253 matches
-
cameră. Se înclinase, fără măcar să-și privească gazda și se trezi în fața scării. Când să pună piciorul pe prima treaptă, auzi uruitul, lătratul acela gros, înăbușit. Dar nu se întoarse, nu se întoarse. Din trei salturi fusese în stradă și iuți pașii, fără a se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu râde, stimabile, nu râde. Eu merg și mai departe și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se strâmbă, obosit, psihanalistul. — Cum să nu mă iuțesc, onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se strâmbă, obosit, psihanalistul. — Cum să nu mă iuțesc, onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie să mărturisiți, tot aia era... că ce contez eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde te-am trimis de-o sèptèmânè! Unde, domnule director? nu-mi amintesc unde m-a trimis și nu m-am dus, cu receptorul sprijinit de umèr îl țin cu capul că sè nu-l scap, în timp ce mâinile mele aleargè iuți pe tastatură calculatorului, ochii țintind ecranul, La Muzeul de artè! Ce sè caut eu la Muzeul de artè?! pe drept cuvânt mè mir, aproape sè-mi alunece receptorul, Ai și uitat, Matei! pentru o clipè degetele oprindu-se în aer deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
auzit cum îi povestea lui Pietro. Cinematografele erotice erau în Piazza della Repubblica. În mijlocul pieței apa țâșnea din fântână, iar în săli țâșnea pe ecran. Asta nu-i de la mine, e de la Pietro. Sub arcadele din Piazza della Repubblica, bărbații iuțeau pasul, cuprinși dintr-o dată de grabă. Treceau de intrarea în cinematograf, apoi făceau cale-ntoarsă, ca și cum și-ar fi amintit de ceva. Lucrul de care își amintiseră îi făcea să intre în cinematograf. Nu priveau nici în dreapta, nici în stânga, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dânsul, în clipa plecării, strîngîndu-i mâinile mișcat, frățește, îl rugă să-l însoțească până la preotul satului, să cunoască barem și pe celălalt îndrumător al poporului. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge, iar un moșneag scotea apă din fântâna cu roată pentru adăpatul vitelor. ― Uite-mi toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas bun, în cerdac, de la soția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stați, nu mă jeliți, că încă n-am murit! făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă cheamă! ― Ia îmbracă-te, socrule, și du-te cu dânsul, nu ședea ca bolovanul! strigă Florica. Bătrânul se iuți, parcă glasul I-ar fi dezmeticit dintr-o toropeală. Învățătorul ar fi vrut să spuie ceva, doar pentru asta a venit cu jandarmul. Dîndu-și seama că nu poate întîrzia, bâigui pierdut: ― Dacă s-ar întîmpla să nu mă întorc, atunci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de zgomot. Acuma, într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierând de zor o melodie nemțească. Și câteva găini și rațe se plimbau prin curte, bucuroase de căldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fața osoasă, mustăcioasă, puțin adus de mijloc, se iuțea să ajute boierilor a coborî. Întrebat, înștiință pe Platamonu că conița s-a odihnit bine, s-a sculat mai adineaori și în clipa aceasta se află la oglindă, gătindu-se. Din cerdacul care apăra intrarea, arendașul introduse pe Stavrat într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Își zicea, totuși, în același timp, că se duce degeaba, căci el singur n-are să se poată lupta cu tot satul și nici să oprească pe oameni de-a se răcori. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Petre își iuți mai mult mersul. Era fără suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vestească. În momentul când deschise gura, îl văzu scoțând grăbit batista și ștergîndu-și ochii, parc-ar fi vrut să-și înăbușe lacrimile. Gestul i se păru atât de nesincer, că renunță să mai răspundă și continuă mersul întrerupt câteva clipe, iuțind pașii, ca să ajungă din urmă carul care nu se oprise. Convoiul intră curând în curtea bisericii. Preotul mai cântă puțin, apoi coșciugurile fură coborâte pe rând în mormântul deschis, lângă care stăteau cei trei argați trimiși de logofătul Bumbu să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ocrotește-ne, că mare greutate a dat peste noi! După o pauză, tânărul Herdelea întrebă iar: ― Dar revoluția asta ce-a fost, primare?... Cum v-a venit să faceți atâtea nelegiuiri, atâta stricăciune și răutate? ― De, domnule, s-au iuțit oamenii și au păcătuit fără dreptate! răspunse Pravilă amărât. Dar nici așa cum s-au întors lucrurile, parcă nu-i cu dreptate! Că prostimea-i prostime și nu-i mirare să greșească, boierii însă sunt înțelepți și... Titu nu răspunse. Întoarse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
necazurile și păsurile. Auzea aceleași plângeri, spuse cu mai multă rezervă, despre lipsa porumbului, și greutatea datoriilor, și nevoia de pământ. Nici unul, niciodată nu aducea vorba despre întîmplările răzmeriței, iar când întreba el, primea aproape mereu același răspuns: ― S-au iuțit oamenii, cucoane Grigoriță, c-așa a fost scris! Singur Lupu Chirițoiu a îndrăznit să spuie odată: ― N-a sosit încă ceasul dreptății, cucoane Grigoriță, dar trebuie să sosească odată ș-odată, că lume fără dreptate nu se poate! Cosma Buruiană
