăriei mele, nu mi-e rușine cu ea. Îi păstrez icoana credincioasă în suflet, de unde n-au putut-o izgoni nici imaginile mai proaspăt întipărite ale grădinilor cu caturi de pe malurile lacurilor italienești, albastre ca cerul de pe cărțile poștale ilustrate, nici idilele rurale cântate de poeți romantici. Mi-e dragă amintirea ulițelor de mahala pe unde-am hoinărit, cu Azorache după mine. Mi-e drag maidanul pe care am înălțat zmeul. Mi-e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
canoanelor celor 14 versuri. El a optat, în imensa majoritate a sonetelor sale, pentru formula a două catrene având rimă îmbrățișată: abba// baab/, urmate de două terține (rimă liberă, variată: cdc// dcd ori: ccd// eed) - în forma sa clasică/ ,,regulată’’/ italienească, numită și petrarchistă. Spre finalul urieșescului album (lunile a XI-a și a XII-a), Theodor Răpan exersează și forma botezată de istoricii literari ca fiind ,,neregulată’’/ englezească/ shakespeareană: trei catrene având rime alternative (diferite în fiecare catren) și un
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
frumos proiect și pentru a afla ce anume l-a determinat să deschidă un astfel de local. L-am rugat așadar pe dl. Pascu să ne spună cum s-a născut ideea restaurantului „Torna Frate.” Am avut până acuma restaurante italienești, restaurante cu profil fast-food, și altele cu un alt profil decât unul specific românesc. Am simțit la un moment dat că am acumulat o experință suficient de mare ca să deschid și un restaurant românesc, mai altfel decât celelalte. Am vrut
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]
-
Cu: Maria Obretin, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Marius Manole. Rezervări la: 021 31 61 682 / 0736 414 244, rezervări@godotcafeteatru.ro Vineri, 18 octombrie - Seară italiană Oră 19:00, Mille Sapori (Băneasa Shopping City, parter, culoar central): Degustări de delicatese italienești Demonstrații de Latte Art cu Laurențiu Ștefan (SCAE România) Recital de muzică italiană Rezervări la: 0725 040 325, contact@millesapori.ro Sâmbătă, 19 octombrie - Seară argentiniana Oră 19:00, Cafepedia Română (Str. Arthur Verona, nr.2): Tango argentinian - Demonstrație și
A 5-a ediție a Festivalului Ceaiului şi al Cafelei [Corola-blog/BlogPost/93387_a_94679]
-
cu mulți autori pe care mă mulțumeam să-i cunosc doar așa, superficial și la întâmplare. Seara îmi vizitam prietenii. Treceam des pe la familia Stroeve și uneori împărțeam cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
brocart vechi pe pereți, iar pianul era acoperit cu o bucată de mătase frumoasă, decolorată de soare. Într-un colț era o copie a lui Venus din Milo, iar în altul a lui Venus de Medici. Ici-colo câte un dulăpior italienesc pe care odihneau porțelanuri de Delft și într-o parte și în alta câte un basorelief. Într-o ramă frumoasă, aurită, era portretul Papei Inocențiu al X-lea de Velásquez, într-o copie executată de Stroeve personal la Roma. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a lăsat singuri, am comentat râzând cât de diferită era situația lui actuală față de vremurile când studiam împreună medicina. Pe atunci ni se părea un lux vecin cu risipa chiar și să fi luat masa la un prăpădit de restaurant italienesc de pe Westminster Bridge Road. Iar acum Alex Carmichael era consultant la cinci sau șase spitale. După câte cred, câștiga zece mii de lire pe an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil aveau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
erau, și meandrele psihologiei lor rămâneau pentru mine un mister. Îmi dădeam seama că nu erau niște oameni pe care să-i satisfacă perspectiva de a bea un vin de colecție sau de a se plimba cu o mașină sport italienească. Nu-mi puteam imagina ce anume ar fi putut să-i facă să sară În sus de fericire, ca niște copii. Dar oare de ce trebuia eu să-mi bat capul cu toate lucrurile astea pe care nu le Înțelegeam? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
existență fără personalitate? Oare ar trebui să distrug Învelișul social sau suma de informații care alcătuia trecutul? Mi-am oprit privirile pe picioarele fotoliului pe care ședea Keiko Kataoka. Era un fotoliu Îmbrăcat Într-o țesătură ce părea de proveniență italienească, cu picioarele sculptate În motive simple, răsucite În linii curbe blânde, ale căror capete se pierdeau, afundate În covorul gros. Cum ar fi să fiu și eu la fel ca picioarele acelea? mi-a trecut o idee bizară prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unui partener de golf al bărbatului, o femeie trecută de treizeci și cinci de ani. O femeie căsătorită, cam băiețoasă, care conducea un Porsche Carrera, Îi plăceau rockul britanic și filmele franțuzești ale regizorilor independenți, iahturile, golful, săriturile de la Înălțime și mâncarea italienească. Dintotdeauna Își dorise să pătrundă În această lume a bărbaților care i se părea atât de excitantă. Două ore mai târziu, după ce mâncase mai multe feluri de paste și golise două sticle de barolo, spuse provocator: „V-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o ia de nevastă. Cu siguranță trebuie să fi fost o prostituată foarte frumoasă. I-a cumpărat tot felul de lucruri, rochii, lenjerie intimă, făceau sex de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara, o scotea la restaurante italienești sau franțuzești. Fata era Încântată și făcea orice ca să-l satisfacă. S-au iubit cu trup și suflet, până au simțit că devin unul și același. După ce s-a terminat carnavalul, a mers la ea acasă să-i cunoască părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ochi Încât ușoare riduri se formaseră În jurul lor. Fotografia era făcută, fără Îndoială, În Sicilia. — În fiecare seară ne distram până noaptea târziu. Pe vremea aceea nu prea luam droguri. El spunea că dorește să se dedice mai mult specialităților italienești decât drogurilor, ceea ce era, bineînțeles, o mare minciună. Era doar extrem de obosit. Am Închiriat o mașină sport italienească și obișnuiam să mergem până la Corleone, să observăm oamenii locului, sau să mergem să ne batem joc de prostituatele care-și făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne distram până noaptea târziu. Pe vremea aceea nu prea luam droguri. El spunea că dorește să se dedice mai mult specialităților italienești decât drogurilor, ceea ce era, bineînțeles, o mare minciună. Era doar extrem de obosit. Am Închiriat o mașină sport italienească și obișnuiam să mergem până la Corleone, să observăm oamenii locului, sau să mergem să ne batem joc de prostituatele care-și făceau veacul Într-o discotecă situată În preajma ruinelor feniciene. Ne-am distrat de minune! Am stat acolo doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]