2,324 matches
-
de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe egipteni, iar iudeii învinseseră acest uriaș mortal pustiu prin credință. Pustiu este totul și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Însuși Tatăl, dar aceasta e altă chestiune. Iuda apare grăbit, „ca din senin” (sugestia verbului grecesc), însoțit de „o mulțime” înarmată cu săbii și ciomege. Săbiile erau ale soldaților romani, fără doar și poate, iar ciomegele (literal: „lemnele”), ale iudeilor trimiși de Sinedriu. În fine, ucenicul le dăduse consemn aliaților săi: Isus va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Oare nu sunt eu?”, pe când aici Iuda iese din pluton, pune întrebarea separat și primește chiar un răspuns foarte clar, deși aparent sibilinic. Același răspuns va fi repetat de Isus înaintea lui Pilat, un capitol mai încolo: „Tu ești regele iudeilor? Isus a răspuns: Tu zici”. Confirmare sau provocare a liberului arbitru? Firește că Iuda Îl va preda până la urmă și firește că Isus este Mesia. Afirmațiile nu sunt explicite și directe tocmai pentru că realitatea sare în ochi. Iuda și Pilat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă încetul cu încetul în ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători” va domina, cu puține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
transformă încetul cu încetul în ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani47. Cel mai celebru text în acest sens îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani47. Cel mai celebru text în acest sens îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba despre o predică rostită în Joia Mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
turbat. Copilul care L-a lovit pe Isus și din care a ieșit dracul cu chip de câine nu era altul decât Iuda Iscariotul, vânzătorul lui Isus; iar în coasta în care Îl lovise Iuda aveau să-i înfigă și iudeii sulița. Actele lui Pilat (datând cam din aceeași perioadă, sec. IV-V) propun două scenarii dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici mai puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat în grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „împins de iudei, cu viclenie”. El primește misiunea precisă de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi avut teoretic toate motivele să se debaraseze de Torah, dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
maculându-l. Prin maculare, Isus își pierde puterile dumnezeiești și cade la pământ. Avem de-a face cu scenariul luptei dintre Petru și Simon Magul, descrisă în Faptele apocrife ale lui Petru, dar cu sens inversat: aici, creștinul e biruit de iudeu. Povestea continuă. Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat într-o tunică asemănătoare cu a lor, îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de coada unui cal și-l târăște prin tot orașul până la „curtea reginei”. Astfel, confruntarea se termină cu victoria clară a iudeilor, iar „erezia” creștină este denunțată ca o impostură. Isus a existat, dar calitățile Sale magice s-au dovedit mult inferioare calităților lui Rabbi Iehuda. Prin urmare, Iuda joacă rol de adversar. El îmbracă numai pentru o clipă haina de ucenic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o piedică în fața acceptării adevărului. Prin urmare, nerecunoașterea Sa ca Mesia constituie un păcat justificabil, care poate fi înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau însă lucrurile în ceea ce privește Duhul Sfânt, dat fiind, spune Hrisostomul, că „despre Duhul iudeii aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeții au grăit prin Duhul Sfânt. Toți cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară despre Duhul Sfânt. Înțelesul cuvintelor lui Cristos este așadar acesta: Fie, spune El. Puteți păcătui față de Mine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază împotriva Duhului fără să-L cunoască pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum spune protomartirul ștefan, se încăpățânează împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul îi transformă pe torționari sau increduli în apostoli ai lui Isus: convertirea lui Pavel pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mai multe argumente fac plauzibilă ipoteza zămislirii Testamentului... într-o comunitate eseniană: 1. ospitalitatea (philoxenia), virtutea cardinală a patriarhului; 2. intimitatea cu îngerii; 3. sălașul drepților (datele din Testament... coincid cu datele transmise de către Flavius Josephus despre esenieni în Războiul iudeilor, II, 155); 4. contemplarea tronului și a carului dumnezeiesc (merkabah). În ceea ce privește data compunerii textului, mă mulțumesc să-l citez pe Mathias Delcor: Testamentul lui Abraham pare să polemizeze cu Testamentul lui Iov; într-adevăr, această din urmă scriere îl împodobește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect compensatoriu o evaluare excesivă a supraistoriei. Din această perspectivă (supraistoria: panaceu iluzoriu!), suferințele prezentului parcă nici n-ar exista. Simplitatea soluției dă seama indirect de situația disperată, la limită a grupurilor de iudei (sau creștini) aflate în vizorul ocupanților sau persecutorilor. Prelungind teoretizarea, se poate spune că „instinctul” apocaliptic se dezlănțuie, explodează în momentul de maximă constrângere sau opresiune. * Simbolic vorbind, Noul Testament e organizat după scara celor trei virtuți creștine: Evangheliile, având în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poruncă. Tot în fiecare zi, odată cu zorii, ei se înfățișau la palat și, după ce-l salutau pe rege, erau lăsați să se întoarcă la sălașul lor. 305 Curățindu-și mâinile în apa mării și rugându-se lui Dumnezeu - obiceiul tuturor iudeilor -, se înhămau iarăși la citirea și lămurirea fiecărui șpasaj din Scripturăț. 306 I-am întrebat și despre aceasta, anume, de ce își spală mâinile în timp ce se roagă? Iar ei mi-au explicat că e o mărturie cum că n-au făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda trimite direct la numele unuia dintre cele douăsprezece triburi, la numele însuși al poporului ales. În polemica antiiudaică Iuda a fost un element-cheie. Ioan Gură de Aur merge până la contopirea celor două entități: Iuda, „trădătorul lui Isus”, și „poporul iudeu”, devenit el însuși, în integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