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
La fel și tata. Cu meșteșugul pe care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă cu niște șerpișori, sunt iuți și au la baza gâtului niște țepi întorși cu care te pot agăța de mână, înțepândute. Dar, deși îmi era frică, atunci când îl simțeam, îl prindeam repede și-aruncam pe mal de unde îl luam și-l băgam în oală. Soarele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
luând-o spre Burkestown, cu intenția vagă de a se duce în Hare Lane nr 16, ca și cum acolo ar fi putut găsi un alt John Robert, total diferit de celălalt. I se părea extrem de important să aibă un țel. Își iuți din ce în ce pașii. Totuși, când ajunse în Burkestown, hotărî să pornească în direcția islazului, pe la pasajul de nivel și pe scurtătura care traversa vechea linie ferată. Trecu de cârciuma Omul verde, care tocmai se deschidea. Mai multă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu ieșit din comun. Intrigat, chelnerul iuțește pasul către masă strigând: Hei! Hei!... Băieții se precipită pe culoar spre ieșire. În graba lor cea mare uită să lase servieta profesorului și se trezesc cu ea afară din restaurant. Curelaru le propune s-o arunce chiar acolo pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de sticlă. Într-o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și toată lumea se plimba. Deodată m-am oprit și am început să țip. Nimeni nu s-a apropiat de mine să întrebe ce vreau. Trecătorii au iuțit pașii și în câteva clipe în jurul meu era gol. Peste câtva timp, pe motiv că nu eram în toate mințile și că nu puteam fi lăsat să predau elevilor, am fost concediat de la liceu. Dar nu m-am întristat. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l lătrară, doar, îl hârâiră
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai se făcu că nu înțelege. O coti pe-o hudicioară. Chipul acesta de a se comporta era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
epuizeze capacitatea de concentrare, oricum slăbită de computere. Se aprinseră felinarele de stradă, pe acele străzi care aveau felinare. Acum, clădirile se derulau și se repetau, iar străzile erau o simulare mai previzibilă decât în jocurile on-line ale lui Mark. Iuți pasul pe Central, înapoi spre spital, dornică să-l aibă din nou pe fratele ei doar pentru sine. Dar Rupp și Cain erau încă acolo, tolăniți în scaunele de spital. Mark stătea pe pat în capul oaselor. Toți trei făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de antebraț ca o rachetă de tenis. Pur și simplu vine spre mine, tot numai un zâmbet, și zice: „Tu ești cu ăia de vor să salveze păsările alea nenorocite, nu-i așa? Ai idee câte pagube fac păsările alea?“. Iuțesc pasul, ca să evit scandalul, iar el începe să țipe: „Americanilor le-a luat sute de ani să facă niște ferme frumoase din mlaștinile astea. Și voi vreți să le faceți la loc mlaștini. Eu zic să te ferești. Fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să nu fluiere: cucerise cea dintâi victorie și senzația era foarte plăcută. 8 A doua zi dimineață, când se apropie de biroul său, Grosvenor văzu cu uimire că ușa era deschisă, în dreptul ei, o fâșie de lumina brazda coridorul. Grosvenor iuți pasul, dar se opri brusc în prag: în încăpere se aflau șapte tehnicieni din secția de chimie, printre care cei doi veniți în ajun la conferința lui. Aduseseră cu ei o sumedenie de aparate. Grosvenor văzu, printre altele, niște recipiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că facilitățile "deschise" ale Arsenalelor le stau la dispoziție. În cîteva ocazii rare li se dăduseră anumitor oameni de încredere chiar și informații "confidențiale". Stînd în cumpănă acolo, Hedrock emise ipoteza sumbră că și Kershaw a murit. Gîndurile lui se iuțiră tot mai tare și acum se îndreptară către o acțiune decisivă. Să încerce oare să intre cît mai avea încă prilejul? Ori să se retragă pentru a-și aduce foarte prețiosul costum "de lucru"? Întrebările aproape că-și primeau răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vorba de nici un pic de milă. Făcînd un gest brusc, Gonish își apropie mîna de gură, trase puțin într-o parte mîneca și rosti limpede în emițătorul minuscul instalat acolo: ― Căpitanul Hedrock se află în apartamentul personal al Împărătesei.... Erau iuți, cei trei bărbați. Năpustindu-se toți deodată asupra lui, îl răsturnară cu scaun cu tot și-l doborîră sub greutatea lor. Gonish nu opuse nici o rezistență, ci se supuse calm arestării. După o clipă simți cu ușurare că el, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-a Întins picioarele Înainte de a se Îndrepta din nou spre casă. Alt strop. A iuțit pasul. Poate că nu știa regulile. Poate că pur și simplu nu știa că nu trebuie să blestemi niciodată orice ar cădea din cer. Iar asta include și ploaia. MULȚUMIRI Acest roman a fost scris În timp ce făceam naveta Între Arizona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]