5,860 matches
-
Cartea lui Andrei Cornea se detașează într-un mod important și totodată discret (fără agitații metadiscursive) de convențiile spațiului intelectual în care apare, și asupra acestei revoluții silențioase vreau să mă opresc în primul rînd. Scriind despre intelectuali, Andrei Cornea izbutește să ocupe acea imposibilă linie de mijloc, punctul invizibil (inexistent, ar zice unii") al centrului care-ți permite analize și te ferește de identificări premature. Pentru cine nu știe că autorul însuși a făcut parte din Școala de la Păltiniș, afilierea
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
capăt indeciziei noastre, să ne rotunjim ideile, însuși președintele republicii pune punctul pe i, răspicat, părintește, lămurindu-ne că, fenomen universal, de neînlăturat, corupția ține de chiar condiția umană, își are gena proprie, dincolo de orice caracter politic, că n-am izbuti să o extirpăm fără a modifica firea profundă a omului. Dacă cei mulți și-au dat votul opoziției, spre a penaliza guvernul pentru corupție, acești mulți dar rătăciți, au greșit. Și asta într-o societate în care, cu nici două
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
indiferenții, cinicii, imperturbabilii, fiind la adăpost de șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a Judecății de apoi, ce dă șanse lor... ce pun suflet în tot ce fac; pe când ne-emotivii... reci, pierd, chiar și izbutind să fie numai căldicei, cum spune ecleziastul.
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
și în victoriile noastre internaționale. Dacă azi cîștigăm, mîine e musai ca arbitrii să fluiere în favoarea adversarilor, ca nu care cumva să se califice o echipă din România în fazele mai de sus ale fotbalului european. De aceea probabil nu izbutim să înțelegem mare lucru din ceea ce se întîmplă acum în Portugalia. Ne închipuim că arbitrii greșesc cu intenție, vedem peste tot aranjamente și, din aproape în aproape, ajungem la concluzia că naționala noastră ar fi meritat să ajungă în finala
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
care evoca pogromul de la Iași, scriam că prin tensiunea sa dramatică și prin forța sa de iradiere, realizase în reprezentarea plastică a acelor zile apocaliptice ceea ce nici un studiu, oricît de serios, bazat pe cifre și date statistice nu ar fi izbutit. De data aceasta, romancierul și-a trasat un alt obiectiv ambițios, acela de a descrie într-o manieră îngroșată, satirico-grotescă, societatea comunistă sub ceaușism, în primul rînd mediile sale artistico-literare, văzute prin prisma erotismului (procedeu pe care l-am întîlnit
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
deliberată lipsă de sistem? în felul în care era țesută o minciună, Yoel vedea un soi de ferestruică, de vizor, care îți îngăduia să arunci o privire în personalitatea mincinosului. La birou, Yoel era poreclit Detectorul de Minciuni Ambulant. Nu izbutea să vadă partea amuzantă a unei minciuni. Sau chiar a unei farse inocente. Nu gusta nici măcar obișnuitele păcăleli de întîi aprilie care se făceau la serviciu. El, unul, mințea numai cînd nu avea alternativă. Numai cînd minciuna îi apărea ca
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
înaintau împreună într-o explorare aproape primejdioasă. Descopeream resurse neștiute și străbăteam teritorii neumblate până ce atingeam o limită de nedepășit. Rămânea nedezvăluită numai o ultimă esență, nedivulgat numai un ultim secret. Când, foarte târziu, ne duceam să ne culcăm, nu izbuteam să dorm. Mă simțeam prea tulburat. Eram și fericit și frustrat, de parcă aș fi fost un Edmund Hillary care, urcând Everestul, s-ar fi oprit, înfricoșat, la câțiva metri de vârf. Soarta a vrut ca, după o întrerupere de câțiva
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
redusă ca arie, într-un rol mic. Totuși, plăcerea cu care îl joacă, muchia de cuțit între inocență, prostie și ipocrizie se simt din plin și aduc pe scenă dinamică și un inspirat contrapunct. Ce cred eu că nu a izbutit, sînt celelalte două roluri masculine, secundare dar importante pentru context, pentru atmosfera textului, pentru a desluși ceva din motivele retragerii în sine. Șerban Georgevici, Will Kronk și Mihai Bendeac (student la U.N.T.C.), Patrick Bennet joacă superficial, exterior, în altă
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
