981 matches
-
râzând. ― Eu aș fi spus, dar dacă nu am dezlegare de la „stăpânire”, ce să fac? - s-a dezvinovățit Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra Liei. „Da. Mami așteaptă confirmarea bănuielii ei ca pe o izbăvire. Trebuie să-i spunem. Dar cum? Să-l determin pe tati s-o facă”. Drept urmare, i-a șoptit abia auzit: ― Tati. Ai curajul „să mă spui lui mami?” ― Dacă tu zici „da”, atunci nu am nici un păcat. Cu alte cuvinte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
comandantul unei grupe de militari italieni. Și „macaronarul” din fundul tranșeii cică ar fi răspuns: „Che bella voce!”... „Uite la tati. Eu am inima cât un purice, iar mami așteaptă să vadă dacă bănuiala ei este adevărată ca pe o izbăvire, și el... El glumește. Doamne, ce minune de om! Așa a reușit să treacă prin atâtea momente grele ale vieții, fără să-i fie zdruncinat psihicul!... Cum să nu iubești un asemenea om? Fericită ești, mami, că ai avut norocul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
egipteană încoace, noi, evreii, am fost supuși de soartă la cele mai grele și mai cumplite încercări, dar întotdeauna apele mării s-au dat într-o parte din calea noastră și am găsit în cele din urmă drumul spre limanul izbăvirii și al fericirii... Tot așa și acum!... Ridicându-se din ungherul său, bătrânul Zalman continuă să li se adreseze celorlalți vorbind în ebraică, precum un profet. Toți îl ascultară într-o tăcere pioasă și plină de respect, iar Stelian își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-a făcut un întuneric de nepătruns. Câteva limbi de foc au luminat înălțimile și hăurile, lăsându-l la vedere pe bădia Băbălean, dezbrăcat până la piele și cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
religia salvării din orice situație oricît de grea ar fi ea. E atîta potențial consolator în creștinism încît destinul tragic devine o imposibilitate. Fie că este în închisoare, pe patul de moarte sau sub oprobriu colectiv, creștinul are deschisă zarea izbăvirii. Oricît l-ai încuia, poate scăpa din capcană. În schimb, creștinul poate fi tragic pe episoade mici. De pildă, dacă judecăm răstignirea ca secvență de sine stătătoare, făcînd așadar abstracție de finalitatea ei, atunci tragismul ei este de netăgăduit. Dar
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
pe loc, și aștept, aștept". De fapt, e vorba de o năzuință spre un adevăr de o natură personalizată, cu o bază ontologică. Filosofia greacă i se pare "decepționantă" pentru că "nu caută decît ... adevărul", spre deosebire de filosofia indiană care "caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important". Incongruent atît cu statutul de sfînt cît și cu cel de filosof, după tipicul clasic, Cioran e înclinat spre un adevăr de uz personal, izvorît din eul său, unicul care exclude eroarea: "Nu vorbind despre
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
cu care operează bardul nu e precumpănitor una a percepției senzoriale, cu o densă textură trupească. "Viziunea spiritualistă" e o perspectivă dedusă ori adăugită, nu un factor inițial. Apropiat de Caraion cu a sa lamentație întunecată, de ins robit fără izbăvire lumii fizice sau de primul Alexandru (Ion) cu aceeași cruntă depoziție de damnat, Liviu Georgescu îi deploră pe "oamenii acestei planete însingurate" nu pentru că n-au parte de o salvare transcendentă, ci pentru că își reduc existența psiho-fizică aidoma unor "măști
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Chirstopher Carley), în vârstă de numai 27 de ani, care i-a promis soției lui Walt că va obține de la soțul ei o confesiune. Dezideratul pare imposibil de atins, dat fiind faptul că acest gringo viejo vede în părinte nu izbăvirea păcatelor ci un fătălău pacifist, virgin și non-alcoolic, a se citi prin antifrază definiția bărbăției. Walt întruchipează un tip de american Old School, care a făcut războiul întorcân-du-se de acolo cu amintiri neplăcute. Remușcările nu apar însă la singura confesiune
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
ideea mesianică și a reformulat promisiunea Edenului. Locul înaintemergătorilor și al profeților a fost preluat de către Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră, lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit țara sfăntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
