467 matches
-
din partea călătorilor străini. O altă construcție laică bogată este palatul domnesc din București. Del Chiaro spunea că este realizată numai din piatră, cu săli mari boltite, palatul fiind Înconjurat de o imensă grădină pătrată aranjată după cel mai bun gust italienesc. Dintre elementele noi din construcția religioasă, foișorul și cerdacul sprijinit pe coloane spiralate sunt specifice stilului brancovenesc. Cele care redau cel mai bine acest stil sunt mănăstirile Hurez și Văcărești și biserica Sfântul Gheorghe-Nou. Mănăstirea Văcărești, construită Între anii 1716-1722
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
secolului al șaselea și se definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lictorică, Yambo le recitește cu ochi de colecționar și totodată de semiolog. Întârzie cu precădere asupra unor benzi desenate sosite de peste Ocean (arătând moravuri mai libere în comparație cu austeritatea italiană impusă prin decret), cărți de călătorie și aventuri sau chiar cântece italienești exprimând vise modeste de fericire și bunăstare, având puterea de alternativă la cultul festivist al eroilor atât de drag propagandei fasciste. Oricum marcat, Yambo își redescoperă feluritele și posibilele măști induse copilului de școală și educația publică, totul pe fundalul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
el apare drept o reîncarnare a Ioanei, halucinantă. Motivul dublului funcționează și de data asta la Tournier. Balul pe care seniorul vandeean îl dă în cinstea lui Prelati îi prilejuiește acestuia (dar și cititorului) o comparație între moravurile galice și italienești, izbitoare părându-i-se absența femeilor substituite de un bestiar maschilist travestit, respingător și depravat, evocându-i brutalitatea mână-n mână cu inocența animalică, o estetică a fiorului gotic și o etică a promiscuității. Treptat, Prelati își va înțelege și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de mâncare noi în meniu, tot soiul de delicatese care n-ar fi fost trecute vreodată pe lista unei crâșme așa îndepărtate de centru, dacă n-ar fi fost vocea minunată a lui Cristi. Erau acum și aperitive franțuzești sau italienești, zile în care îți puteai comanda și caviar sau somon proaspăt, dincolo de tradiționalele fripturi în sânge sau rumenite bine pe grătar, date prin vin, alături de salate care mai de care mai sofisticate, sosuri și creme ce-ți lăsau gura apă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
presei românești, numeroase și prețioase știri care atestă atenția cu care era urmărită presa străină în țările românești. Sunt citați aici cronicarii: Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce și Stolnicul Constantin, Cantacuzino. Începând cu Constantin Brâncoveanu, care citea "calendare politice" italienești, continuând cu Nicolae și Constantin Mavrocordat, care se referă într-o scrisoare din 25 noiembrie 1740, la știrile "date de gazetele din Olanda, Colonia, Lipsca, Viena și din Mantova", trecând apoi la condicele de socoteli foarte exacte ale unor domnitori
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
dat, prinzându-mi privirea deasupra capului lui Titus, mi-a făcut un semn cu ochiul. I-am răspuns cu o privire înghețată. Ne-a servit șuncă gătită cu zahăr brun, după o rețetă a lui Gilbert, și salată de roșii italienești conservate, cu verdețuri aromate. Roșiile acestea excelente trebuie mâncate reci. Pot fi ușor încălzite, dar niciodată fierte, pentru că-și pierd savoarea specifică.) După aceea au urmat cireșe și prăjiturelele spongioase de lămâie, preparate de Gilbert. Apoi brânză Gloucester cu biscuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în fou rire. Apariția mea a provocat o nouă izbucnire de râs ușor isteric și, spontan, s-au pornit să cânte din nou. Repetau întruna - și nu dădeau nici un semn că s-ar apropia vreodată de un sfârșit - un cântecel italienesc, ale cărui cuvinte mi le pot aminti, deoarece Gilbert și Titus îl cântaseră obsedant în zilele precedente. Titus îl învățase pe Gilbert, și acum îl prinsese și Rosina: Eravamo tredici, siamo rimasti dodici, sei facevano rima, e sei facevan’ pima-poma-pima-poma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de multe poveștile despre Viorica înainte și după spectacol. De la un anumit moment încolo, am început să fac colecție din poveștile Vioricăi Cortez. La Iași, în vila unor buni prieteni, la Paris, în casa de pe Boulevard Saint-Germain sau la restaurantul italienesc din colț, la Roma, pe terasa umbrită de pini a apartamentului său, la București... Mai ales la București, unde vârsta și profesia pe care mi-am ales-o mi-au dat voie să o iau la întrebări, "oficial" pe Viorica