una după alta, cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan), care cuprind minunile săvârșite de Mântuitorul, sfaturi, parabole și învățături pentru popor și Apostoli, cum și o parte doctrinară, pur ideală. Majoritatea adepților creștini, la-nceput, era formată din iudei, apoi din păgână recrutați dintre Romani, Greci și alte națiuni. Iudeii monoteiști veneau în creștinism cu o doctrină bine fixată și cu tradiții milenare, pe când păgânii politeiști și idolatri aduceau cu ei obscurantismul și o filozofie aparte, ce corespundea vremii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care cuprind minunile săvârșite de Mântuitorul, sfaturi, parabole și învățături pentru popor și Apostoli, cum și o parte doctrinară, pur ideală. Majoritatea adepților creștini, la-nceput, era formată din iudei, apoi din păgână recrutați dintre Romani, Greci și alte națiuni. Iudeii monoteiști veneau în creștinism cu o doctrină bine fixată și cu tradiții milenare, pe când păgânii politeiști și idolatri aduceau cu ei obscurantismul și o filozofie aparte, ce corespundea vremii și mentalității de pe atunci. Sarcina Apostolilor deci legatari ai Noului Așezământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cum citim în Capitolul VII 1-13, al Evangheliei după Marcu: "Fariseii și câțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s-au adunat la Iisus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzând cu mâinile necurate,adică nespălate. Fariseii însă, și toți Iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor. Și când se-ntorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le țină
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
blândului Iisus, care se ocupa numai de partea de partea spirituală și nicidecum de preocupările noastre omenești. "Împărăția Mea spuse El, lui Pilat nu este din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor, dar acum, împărăția Mea nu este aici" (Ioan Cap.XVIII V 36-37). Totuși, până-n ziua de astăzi, preoții ostracizând adevărul, buna credință și bunul simț, țipă-n gura mare că "Iisus a voit așa și nu altfel; că Iisus a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a avut de suferit cât au suferit evreii în secolul nostru." Cât despre "profeții negativi" care au căzut la un moment dat sub fascinația misticii legionare, "ei poartă cu toții semnul Fiarei". Despre Kafka, profesorul scrie că îl consideră "un mare iudeu al acestui mare secol iudaic" și adaugă: "Un creștin care se simte străin față de tradiția iudaică, ca să nu spun vrăjmaș al acesteia, nu poate fi un adevărat creștin." Dramaturgul Peter Schäffer, prozatoarea Mar-querite Yourcenar și mulți alții erau de părere
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
Domnul la lucrarea apostoliei. El s-a numit Simon până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru. Sfântul Apostol Pavel, supranumit "apostolul neamurilor" pentru că a predicat Evanghelia mai ales păgânilor, s-a născut într-o familie de iudei bogați în Tarsul Ciliciei, primind o educație strălucită în școala rabinului Gamaliel. La început, Saul, căci așa fusese numit la naștere, a fost un adept înfocat al legii mozaice și un dușman de moarte al creștinilor. Este cunoscută întâmplarea petrecută
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Tradiţii şi obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78203_a_79528]
-
identitatea de substanță și de structură numerală și literală a sintagmei ebr. lemek (nebun) cu cea care definește senioria ființei umane: melek (rege). Căci, ca o altă referință cristică, nu a fost oare socotit nebun la vremea respectivă chiar Regele Iudeilor?... Ca într-o asumată imitatio Cristi (obsesia acestui model se pare că l-a urmărit întreaga viață pe Urmuz), și „rățoii" se lasă conduși de „nebunia crucii" și vor chiar să-și „bată cuie la încheietura mădularelor" pentru a „sângera
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
a exprimat așa: da, am greșit și vreau să îndrept greșeala - spui bine când spui Israelul Lărgit! Eu însă nu mă pot opri, nu știu dacă o să-l mai văd vreodată și simt că trebuie să-i spun totul! - La iudei, ca și la creștini, omul stă în centru, nu Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu l-a văzut nimeni. În om trebuie văzut Dumnezeu. În Cristos, omul, trebuie văzut Dumnezeu. La greci, în centru stă Adevărul. Principiul Adevărului. Și în numele acestui principiu
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
Crăciun a trecut la amenințări. “Eu iert, dar nu uit” - a fost mesajul transmis de Marius Blându pe un site de socializare. "Mântuitorul nu s-a apărat în fața lui Caiafa, iar când Pontus Pilat l-a întrebat: - TU ești regele iudeilor? El a raspuns:- Tu ai zis asta, nu eu! Presa e Caiafa sau Pontus Pilat??? Spunem peste tot că presa tabloida britanică ne face în toate felurile, pe la toate colțurile, invadatori ai muncii din insulă etc. Ipocrizia în MassMedia românească
Familia învățătoarei șpăgare a trecut la amenințări grave by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52165_a_53490]