875 matches
-
din cauză că pe el Îl căuta, dar la fel de bine putea fi un jandarm sau vreun agent silvic. După zgomotul pașilor, părea că distanța dintre ei devenise suficient de mare. Dacă s-ar fi trîntit la pămînt, pentru ca apoi, rostogolindu-se cu iuțeală, să se ascundă după unul din bolovanii de calcar... Dar după aceea? Urma să se mai gîndească. Încerca să cîștige timp, trăncănea verzi și uscate pentru a-și domoli teama. Deocamdată nu avea nici posibilitatea de a-l verifica pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîmplare mucul țigării, sau cineva a lovit din Întîmplare un fier cu vreun alt fier, producînd o scînteie. CÎnd mașinile de intervenție ajunseră destul de aproape, apăru mai Întîi o flacără mică, undeva pe la jumătatea cisternei, apoi focul se răspîndi cu iuțeală, cuprinse mașina și, În cîteva clipe, jeturi de lumină țîșniră În toate părțile, spintecînd văzduhul Întunecat. Era numai Începutul. Urmă o bubuitură asurzitoare, care făcu să se cutremure pămîntul. Un imens glob de foc se ridică deasupra cîmpiei și se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avea grijă și de tine. Cerșetorul este un brand, un concept, anume născocit pentru a-i face pe unii să se simtă importanți și să vizeze ochiul mereu treaz al Divinității. Mai sunt și corurile de cerșetori care mișună cu iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era ora șase fără un sfert. Plecasem cu mașina de acasă destul de devreme de teamă să nu mă rătăcesc pe drum. Totuși, în lumina farurilor de ceață reușisem să străbat fără poticneli Picadilly și Holborn și ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răspunse Honor Klein. Un răspuns destul de surprinzător. — Când spuneți asta mă faceți să mă gândesc la o vulpe care susține că crede în gâște, am zis. Râse brusc, apoi puse și cealaltă mână pe mâner și ridică sabia cu o iuțeală surprinzătoare și o roti deasupra capului. Sabia scoase un șuierat ca de bici. În coborâre, vârful sabiei trecu la câțiva centimetri de brațul scaunului meu, apoi se lăsă spre podea. — Vă pricepeți s-o mânuiți? am întrebat. — Am studiat mânuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceva mai departe de scena crimei sale. Avea prieteni la Istanbul. Josef Grünlich se decise să meargă mai departe. Decizia odată luată, el se lăsă iarăși pradă unui vis de triumf. Îi trecură prin minte imaginile unor revolvere scoase cu iuțeală, voci care i se adresau. „Uite-l pe Josef. Cinci ani deja și n-a fost niciodată găbuit. El l-a ucis pe Kolber la Viena.“ „Budapesta“. Dr. Czinner se opri din scris ceva mai mult de un minut. Pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți, și cântecul mi se-nvârte prin cap. Cântecul, glasul meu răsunând sub duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mandat de arestare! Indiferent câți oameni ar muri, nimic nu se schimbă. Domnule detectiv Danton, zic. Poate să-mi spună unde-l găsesc chiar acum? îl întreb. Numai piatra te lovește și bățul te altoiește, dar tot acolo ajungem. Cu iuțeala strigătului, blestemul mi se-nvârte-n cap, și legătura telefonică se întrerupe. L-am ucis pe mântuitorul meu. Pe detectivul Ben Danton. Iată cât de mult m-am îndepărtat de restul omenirii. Distrugere constructivă. Stridie își scutură bricheta de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe un ton jos, dar sigur, cu care vrea să-și mascheze reacția de violență ce a simțit-o născîndu-se în el cînd s-a văzut luat de piept. Femeia se retrage un singur pas, timp în care, cu o iuțeală de pasăre, mîna ei lasă pieptul cămășii, se ridică și lovește cu dosul palmei ochii tînărului, rămînînd apoi întinsă, cu arătătorul spre pieptul lui, amenințătoare: Tu m-ai făcut să recurg la gesturi barbare! Din prima clipă cînd ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ori de-un cuțit. Nu fi prost; pocherul cu-ale lui, că pe urmă, după ce doamna ne incită un pic... face un gest evaziv profesorul. Lazăr se înfurie din nou, "chiar mă crezi homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii și hainele contra obiectului de pe dumneata! spune el apăsat, arătînd spre chiloții profesorului și începe să împartă cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce brusc spre Letiția și-i înșfacă poșeta, din care scoate fișicul cu bani și-l bagă în sîn cu o iuțeală de nedescris, ca imediat să-și înfigă mîinile în părul fetei, culcînd-o jos, lîngă roată: Putoareo! Te ții de șantaj?! Ce, crezi că nu cunosc placa? Vrei bani pentru chiuretaj!? Unde nu dă dracu' să ai un copil, sau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
film. Ca și când Seagrave ar fi fost vedeta sa, necunoscutul menit să-i aducă celebritatea, Vaughan, aplecat cu o expresie concentrată peste stâlpul parbrizului, schița cu gesturi agresive cine știe ce nouă coregrafie a unei coliziuni violente. Seagrave, tolănit pe spate, fuma cu iuțeală o țigară de hașiș prost rulată pe care i-o ținea Vaughan în vreme ce el își potrivea curelele și înclinarea coloanei de direcție. Părul lui blond-vopsit reprezenta atracția principală pe stadion. Crainicul ne dădu de știre că Seagrave va conduce mașina-țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să-i Întâlnești În curând. De fapt, nu prea mulți. Stai așa, să te ajut... — Mulțumesc, nu-i nevoie, a Început el să protesteze, dar Mar ga ret Întinsese mâinile și, hotărâtă, a pus În ordine, cu pricepere și la iuțeală, pânza care nu voia să stea legată cum se cuvine. — Oricum, a continuat ea să vorbească, sunt convinsă că ești mai bun decât ei. Faptul că te-ai născut În Indonezia trebuie să te ajute. Primii patru ani de viață