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mâncați cel mai mult? — Mănânc orice, și roșii cu brânză, și huitres cu cea mai bună șampanie! — Care e cea mai bună șampanie? — Dragule, mie mi-au plăcut întotdeauna Cristal, Dom Perig non, Ruinart, Laurent Perrier... Sunt foarte bune. — Bucătărie italienească sau franțuzească? — Amândouă! Una pentru sănătate, alta pentru gust și rafi nament. Bucătăria franțuzească e cea mai fină din lume. Aveți un desert preferat? — Eu nu mănânc desert de peste patruzeci de ani. Îmi plăcea dulcele atât de mult, încât știam
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pentru informație și m-a întrebat, cu același zîmbet amuzat dar amabil, dacă nu simt nevoia să beau o cafea. Și încă cum! Dar nu avusesem curajul să pășesc singură în barul gării! Binecuvîntate fie cafelele în general și cele italienești în special! Ceșcuțele acelea cît un degetar, a căror sorbitură te trezește din somn, din oboseală, din morți, cu biciul lor neiertător de cofeină! Sorbind dintr-un asemenea degetar, i-am mulțumit spiridușului din fața mea, că m-a scos din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acum trei ani. —Ah, ce p)cât! Era un om tare simpatic, spune Kahn, el Însuși tare simpatic. În definitiv, așa se Întâmpl). Te naști În Irlanda, te c)lug)rești, traduci la Ierusalim Însemn)ri de c)l)torie italienești din Evul Mediu, pleci la Romă și mori. Kahn insist) s)-mi arate niște b)i din Antichitate la marginea Orașului Vechi și ne c)ut)m drumul prin nesfârșitele str)duțe, unde copiii c)l)resc m)g)ruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rege), dar și acestea sunt intrate de mult în limbă. - Nu primește niciuna dintre formațiile interne recente (-ete, singurul sufix care produce substantive aparținând acestui tipar - tipul: molete, ochete, orbete, scaiete -, este neproductiv, mai ales în registrul cult). - Variantele neologice italienești din limbajul juridic, frecvente la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor (vezi Hamangiu 1887), au pierdut, aproape fără excepție, pe -e, trecând la tiparul prototipic de masculine (administratore 6 - administrator, ascendente - ascendent, comodante - comodant, creditore - creditor, debitore
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
această interpretare nu este lipsită de o legitimare istorică, o legitimare care a fost în mare parte trecută cu vederea în politica de marginalizare dusă de academiile literare și în originile sensului cuvântului roman: "Cuvântul nostru, care se trage din italienescul novella 57 și care poate fi direct tradus ca noutăți, sugerează noul statut al anecdotei narative care dorește să fie și recentă și adevărată. De aceea dezvoltarea romanului atinge lumea eroismului legendar la o extremă și jurnalismul extrem de modern la
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
leagă Europa de Nord și bazinul mediteranean de Orientul Apropiat și de Asia, Constantinopolul controlează schimburile în direcția de est și de nord, pînă în Rusia și Scandinavia. La vest, hegemonia sa maritimă începe să fie pusă în umbră de ascensiunea porturilor italienești, dar, pînă la sfîrșitul secolului al X-lea, cele mai active dintre ele se află tot în fera de influență a Bizanțului, fie că că e vorba de Bari, Amalfi sau Veneția. Recucerirea bizantină O nouă reorganizare a armatei, împărțită
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
regiune devine al doilea centru economic al Creștinătății. Negustori de toate națiile străbat drumurile și rîurile Flandrei, făcînd halte în marile sale orașe "postăvării" Bruges, Gand, Douai, Ypres, Arras, Saint-Omer, unde se stabilesc bancheri și corespondenți ai companiilor de comerț italienești și unde activitatea industrială se concentrează din ce în ce mai mult în mîinile cîtorva mari "postăvari-întreprinzători". O a doua zonă cuprinde Germania de Nord și zonele rhenane, ale căror orașe se află în relație cu țările baltice și din Europa de Est. E vorba de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