Orfeu în infern. Un Sarroyan mai vechiu: The time of our life. Și un Gibson: Doi pe un balansoar (încă nu l-am văzut). Muzică: Boulez, Webern, Schonberg, Hindemith. După cum vezi, tip-top. Se pare, că după o lungă așteptare, voi izbuti să obțin în curînd o slujbuliță la o fabrică. (Nothing to get excited about, dar c'est toujours ca!)" În altă scrisoare, din 1968, îi cere prietenului său o mulțime de detalii despre locuri și monumente americane. Traducea o carte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
de nervozitate combinată cu idolatria necondiționată, angoasa din final, se văd mai limpede în ce face Oana Pellea. în special în partea a doua, acolo unde ea reușește să-și ducă personajul mai departe în înțelegerea hățișului verbal Oana Pellea izbutește asta, spre deosebire de Răzvan Vasilescu, părînd că și-a luat descifrarea, pe alocuri, pe cont propriu. Mi se pare că Răzvan Vasilescu nu este marcat de ciudatul amestec de derizoriu, spirit ludic, cinism și metafizică. Și, de fapt, nici unul dintre actori
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
file stropite cu sânge". Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul pe masă, gata să-și pună capăt zilelor îndată ce va isprăvi această mărturisire prin care mai speră vag să se facă înțeles, cel puțin postum, dacă nu a izbutit în timpul vieții sale nefericite. Moartea sa îi va acuza, îi va culpabiliza pe cei care l-au împins la gestul ultim. Un tânăr de treizeci și unu de ani (exact atâția are și David Pop din nuvela Catastrofa, scrisă în
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
presupoziția probabilului eșec al doctorului Honigberger: "Tot ce știam despre Honigberger mă îndemna să cred că el pătrunsese în Shambala datorită tehnicii sale yogice, în care ajunsese maestru încă înainte de 1858, dar că misiunea cu care fusese încredințat, probabil, nu izbutise s-o ducă la bun sfârșit. Numai așa îmi explic de ce s-a întors atât de repede din India și a murit puțin timp după întoarcere" (p. 58-59). Prin urmare doctorul Honigberger ar fi murit nu ca un inițiat, ci
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
său cu Vladimir Tismăneanu, Ion Iliescu nu încearcă să-și facă altă imagine decît cea cunoscută pentru simplul motiv că imaginea sa publică e una de succes. În cu totul altă situație se află premierul Adrian Năstase. El n-a izbutit să-și contureze o imagine publică suficient de atrăgătoare, încît să nu aibă nevoie de modificări. De fapt, imaginea pe care și-a construit-o premierul în ultimii ani are nevoie de modificări substanțiale pentru a se transforma într-o
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
a intensificat, străduindu-se a strangula orice manifestare de libertate în obștea românească. Puterea comunistă nici n-a interzis-o (pentru că "era o instituție", e de părere Ion Bogdan Lefter, însă cîte instituții n-au fost desființate?), nici n-a izbutit a-i intimida pe semnatarii ei, care și-au amplificat judecata, deplasînd-o din zona literară într-una mai generală, cu țelul de-a sancționa nonvaloarea, impostura, anomalia oriunde se arătau (bineînțeles, nu fără excepțiile dezolante ale compromisului): "Construit pe și
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
simți prea tare gustul de Kierkegaard. E ciudat că Ovidiu Cotruș sau Nicolae Balotă, colegii săi din Cercul literar de la Sibiu, au reușit să nu-și altereze nici unul din studiile sau eseurile lor de bază, ceea ce Radu Enescu nu a izbutit. Nicolae Balotă și-a putut reedita în 2000 fără nici o modificare sinteza din 1971 despre Literatura absurdului, dar Radu Enescu nu și-ar fi putut reedita fără a o rescrie din temelii monografia despre Franz Kafka. Era una din sursele
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
seamă moderni, pe care nu ezita să-i invoce: Cézanne, Van Gogh, Paul Klee... îmi răsună și acum în minte glasul cald și emoționat cu care spunea: "Vreau să las țării o operă care s-o cinstească. Cred că am izbutit să înfăptuiesc câte ceva, dar nu e destul. Acum îmi văd mai bine drumul. Trebuie să dezvolt și să desăvârșesc ceea ce știu. Aș mai avea nevoie de câțiva ani..." Toată odaia - care comunica cu atelierul - era tapetată cu tablouri. îndărătul patului
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
pe o agresiune și un impediment în satisfacerea orizontului de așteptare, al unei plăceri estetice calme. Pentru obișnuiții discotecilor și amatorii de capodopere horror (orice gen are capodoperele lui) spectacolele lui Hausvater se petrec într-un univers familiar. Regizorul a izbutit și acum, ca și altă dată, să obțină reacții omogene din partea trupei, un suflu de grup, un ritm al spectacolului, dând fluență evoluțiilor individuale, asigurând ambianța emoțională necesară. Claudia Ieremia (de la Teatrul Național Timișoara) și Demeter András (de la Teatrul Maghiar
