307 matches
-
și mijloacele care urmăreau formarea virtuții, a personalității oamenilor și disciplina, învățătura primită deliberat sub conducerea profesorilor. * În conștiința sa intelectuală se împreunează două lumi ale timpului aflate în continuu neastâmpăr contradictoriu, cea a filosofiei grecești și cea a monoteismului iudeo-creștin. Bibliografie De Libera, Alain, Gândirea Evului Mediu, Editura Amarcord, Timișoara, 2000 Gilson, Etienne, Tomismul: Introducere în filozofia sfântului Toma D' Aquino, Editura Humanitas, București, 2002 Le Goff, Jacques, Pentru un alt Ev Mediu. Valori umaniste în cultura și civilizația Evului
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
principiu. Atunci ei făcură să se nască deasupra lor o elevație umbroasă, văl de tristețe comună și de doliu; și își făcură veșminte trecătoare". Iată surprins momentul conștientizării goliciunii lui Adam-Eva, după consumarea păcatului originar. Potrivit Bibliei și întregii tradiții iudeo-creștine, așa începea istoria omenirii... Mai apoi, Dumnezeu a făcut, conform făgăduinței către Abraham, legămînt sfînt, prin Moise, cu poporul său, pentru recuperarea oamenilor din "obscurul lor principiu". Și le-a spus: "Deci, de veți asculta glasul Meu și veți păzi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care traiul în sihăstrie era asociat cu momente de viață comunitară; prin extensie, termenul a ajuns să desemneze și ansamblul de colibe separate în care trăiau călugării. (N.t.) * În italiană gentili: din lat. gens, -tis și gentilis. În terminologia iudeo-creștină desemna popoarele care nu erau israelite sau creștine. În accepția iudeo-creștină, este traducerea gr. ethnikós („străin, păgîn”) - N. trad. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Moreschini operate unite.doc PAGE 114 PAGE \# "'Page: '#' '" Lipseste subcapitolasul 12 PAGE \# "'Page: '#' '" E un semn
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin extensie, termenul a ajuns să desemneze și ansamblul de colibe separate în care trăiau călugării. (N.t.) * În italiană gentili: din lat. gens, -tis și gentilis. În terminologia iudeo-creștină desemna popoarele care nu erau israelite sau creștine. În accepția iudeo-creștină, este traducerea gr. ethnikós („străin, păgîn”) - N. trad. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Moreschini operate unite.doc PAGE 114 PAGE \# "'Page: '#' '" Lipseste subcapitolasul 12 PAGE \# "'Page: '#' '" E un semn de intrebare PAGE \# "'Page: Litera S cu sedilă nu o găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vârstă) după 1 200 de ani, îl întâlnește pe Federico al II-lea, eliberatorul Sfântului Mormânt și, așa cum credea acest suveran universal despre sine, însăși umbra lui Mesia pe pământ. Denunțat că nu respectă riturile catolicismului, Esperendios, încă un avatar iudeo-creștin al protagonistului, după cel de prieten de nădejde al viitorului Sfânt Francisc din Assisi, este anchetat sub tortură de însuși marele inchizitor Torquemada și condamnat la ardere pe rug. Scapă teafăr, evident (rugul fiind stins de rafale de ploaie pornite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
validării retrospective a unei opere, citită triumfalist ca împlinire necesară a unei „intuiții” prealabile, providențială. Indiscutabil, opera lui Henry pune în joc figura unui „cerc hermeneutic”. Întregul rezultat nu e suma aritmetică a părților constitutive. Întâlnirea cu Scripturile tradiției religioase iudeo-creștine avusese loc, indirect, cu mult timp înainte: prin tratarea temei „fericirii” la Spinoza (cu referiri, desigur, și la violentul Tratat teologico-politic al filozofului evreu) în teza de licență susținută în vara anului 1943 la Universitatea din Lille, prin indirecte aluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau exterioritate), devine legitimă. Nu avem de-a face, în cazul lui Henry, cu o impoziție dogmatică sau cu o imprudentă suprapunere de planuri (teologia/fenomenologia), ci doar cu omologarea unui concept filozofic fundamental („apariția”) cu noțiunea centrală pentru tradiția iudeo-creștină („Revelația”). Henry identifică latențele unui conflict major între gândirea prin „reprezentare”, care aruncă fenomenalitatea sub farul de proiecție al intenționalității și, respectiv, gândirea nudă, capabilă să recepționeze o apariție fără prealabilul unor constrângeri formale, printr-o drastică limitare a apariției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
