5,195 matches
-
de doctrină și nenorocita de nepricepere i-au aruncat pe toți de la stânga la dreapta ca într-un tangaj în care ne-am trezit când cu un Quintus în USL, când cu un Oltean la guvernare cu PSD. Și-au izbit crezurile politice cap în cap până n-a mai fost nimeni frecventabil, umbra slinoasă a unei generații care nu a preluat de la precedenta decât atotputernicia găștii întinzându-se peste niște oameni care, paradoxal, aveau marea șansă să spele obrazul politicii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
arhivă, fondurile alocate fiind destinate altor întrebuințări. Mihai Moruzov menționa că „până la războiul balcanic din 1913, armata noastră n-a dispus de un serviciu de informații propriu-zis“. Abia în acel an, când armata română a intrat în Bulgaria, s-a izbit de lipsa unui asemenea serviciu „și atunci s-au luat primele măsuri pentru organizarea acestuia“. La rândul lui, Eugen Cristescu ne oferă următoarele detalii în legătură cu serviciul de informații al armatei române șa începutul primului război mondial: „Marele Stat Major, prin
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
câte foșnete are iarba și glasuri pământul câte cântări are pasărea-n zori și pe-nnoptat? cum să găsești dintr-odată cuvinte pentru câte feluri există de a purta poverile-n spate sunt copii? sunt cartofi? sunt părinți? în câte feluri izbesc zmeiele pământul - de la violent la moderat...? cum să scrii un poem în această lume de piatră și soare, ființe frunzișuri unde toate s-au spus clipă de clipă se spun în cheia deplinătății divine? Cum să scrii un poem? îl
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
totul altfel decât îmi spui mă asigură Robert care nu mai face de cinci ani nici un pas prin București pe picioarele lui are o mașină străină scumpă și costisitoare geamurile semitransparente filtrează perfect realitatea de afară nimic nu îți poate izbi retina înăuntru aerul e proaspăt și înmiresmat îți alegi orice muzică vrei radio-ul prinde câteva sute de posturi la stopuri zdrențăroșii care cer mărunțiș sunt cantități neglijabile victime colaterale "progresul nu poate fi conceput fără sacrificii" când eram mic
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
zeul Soare o rostește și o și aduce la îndeplinire: întrucât Sarmis nu a știut să vadă frumusețea cosmosului creat de Zamolxis și s-a lăsat înșelat de aparențe, zeii l-au condamnat la orbire. Zeul luminii își descoperă razele: izbit de lumina frumuseților eterne fără să fi fost pregătit, asemenea neinițiatului din alegoria platonică a cavernei, cântărețul își pierde vederea. Dar, acum, după executarea sentinței se produce miracolul: sufletul zbuciumat al lui Sarmis își găsește liniștea, iar când se va
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
să mă adăpostesc în tăceri lungi și să ascult cum deasupra se răstoarnă și șiroiesc neîntrerupt vorbe și istorii cu huruit ușor, se rostogolesc minuscule fărîme de zid, strălucind stins, ca mucurile de țigară și apoi rafale de vînt cum izbesc rigolele și pereții alungă cutii de tinichea, ambalaje de hîrtie, lucruri ce așteptaseră poate ani gloria zilei în care aveau să fie golite panouri metalice și stîlpi de iluminat se înalță în stoluri și iau cu asalt șirul de fațade
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
vedea mereu cum mor și cum calc pe moarte. De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor, m-am gîndit că introducerea era încă mai lipsită de rost decît mi se păruse la început, dar că francezii o vor fi ascultat probabil cu bunăvoință. Aici în Franța, am fost izbită de noțiunea de "charme slave" și am auzit oameni eminenți spunînd despre ruși "c'est un grand peuple", în sensul tocmai ai înaltelor valori morale de care pomenea scriitoarea. Pentru mine, care am trăit în România și totodată am citit
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
-l pot, pentru o clipă, pipăi-n forma lui necunoscută, de la acest cuvînt, ca-n vis, începea poezia. * Numai că nu era de ajuns doar cuvîntul! Trebuia să mai fiu și eu! Și poate că, de fapt, conștiința, extrem de rar izbită-n priceperea mea, că, iată, exist, trăiesc, chema cuvîntul, îl împrospăta. Subtilități “pretins știutoare”! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 13.IX.1980
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
bănuite... încît pupila părea vînătă de-o beznă de cavernă... oare ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora de nu ne găsim în sine seninătatea netulburată de nimeni și nimic? aidoma timpului mult rărit în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Miron Kiropol * Și dacă simbolul nu mai are pământ Primim o a doua fecunditate. Totul trece fără culoare Într-o culoare ce izbește. Ocrul cărnii prin care am iubit Pare un cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stîlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții. Am observat ceva ciudat. De cîte ori mă reîntorc de undeva în Iași, femeile de aici mi se par mai frumoase ca oriunde! Mă înșel? Au
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
Sever cu pumnul în masă. “Știi ce-o să fac?... O să mă duc direct la ăia din Comitetul Central și-o să le spun de la obraz: “Cum vă permiteți, ciclovecilor, să dați afară din casă o familie de români cinstiți?...” Și mai izbi o dată cu pumnul în masă, făcând farfuriile și tacâmurile să zăngăne. Eleonora făcu însă o figură foarte îngrijorată. “Ei, nici chiar așa, frate! Nici chiar așa, ce dumnezeu! Trebuie să dai dovadă de tact. Gândește că avem copii”. “Eleonora are drpetate
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