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
de cronicarii marilor ziare, prozatoarea fiind considerată un adevărat fenomen prin forța pe care o are de a desfășura o mulțime de filoane narative în paginile romanului ei de peste 400 de pagini, fără a pierde din mînă capătul nici unuia, și izbutind să ducă la bun sfîrșit o savantă țesătură multicoloră: istoria unei depersonalizări. De cîțiva ani încoace literatura ungară pare a-i fascina pe criticii și cititorii germani. După ce Imre Kértesz a fost răsplătit cu Nobelul pentru Literatură în 2002, el
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
Cu celălalt a văzut tot mai rău, pînă cînd a rămas într-un fel de cenușiu care se înnegrea progresiv și acesta. Cu o voință extraordinară, această doamnă a reușit să se deprindă cu orbirea. (Tehnic vorbind, folosesc inexact cuvîntul.) Izbutea să facă menajul și, nu știu după câte rateuri despre care nu s-a plîns nimănui, reușea să și gătească feluri simple de mîncare. Făcea atît de bine diverse lucruri casnice, încît unii dintre apropiații ei credeau că de fapt
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
regimului, ci ca ipoteză de presă. Ion Cristoiu știa și știe să fie interesant și să contrarieze opinia comună. De ce nu și-a făcut Ion Cristoiu propria sa publicație după ce a fost trimis la plimbare de la Zigzag, asta n-am izbutit să înțeleg niciodată. El a mai avut experiențe eșuate cu patronii ziarelor pe unde a lucrat și după Evenimentul zilei. A trecut apoi pe la Cotidianul, pe la Azi și n-a ezitat să-și încerce norocul și la un post de
Bulina Roșie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12438_a_13763]
-
acceptă cu bun-simț luminile rațiunii, precum bunăoară, încă din timpuri mai îndepărtate, Grigorie din Nazianz, care mărturisea: "Cercetez din punct de vedere filosofic lumea sau lumile, materia, sufletul, ființele raționale mai bune sau mai rele, învierea, judecata, patimile lui Cristos. Izbutind să le lămuresc nu va fi fără folos, iar greșind nu e nici o primejdie". Autenticul duh democratic e cuprinzător și tolerant, îngăduind conexiunile rațiunii criticiste cu ineludabilele valențe religioase, metafizice, mitice ale sufletului omenesc ce nu se poate recunoaște decît
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
de ficțiune s-a modificat, deoarece acum are întreaga libertate de a se exprima. Iar ceea ce înainte era interesant în pagina de proză și avea, poate, chiar un caracter documentar, întrucât ziarele nu puteau s-o publice, dar în literatură izbutea să treacă, devine neinteresant în concurența cu presa orală și scrisă. Apoi, cultura are nevoie de o anume distanță reflexivă. După cum cultura are nevoie de un cadru organizat, stabil, fie și pentru a-și manifesta neliniștea sau revolta. cred că
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
deschidere nu numai că n-avea să dureze, dar avea să fie și extrem de limitată. Și atunci, am spus: pot să scriu. Și pot să fac anumite cedări. M.I.: ... sau concesii. B.E. ... anumite concesii, la care am consimțit, pentru a izbuti să realizez ceea ce socoteam că-i vocația mea. M.I.: Concesii, după terminologia și în perspectiva de astăzi, predominant culpabilizante, au făcut toți cei care au publicat atunci. erau ele gândite, chibzuite sau erau ,în aerul timpului"? Cît erau, dacă erau
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
înțelegând exact despre ce este vorba, am scris o carte despre Anatole France. O carte care ar putea fi reeditată și astăzi, pentru că este o carte împotriva fanatismului, a intoleranței, a dogmatismului nivelator, a tuturor relelor care pândesc spiritul. A izbutit să apară printr-un concurs de împrejurări pe care vi-l povestesc. În apartamentul familiei mele din strada Belgrad, Ť Spațiul Locativť ne-a băgat cu de-a sila - așa era pe atunci, fiecare om n-avea dreptul decât la
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
de mare suprafață, el, Mârzea, menținându-se tot timpul în umbră. De acolo acționează eficace, îndepărtându-i celuilalt din cale toate piedicile, compromițându-i adversarii prin intrigi subtile și organizându-i succesele punct cu punct. Satisfacția sa este de a izbuti într-o zonă care rămâne a performanțelor pure, căci nu pentru sine face tot jocul, încâlcește și descâlcește ițe. Și nici măcar pentru neprevenitul Amedeu nu o face, ci pentru idee, pentru marele plan. De aceea nici nu prea pune la
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]