răspuns sistematic dat filozofiei heideggeriene. Pretutindeni se pot vedea referințe circulare la temele de fond ale gândirii lui Heidegger, din perioada de tinerețe, trecând prin maturitate și sfârșind cu decada vesperală a vieții acestuia. Raportul dintre cultura elenistică și tradiția iudeo-creștină, fenomenologia religiei, conceptul vieții (inspirat de Dilthey), istoricitate, relația cu Meister Eckhart, chestionarea structurilor prereflexive ale conștiinței, tonalitățile afective ale Dasein-ului, istoricitatea, condiția modernității, nihilismul și esența tehnicii - toate acestea sunt teme de reflecție comună pentru Heidegger și Henry. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios al violenței. Tradiția ascetică a Părinților Bisericii - pentru care isihia (pacea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exercite o puternică influență chiar asupra mediilor teologice. În America de Nord, critica modernității din „cursul scurt” al manualelor deconstructiviste influențează chiar decizia asupra rosturilor pastorale ale Bisericii. Capitalismul este identificat cu „fiara”1, iar agenda feministă deconstruiește convențiile și invențiile tradiției iudeo-creștine, bazată pe cărți dubioase. De la Vechiul Testament până la autorii postbizantini (e.g. Filocalia), doctoranzii suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deasupra lucrurilor, de a le supune. De multe mii de ani ne tot retragem...”), în schimb Mașina de fabricat fantasme (1995), laolaltă cu Turnirul khazar (1997) fac în cazul lui C. trecerea, așa-zicând, de la scut la sabie. Gânditorul raporturilor iudeo-creștine și al polarităților de tot felul (național-universal, lume veche-lume nouă, Orient-Occident, revoluție-reacțiune, conservatorism-liberalism etc.), glosatorul de parabole biblice se raliază cu fervoare demonstrativă liniei Ioan Petru Culianu- Horia Roman Patapievici-Sorin Antohi: erudiția activă, unde, bunăoară, „conflictul” Platon-Aristotel, K. R. Popper
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
mai rațională despre lume. În plus, Inglehart (1990) arată că oamenii caută consistență cognitivă și au nevoie ca viziunea lor despre lume să fie consistentă cu experiența cotidiană, iar experiența cotidiană este acum diferită de cea care a modelat tradiția iudeo-creștină. Textele religioase tradiționale, care fac parte din patrimoniul iudeo-creștin operează cu o viziune asupra lumii născută in sânul unei societăți pastorale existente acum 2000 de ani. La ora actuală, cei care trăiesc în societățile moderne, puternic industrializate intră în contact
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
că oamenii caută consistență cognitivă și au nevoie ca viziunea lor despre lume să fie consistentă cu experiența cotidiană, iar experiența cotidiană este acum diferită de cea care a modelat tradiția iudeo-creștină. Textele religioase tradiționale, care fac parte din patrimoniul iudeo-creștin operează cu o viziune asupra lumii născută in sânul unei societăți pastorale existente acum 2000 de ani. La ora actuală, cei care trăiesc în societățile moderne, puternic industrializate intră în contact cotidian cu realitate total diferită față de cea propusă de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
care a influențat decisiv și pentru o perioadă lungă imaginarul animalier european. Redactată, după toate probabilitățile, în secolele II-III d. Hr. în mediul protocreștin al Egiptului (Alexandria 41), Fiziologul grecesc reprezintă "o sinteză punctuală a culturii grecești și a spiritualității iudeo-creștine, a cunoștințelor antice asupra lumii animale și a credințelor creștine. Natura animală, comună tuturor și descrisă în literatura păgână servește ca punct de sprijin unei reformulări creștine care reprezintă adaptarea sa sirituală"42. Tradus prompt în latină, cel mai probabil
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
alegerii pe dualități mai mult sau mai puțin antagoniste, valabil pînă în modernitate, s-a ivit modelul alegerii pe multiplicități luxuriante, dar calitativ omogene, scanate de consumatori. Gîndirea europeană modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate de ideea Unității, de căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește indiferența/imparțialitatea divină. Ca mecanism al forței și al necesității fără putere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
urmă violentă care îl obligă să se perceapă ca fiind diferit de alți copii, la fel ca excizia. Nu concepem deci ca argumentul invocat în acest din urmă caz să nu fie invocat și în celălalt decît pentru că cultura noastră iudeo-creștină păstrează cu Vechiul Testament o familiaritate care elimină ceea ce ar putea fi șocant în circumcizie. Direct pentru evrei, indirect pentru creștini, circumcizia aparține unui patrimoniu cultural comun. De aceea, și numai de aceea, nu ne tulbură. Dacă avocații chemați să pledeze