reușit! După ce am trecut la vin, a dorit să-l repete! Anișoara s-a uitat fioros la dînsul! Bineînțeles că a spart o ceșcuța! Eu, ca să nu-l fac să se simtă prost, am luat o altă ceșcuța și-am izbit-o, protector, de podele. Pînă aici totul ar fi fost, să zicem, normal. Numai că Gîl, neînțelegînd bine gestul meu, considerîndu-l că pe un îndemn, a mai trăsnit o ceșcuța de podea! Atunci Anișoara, zvelta, furibunda, cu tăliuța trasă prin
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
am întrebat părinții. E vorba de o casă sau un gard din Basarabia, unde m-am născut, la țară. Deoarece am stat acolo extrem de puțin (un an, un an și ceva), mi-am putut localiza amintirea cu precizie. Ceea ce mă izbește acum este faptul c-am rămas cu obsesia zidului și-a luminii. Privesc mereu, fascinat, zidul caselor, căutînd să pătrund, să descopăr taina lor. Am certitudinea netă că această taină există, că e de ajuns un moment de neatenție din partea
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce izbește este, fără îndoială, culoarea colților, stacojie, ca și cum ar avea bijuterii în gură, nu dantură! Periculozitatea este dată, cred, tocmai de alcătuirea de o frumusețe stranie a animalului. Telefonul lui Dinescu! A venit la capătul unei zile gri. Tamara Nikolaevna, în
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
mei avizi de fericire. Să stai într-o casă cu camere luminoase, răcoroase, așezată în mijlocul unei grădini, să-ți ai razele tale de lumină, credincioase, care vin la ore fixe să se întindă pe cîte un covor sau să se izbească dulce de vreo oglindă, să auzi o cișmea picurînd pe-o lespede, afară, să dai la o parte un capot uitat de-o femeie pe patul tău, să iei cartea minunată a copilăriei și s-o răsfoiești încet, cu pauze
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
ce deliciu!) scrumbii afumate preparate în ceapă. Avea un scrînciob în care m-am legănat la infinit, ceasuri întregi, privind lumina din aer! Îmi venea să urlu de bucurie. De cîte ori veneam cu scrînciobul în jos, simțeam cum mă izbesc de ea. Lumină albă, rece, electrică, de toamnă. Atunci am studiat îndelung și o răsuflătoare a beciului aflată sub niște trepte de ciment. Trei întîlniri pe care le-am avut cu lumina, atît de prost descrise, de inexact. Rămîn doar
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă/ la nori se/ vor așterne/ ca penele/ în limb/ pe creștet/ n-o să-mi iasă/ prea devreme/ nimb voi/ zîmbiți/ cu dinții/ un pic/ îngălbeniți/ lăsați/ trufia/ ciocanul va/ izbi în/ nicovală/ tarele se/ va ciocni/ de tare/ fie/ ce-o fi ". Secunda cu mușchi Pentru Marin Ifrim, poet buzoian, poezia are mai curînd înfățișarea unei exasperări avangardiste, cu versuri-șoc și diatribe împotriva mediocrității și obtuzității de colecționar cu care
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
nu aveam nici o posibilitate să-mi dau seama cît de extinsă era această vînătoare de oameni, am optat pentru a doua soluție și m-am pus pe o lungă așteptare. Era prea frig să rămîn nemișcata multă vreme, așa că am izbit cu piciorul pămîntul înghețat și am început să-mi frec corpul cu brațele, ca să-mi mențin sîngele în mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ca un păstor nordic, cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre Nicolae Iorga apropiat de zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia își preceda stăpânul izbind în poartă, în ușă spre a se așeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului se auzea indistinct pe scări și pe culoar, înainta intensificându-se viforos; * despre Mateiu Caragiale, cu fața rasă contractată, cu lăsarea mușchilor obrajilor în
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
mijloace să-și obțină pacea interioară. În Pas de vals, un fost boxer de performanță, numit pedagog școlar după război, își impune cu grația și eficiența vechii meserii metodele didactice asupra elevilor care îi tulbură, prin simpla lor existență, liniștea: "Izbea sec și precis, fără patimă, dar cu o deosebită eleganță" (în Rebarbor, București, Ileana, 1997, p. 22). Undeva la intersecția epocilor Dej și Ceaușescu (după 1964, cum se spune în text), reeducarea tovărășească a tinerilor recalcitranți urmează stilistica pumnului; în
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
și Ceaușescu (după 1964, cum se spune în text), reeducarea tovărășească a tinerilor recalcitranți urmează stilistica pumnului; în buna tradiție sovietică a pedagogiei coercitive (tip Makarenko), întîi se lovește, apoi se pun întrebările: "Greu ca un drug, pumnul lui mă izbi peste gură.", observă, în Vals, elevul Ursescu, suspectat de furt, "O flacără caldă flutură în fața ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
moral", motivată ideologic și protejată legal. Pe aceste coordonate, scena trenului din Disciplina, zglobie și sadică, rămîne una din cele mai bune secvențe realiste ale întregii noastre literaturi contemporane: " - Deschide, bă, strigă cineva, deschide odată! M-am simțit împins, ridicat, izbit de ușă. Ușa cedă. Am năvălit înăuntru. Mirosea plăcut a fum și-a urină caldă. Vagonul era pustiu. Am intrat în primul compartiment, la nimereală, mi-am azvîrlit căciula pe banchetă și am încuiat ușa. Coridorul se întunecă de țărani
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
fluidizat sau împuținat cantitativ, corpul însuși devenind, periodic, o "vizuină luminată", un spațiu de siguranță dar și topos al unui teribil prizonierat. Tema încarcerării în structuri concentrice, de la "capul strîns puternic în scheletul craniului" pînă la "materia brută" ce-l izbește de pereții ei, dureros, este în fond drama zidirii în propriul destin: "Viața ta a fost așa și nu altfel", iată melancolia de a fi "unic și limitat" într-o lume "închisă în luminile și culorile ei hermetice". Personajul lui
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]