că l-am exclus pe cel Vechi, ci în sensul că Israel a cuprins toată lumea. Și nu e vorba de o doctrină, ci numai de un mod de viață. În Evanghelii găsim întrebarea evreului: Rabi, ce să fac ca să obțin izbăvirea? Și Învățătorul nu-i spune: crede așa sau altminteri! El spune: mergi și fă asta și asta! Adică trăiește urmând poruncile lui Moise! Iar tânărul acesta așa și face! Nici prin cap nu-i trece să încalce poruncile! Și atunci
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
1964) cu Peter O'Toole și Richard Burton în rolurile principale, film realizat după piesa lui Jean Anouilh, Becket sau onoarea zeilor. Dacă în Ostrov (2006), regizorul urmărea adâncimea unui suflet autoexilat la un mal parcă etern, așteptându-și acolo izbăvirea pentru o vină veche, aici Țarul așteaptă o iluzorie izbăvire, profesează o falsă pietate, osârdia lui întru rugăciune avându-și echivalentul în cruzimea exponențială cu care își tratează vasalii. Pentru Țar încă nu s-a inventat ideologia, însă despotul posedă
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
principale, film realizat după piesa lui Jean Anouilh, Becket sau onoarea zeilor. Dacă în Ostrov (2006), regizorul urmărea adâncimea unui suflet autoexilat la un mal parcă etern, așteptându-și acolo izbăvirea pentru o vină veche, aici Țarul așteaptă o iluzorie izbăvire, profesează o falsă pietate, osârdia lui întru rugăciune avându-și echivalentul în cruzimea exponențială cu care își tratează vasalii. Pentru Țar încă nu s-a inventat ideologia, însă despotul posedă acele diabolice „virtuți" de a sonda un suflet cu cleștele
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
au reușit să-i facă prizonieri pe acei intelectuali pentru care societate modernă e aceea care-ți umple buzunarele, indiferent de valoarea ta. Deși își imaginează că vorbesc limbajul „noului internaționalism socialist”, bolborosesc frazele grosolane ale securismului comunist. Ei văd izbăvirea în construirea unui mecanism gigantic, întins peste toată planeta, care va „redistribui” roadele unei munci pe care n-o mai depune nimeni. În logica lor strâmbă, capitalul trebuie lichidat și înlocuit cu punga generoasă a statului care probabil face rost
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
ar fi fost amenințată de pieire dacă nu i-ar fi jertfit ei toate clipele.” În realitate, iubirea Ilonei îl duce pe Apostol exact acolo unde invocațiile Cătălinei îl duceau pe Hyperion: la abdicarea văzută, prin prisma amorului-pasiune, ca o izbăvire. Pe toate planurile - intelectual, sentimental, moral -, Bologa se desprinde treptat de universul securității, datoriei, fidelității, pentru a accede la o lume țesută din teamă și dorință, fascinație și repulsie. Linia mișcătoare a frontului îl ademenește ca o Fata Morgana ivită
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
familii poetice, din timpul când istoria se retocmește pe versuri. Saltul de valoare între, de pildă, Trecutul. La mănăstirea Dealu și Umbra lui Mircea. La Cozia e incontestabil, deși ele aparțin aceleiași perioade. Să fi funcționat spusa călugărului ca o izbăvire de chingile istoriei, ale realității, până la urmă? Să-și fi căpătat poezia cadența prelungă, ca fața unui sfânt, din această conștiință că lucrurile, simbolurile, locurile nu sunt așa cum le vedem (căzute, ca la Dealu), ci așa cum vrem să ne apară
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
cu prea multă milostivire veni Dumnezeu la revărsatul zorilor, ca o adiere ușoară, răcoroasă, și-i spuse: să mergem! Și deschise ușa; iar acum, ce împăcare este aceasta, ce fericire! „Nu rabd”, spuse el, „voi înălța capul să cânt psalmul izbăvirii: Tu, acoperiș și scăpare a mea, Doamne...” Bucuria nu încăpea în inima lui; se revărsa în afară; înainta în lumina dulce a zorilor de zi, în marea milă a lui Dumnezeu - măslinii, viile, semănăturile - și psalmul bucuriei țâșnea din rărunchii
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
istoria comparată a religiilor devine o tortură. E vorba de acea sensibilitate care te face să presimți că, dincolo de erudiție și savantlîcuri filologice, e în textele vechi o boare de element divin, a cărui atingere echivalează cu o formă de izbăvire personală: o izbăvire profană, o luptă cu îngerul făcută pe propriile speze intelectuale. Din lupta lui Culianu cu îngerul se desprinde și această carte, chiar dacă una care, impresionînd prin erudiție, indispune prin incoerență.