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu este întâmplătoare, în acest context al discuției despre conștiința de sine. Spunem aceasta pentru că lumea orientală, omul oriental se va raporta în mod diferit, își va pune întrebările în mod diferit și va găsi răspunsuri diferite, altele decât lumea iudeo-creștină, a cărei credință stă azi la baza a ceea ce numim occidentalism 178. Conștiința de sine este baza pentru libertate și raționalism, valori și stări prin care ne-am deosebit în construcția civilizației materiale. În toată dezbaterea despre economie și despre
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
doar un singur om este liber, dar tocmai de aceea asemenea libertate este numai bun plac, sălbăticie, întunecime a patimii sau uneori îndulcire, domesticire a ei, deci tot hazard al naturii sau bun plac"179. Se pare că doar lumea iudeo-creștină și-a luat în serios rolul de a-și duce până la capăt povara cunoștinței binelui și răului. Modul cum oamenii se raportează la lumea reală este determinant pentru evoluția ulterioară a civilizației pe care o construiesc, pentru știința pe care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
de ce numai lumea occidentală poate să dezvolte aceste uimitoare metode de folosință a banului, de ce tehnicismul și performanța științifică au ca punct de plecare doar raționalitatea conștiinței și nu confuzia conștiinței. Andrei Pleșu ne amintește că "Spre deosebire de metafizica veche-indiană, cosmologia iudeo-creștină nu pune la îndoială realitatea lumii"180. Nu poți înțelege ceva negându-i existența. "Creatorul nu instituie o iluzie, un joc tainic al Lui cu El însuși. Lumea creată e reală, chiar dacă e dependentă de Făcătorul ei și, prin urmare
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
lumii și omului. Sedlacek pune în evidență, în lucrarea "Economia binelui și a răului", cele două concepții fundamentale despre lume și om. Este vorba despre concepția orientală care consideră lumea ca evoluând într-o "viziune ciclică mirifică"887 și concepția iudeo-creștină. "În Epopeea lui Ghilgameș istoria nu merge în nicio direcție. Totul este o reprezentare ciclică, cu variațiuni minore, așa cum vedem în natură, iar poveștile au loc într-o stranie buclă temporală: povestea lui Ghilgameș se termină acolo unde a început
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
vorbind despre „legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului, care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” <endnote id="(58)"/>. Sorgintea iudaică a unora dintre motivele mitice În discuție pare a fi soluția cea mai simplă și totuși cel mai puțin creditată. Astfel s-ar explica sinonimia „jidovi sau uriași” din tradiția românească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la 11 septembrie 2001, tot mai multe organisme europene au dezbătut importanța componentei religioase În gestionarea eterogenității culturale. S-a ajuns la concluzia că europenii sunt „analfabeți” din punct de vedere religios, cu toate că matricea culturală de referință este de factură iudeo-creștină. Mai mult, a fost evocată teama că această stare alimentează numeroase conflicte, mai mult sau mai puțin deschise (evenimentele recente din Franța au ilustrat În mod direct o serie de reverberații ale acestei precarități, precum și inabilitatea manifestată În gestionarea scandalului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
istorice”. Eterogenitatea dezarmantă a hierofaniilor este condiția necesară, „singura capabilă să dezvăluie toate modalitățile sacrului.” ( /28). Eliade a evidențiat dificultățile de Înțelegere a hierofaniilor Îndeosebi de către omul modern, obișnuit să raporteze noțiunea de sacru la formele istorice ale vieții religioase iudeo-creștine și va pleda pentru renunțarea la prejudecățile didactice și la ipotezele evoluționiste În „explicarea sensului trecut sau actual al sacrului În culturile arhaice”. ( /30) În anumite momente istorice „fiecare grup uman a transsubstanțiat un anumit număr de obiecte, animale, plante
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
deznădejdii”, Editura Humanitas, București, 1992) și din ,,Permanența sacrului În arta contemporană” (1964), reprodus În ,,Briser le toit de la maison” (1986). Aici, Eliade se referă la cele două ,,căderi” ale omului În istorie. Prima este cea biblică. Atunci, conform tradiției iudeo-creștine, omul a pierdut posibilitatea de a reîntâlni pe Dumnezeu, dar el păstrase suficientă inteligență pentru a regăsi urmele lui Dumnezeu, În natură și În propria-i conștiință. După a ,,doua cădere” (corespunzând morții lui Dumnezeu, anunțată de Nietzsche), omul modern
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]