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
după asemenea oameni el trebuia în schimb să accepte că bunăstarea Elenei era asigurată. Se descurcă Ștefănel, se repezi cuscrul, știți vorba aia românească: De unde nu-i, pică! Râse puternic. Oamenii ăștia din comerț îs dați dracului, domnule, au o iuțeală de minte și de mână, că n-ai timp să zici nici pâs. Acu aruncă ridichea în tingire, face aia clamp, clamp, gata ridică tingirea că doar nu-i la farmacie și-ți răstoarnă marfa în plasă. Atâția lei, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele sălbatice. Acum rațele sunt slabe și istovite, dar lacul e bogat în pește. Lacome, înghit la iuțeală peștișorii nepricepuți care înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură vor ieși noii lăstari, puișorii vor fi cât o gâgâlice. Atunci se vor putea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cu șiragul de săniuțe după noi, o pornirăm la vale într-o furtună de pulbere de zăpadă. Săniuța repezită mergea fulgerător, apoi odată o simții că saltă sus. Mă trezii în troianul ridicat la malul pârâului de băieți, ca să taie iuțeala și să se oprească săniuțele.” Mihail Sadoveanu, La săniuș Iarna E iarnă. A căzut multă zăpadă. Pe întregul pământ s-a așternut un covor de diamante. Vremea e când frumoasă, când mohorâtă. Cerul e ca leșia. Soarele apare pe cer
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând o dată În plus urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie italiană, de bună seamă. De altfel nici domnișoara nu părea Îmbrăcată În haine ieftine. Se vedea prea bine acest lucru, dar iuțeala cu care lucra te făcea să treci cu vederea bățoșenia și mediocritatea aurită a „Stilului Steilmann”. Pe un panou așezat la vedere, În fapt macheta mult mărită a paginii de publicitate a ziarului, se putea citi „Oferta zilei”. Curios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În interiorul creierului meu, o voce urlă: „Vezi, nu te-ai schimbat de la vârsta de nouă ani, îți ascunzi secretele la fel de prost! Chiar a meritat osteneala să te lauzi!” Asta nu m-a împiedicat să cad din nou în picioare cu iuțeala fulgerului: -Nu e nimic de mirare, părinții mei erau francofili. -Dar pe dumneata te-au numit Olaf. -Erau și patrioți. Trebuie să pun la încălzit mâncarea de ieri seară. O să vezi, e mai bună a doua zi. Așteptând să fiarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
volocit”. Ajunsă pe la mijlocul bălții, odată a țipat scurt și părăsindu-și postul s-a Îndreptat Înspăimântată spre mal, avea un picior Însângerat, mușcat de cine știe ce lighioană a bălții. Ochenoaia a sărit cât ai zice pește, pe mal, a spălat cu iuțeală și durere rana urâtă, a acoperit-o cu două frunze și a „legat-o” cu basmaua discret colorată a Zâniței și apoi, Îndreptându și privirea semeață asupra celor două fete mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Vroiam [corect: voiam, n.n.] să omor un om. Celălalt seamănă perfect cu mine. Are ochii tare mici și arcadele căzute, ca la clovni. De fapt, sunt identici. Trebuie să omor un om.“ „Apoi nevăstuica se repezi la mine cu o iuțeală incredibilă, mă placă scurt, ca la rugby, mă izbi cu capul de ușă. M-am înmuiat instantaneu... puncte negre... leșinam... cred că ușa era metalică. Mi-am revenit într-un târziu, cu furnicături în tot corpul, întins pe un mozaic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
jumătatea care nu a fost niciodată plină? Cine a mușcat fără saț, din lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa că eu mi-am Închipuit-o pornind de la răsunetul numelui ei, combinație Între matahală, motor și caracatiță. Rezulta o masă neagră, informă, lunecînd pe urmele mele desigur, cam la o jumătate de metru de asupra țărînii, ceea ce Îi dădea o iuțeală deosebită, practic, ca vîntul. Spaimă mare!... Văzînd că ușa postului de miliție e deschisă, am bătut și am intrat grăbit. La birou, șeful de post Stan Marinescu, prietenul meu iute la vorbă. — Nenea milițianu’, știți, o motohaliță... — A cui, mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întîlnirea cu un vapor alb, cu totul și cu totul de porțelan, al cărui căpitan i-a stri gat peste valuri camaradului său să-i treacă lui oamenii că-i Îneacă, căpitanul de la Fiume refuzînd, vaporul de porțelan pierzîndu-se cu iuțeală la orizont, iar al emigranților tîrÎn du-se anevoie Înainte, În sfîrșit, dimineața În care călătorii au fost scoși pe punte și li s-a arătat, departe, Înaintea lor, Femeia! Și atunci am Înțeles, dragu’ mamii, că aceea femeie Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spre casa parohială. — Părinte, Maica Sfîntă!... apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În biserică. Noutatea a izbucnit ca o flacără Îndelung Înăbușită și s-a răspîndit cu iuțeala focului purtat de vînt prin șire de paie uscate. Era o Împrejurare În care seceta bolșevică ajuta pălălaia să se Întindă. Într-o săptămînă, aproape Întreaga țară vorbea, În șoaptă ce-i drept, nu ca Înainte de război prin toate ziarele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o urmă de strigă, numai asta putea fi, căci, fără a zări nimic În jur, s-a simțit luată pe sus, săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]