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
religiilor devine o tortură. E vorba de acea sensibilitate care te face să presimți că, dincolo de erudiție și savantlîcuri filologice, e în textele vechi o boare de element divin, a cărui atingere echivalează cu o formă de izbăvire personală: o izbăvire profană, o luptă cu îngerul făcută pe propriile speze intelectuale. Din lupta lui Culianu cu îngerul se desprinde și această carte, chiar dacă una care, impresionînd prin erudiție, indispune prin incoerență.
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
soluția pentru ieșirea din marasmul unei existențe bulversate și în care Whip găsește un partener temporar, dar și un exemplu de redempțiune. Toate întâlnirile îl pun pe Whip față în față cu minciuna propriei existențe, cu eșecul și nevoia unei izbăviri. Minciuna lucrează în favoarea lui atât timp cât servește sistemul, iar avocatul Hugh Lang (Don Cheadle) este un exemplu de profesionalism - și împotriva lui deteriorând și ultimele rezerve de onestitate și încredere în sine pe care le mai are. Mutatis mutandis, avem scenariul
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă: 1. România literară este revista unde am debutat în calitate de cronicar de film, prin urmare ceva ce nu se uită. Datorez foarte mult directorului acestei reviste și colegilor mei
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
cu cei ce ne privesc de sus se naște «acea autoironie care ne permite să ne jucăm cu propria soartă, luând-o peste picior, îngânând-o, preschimbând declinul în legendă eroicomică, iar scorneala transformând- o în ceva ce aduce a izbăvire»“. Poate fi și aceasta tot o iluzie consolatoare, dar, dacă are rolul mobilizator al barbarilor (dintr-un poem al lui Konstantin Kavafis), e binevenită (deși, la drept vorbind, pe noi, barbarii ne-au ținut într-un „somn“ de aproape o
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
o femeie să ajungă să cadă într-un asemenea hău. Totul mi se pare interesant și deloc îngăduitor cu discursul oficial, care sună așa: „Nu permiteți să existe anorexici!” Ca întotdeauna, dragostea salvează, iubirea izbăvește. Dar este oare iubirea adevărata izbăvire?? Ah.... LVR: Anul trecut ai fost unul dintre invitații de onoare la Târgul de Carte de la Miami, prezentându-ți volumul A încetat ploaia unei „minorități” hispanice din Statele Unite. Am vorbit atunci cu directoarea Centrului Cultural Spaniol de la Madrid, care spunea
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
trădata intră cu trădătorul sau trădătoarea într-o relație tot atât de durabilă ca și iubirea cea mai fidelă, și ea se referea la intensitatea trăirii, și nu atât la valoarea acesteia. Aici se amestecau căința și umilința și regretul și nevoia izbăvirii... Destul, ca să adori ființa trădată.)" P.S.: Sunt două pagini pierdute, rădăcite una de alta și pe care întâmplarea a făcut să le întâlnesc pe amândouă, unite, într-un sertar. Două fete, așadar... Dacă cititorul le recunoaște și mă anunță, încrederea
Fete răzlețe... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11139_a_12464]
-
drogul" sinelui și de dragul adevărului istoric. Nu se dezice de greșelile sale, oricare ar fi fost ele, nici nu se iartă pentru a le fi comis, însă găsește în limbajul alert, în fraza ,mătăsoasă, fluidă și subtilă" (M. Iorgulescu) resursele izbăvirii prin confesiune. Este greu de precizat momentul în care ziaristul (comentator de sport și de film totodată) se dedulcește la ,adevărata literatură"; unii critici literari îi consideră cele cinci Supraviețuiri atestatul valorii stilistice convertite într-un Bildungsroman sui-generis. E cu
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
rugăciune" "spre Dumnezeul rece-al morții". E fiorul unei profunde pătimiri sau cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie "izbăvitor durerilor străbune" și să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]