capete existând câte o „linie de gol”. Trecerea mingii peste aceste două linii înseamnă obținerea unui punct. Un element semnificativ pentru epocile care au urmat este denumirea încălțămintei pe care o purtau jucătorii: „Calceus”, cuvânt în care își are obârșia italienescul „Calcio” (denumirea dată fotbalului în peninsula italică). Odată cu armatele lui Caius Iulius Caesar, „harpastum” a ajuns și în ținuturile ocupate de romani Italia, Franța, Spania, Anglia de azi. Jocul La Soule jucat în Bretania devine foarte popular în Franța sub
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
practicau nepotismul, recurgeau la orice fel de mijloace de a face rost de bani și pentru a întreține o curte plină de fast și de lux, duceau o viață scandaloasă, precum Alexandru VI Borgia (1492-1503), sau se amestecau în războaiele italienești, precum Iuliu II (1503-1513). Cererile vizând o reformă radicală, care să readucă Biserica la spiritualitatea ei inițială, au devenit din ce în ce mai numeroase, dar au rămas fără efect și acest lucru a fost una din cauzele Reformei protestante, inițiată de Martin Luther
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Primărie, Poliție, Pompieri etc. Piața din Hațeg este săracă și adormită și ea, dominată de tarabe care vând mărfuri importate din Ungaria vecină sau legume-fructe din Olanda. Să cumperi în mijlocul Țării Hațegului, plină altădată de livezi de pomi fructiferi, pere italienești sau franțuzești - ce ironie tristă ! Ora 14.00. Drumul spre mănăstire. A început să fie doborâtă pădurea și în zona Prislop. Întâlnesc multe camioane care transportă lemn masiv, cu un fel de minimacara cu gheare de fier atașată de cabină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de Alecu Hurmuzaki, care avea mare trecere în cercurile boierești. Prima trupă venită în Cernăuți a fost cea a Ștefaniei Tardini, în primăvara anului 1861. Aceasta a fost întâmpinată cu bucurie de români, care mai văzuseră teatrul nemțesc, polonez și italienesc, dar limba românească nu mai răsunase pe scenele locale. Alexandru Hurmuzaki era sufletul întregii acțiuni; el scria elogioasele dări de seamă despre teatrul românesc în „Foaia Societății”, îndemna publicul la participare, alcătuia repertoriul potrivit având corespondență cu cel 19. P.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
mereu de colegii ei. Lucrase la spital, probabil fusese fericită în colectivul ei. Ei, fata asta descoperise instinctiv treaba cu dialectele și vor bea „la libera alegere”. Fără cea mai mică reținere po vestea, râdea și amesteca cuvinte românești cu italienești și cu cele din dialect, de nu mai înțelegeai nimic. Pentru că era dezinvoltă, nimeni nu-i critica felul de-a vorbi, toți credeau că se exprimă într-un alt dialect. I-am spus ce credeam. Mi-a răspuns: — Dă-i
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în care ai intrat în Uniunea Europeană, pentru că în Uniunea Europeană ai libertatea de circulație a capitalurilor, a mărfurilor, ești pe o piață comună. V.A. : Îmi amintesc că înainte de 1989, de exemplu, erau italienii care își încurajau cetățenii să cumpere mașini italienești, deși erau în Uniunea Europeană. Foarte bine a făcut și Traian BĂsescu când i-a îndemnat pe românii să cumpere produse agroalimentare românești, ca și autoturismul Dacia. Cred că nu intri în conflict cu Uniunea Europeană dacă faci politica asta. A.M.P.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și Emile Gebhart. Cea mai de seamă ispravă a lui Ramiro Ortiz, care-i va păstra numele În cultura românească, a fost colaborarea intimă cu poetul Gheorghe Coșbuc, care Încă din tinerețile lui, și mai mult cu nemțeasca decât cu italieneasca lui, dar și cu marea lui divinație artistică, se Încumetase să traducă, pentru sine deo camdată și cu goluri mari sau simple Însăilări cu creionul, „Infernul“, „Purgatoriul“ și „Paradisul“ lui Dante. Profesorul Ortiz era un savant Într-ale operei marelui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
picioare lungi și neastâmpărate În toiul intemperanțelor ei amoroase; „po doabă a redacției noastre“, cum Îi autografia Emanoil Bucuța volumul lui cu poezii; eroină gravă și pasionată, gata oricând de lucruri mari și coborâtă de-a dreptul de pe ecranul filmelor italienești din acea vreme (Lidia Borelli, Pina Menichelli, Fran cesca Bertini), care mi se mărturisea odată, din recunoștință, punându-și furoul roșu ca focul și adu nându-și șuvițele ei negre răvășite sălbatec: „Tu n-ai să-mbă trânești niciodată, Beldie! Ar fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nimeri În toate Întâmplările ciudate ale zilei. Acolo, sub bradul cel mare, stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]