187 matches
-
același an 1919 într-unul din eseurile din serialul Iudaism și elenism (care dă titlul ediției pe care o comentez) scria: "spunem clar: morală iudaica e incompatibilă cu viața instinctelor - cu viața. Străină în seria organismelor europene, ea a fost izgonita ori reformata. Dar daca aiurea morală iudee e numai o neizbutita epidemie, în Asia (India, Persia, China, Iudeea) e locală și endemica. Morală ar putea fi rea pentru cei cu alte instincte și buna pentru cei cari au realizat-o
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
se mărturisesc în această carte. Am luat-o cu mine și am citit-o pe nerăsuflate. A fost ca un vis, scurt, ca o întoarcere luminoasă în timp și în mine, în pasiunile mele date de-o parte, în tihna izgonită a eu-lui meu, în neliniștile nopților cînd stăteam la coadă la Teatrul Mic ca să văd "Maestrul și Margareta", spectacolul Cătălinei Buzoianu în scenografia avangardistă a Liei Manțoc, ca să-l văd pe Woland-Dan Condurache într-un rol uriaș, uriaș, și pe
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
mei vorbeau de Ierusalimul care avea să devină un oraș adevărat se gândeau la un oraș străbătut de un râu, traversat de poduri și înconjurat de păduri. Pe scurt: un oraș european. Doamnelor și Domnilor, sunt copilul unor refugiați evrei izgoniți violent din Europa. Norocul lor: dacă nu ar fi fost izgoniți din Europa anilor ‘30, ar fi fost omorâți în Europa anilor ‘40. Port încă atitudinea ambivalentă pe care o aveau părinții mei față de Europa: jind și furie, fascinație și
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
răsturnării sociale intervenite după 1944, cei care au tras foloasele imediate, dar și pe termen lung ale despuierii claselor posidente, la propriu și la figurat, mutându-se nu doar în casele, dar și în așternuturile lor, încă păstrând urma celor izgoniți. Noi demnitari, pe diferite trepte, dar nu mai jos de dreptul la limuzină directorială, inși ieșiți cu totul din zona tristă a greutăților materiale, a impasurilor cotidianului, bărbați și femei care prin simpla învârtire a roții destinului s-au aflat
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
petiție - întîmpinare pe care am adresat-o Ministerului Învățămîntului și Culturii și pe care o transcriu întocmai mai la urmă. Și cazul „Meleagridelor” vine după alt caz, l-aș califica hiperbolic, acel al operei mele „Agamemnon”, scrisă în anul 1922, izgonită tot atunci dela „Opera Romînă” prin sinistra... solicitudine a direcției acesteea și, în perioada dela anul 1930 pînă astăzi, de multe și multe ori pătrunsă și izbită afară pe ușile templului nostru de muzică dramatică teatrală. Condescindeți, vă rog, tovarășe
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
a plecat „Eu am plecat din PNL împreună cu cei care au format PLD si care, ulterior, a devenit PDL. Pot să spun că am rămas cu sufletul la PNL". Cadăr a menționat că nu părăsește o echipă decât dacă este "izgonit, alungat". După ce Vasile Blaga a câștigat șefia PDL, fostul senator a spus "Acum, în acest moment, nu se pune în discuție să părăsesc PDL. Sper că după aceste alegeri să se vindece și membrii echipei Udrea, iar împreună să facem
Scandal cu melci și cățeluși. Cadăr ar fi părăsit PDL pentru PNL by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38189_a_39514]
-
vorbit. 5. Pe cînd toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de veci!" 6. " În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei șchiopi, voi strînge grămadă pe cei izgoniți, și pe aceia pe care-i chinuisem. 7. Din cei șchiopi voi face o rămășiță, din cei ce erau risipiți, un neam puternic; și Domnul va împărăți peste ei, pe muntele Sionului, de acum și pînă-n veac! 8. Iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne mân căm unii pe alții în fiecare moment? Pufulon, izgonit, se pitise sub un liliac și mă aștepta pentru o ședință de alin tat! Stăteam un sfert de oră cu el, nu se uita la mânca rea pe care o aduceam, nu-l interesa decât clipa de prie tenie, de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
numit „orientarea reciprocă a unuia după altul”. f. A fi apreciați, acceptați, căutați etc. Nimic nu este mai frustrant, se pare, decât sentimentul neacceptării într-o colectivitate dorită. Suntem, fiecare dintre noi la un moment dat, un fel de Cain izgonit, care fuge de oameni fiindcă nu i-a plăcut să trăiască asemeni fraților lui, dar nici nu poate să existe singur. Se teme de oameni, dar nu atât de mult încât să vrea să piară ucis de ei. Sau disprețuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
dobândi puteri necunoscute asupra bucăților de carne din cuprinsul pielii lui. Explora un spațiu coroziv, mereu mai întins, pornind din pătuț, înglobînd camera, apoi casa întreagă, șirul de case ca încăperile nautilului, blocul, spatele blocului, dru-murile-ntărite pe măsură ce le bătea, monștrii izgoniți, sinapsele atingând delicat pielea altor sinapse și-ntărindu-se acolo în dâre mnezice, punți sigure peste rîpe-nfiorătoare. Mircea învăța să vorbească, fortificîndu-și precum culturiștii mușchii sintactici, zona lui Broca și a lui Wernike, învăță să țină lingura-n mână, să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică precizie, pe care doar Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un post-istoric infern? Mecanismul e dezamăgitor de simplu, și, cel puțin în vechea Europă, a funcționat cu o precizie țeapănă și caricaturală, imitând în grotesc măreția mitică. Desigur, vine vremea când fătul e expulzat din uter, când primii oameni sânt izgoniți din paradis. Pentru neamurile din Balcani coborârea în istorie a fost provocată de brusca, imatura, catastrofala conștiință a diferenței, în Evul Mediu, care pentru această regiune începe pe la 1300 și se-ntinde netulburat până după 1800, au apărut două falii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
putea depăși lipsa de orizont care-i sufocă. în finalul secvențelor de la emisiunea de știri despre care vorbeam, microfonul ajunge la un ofițer de poliție care începe să vorbească despre eficiența raziei în curs de desfășurare, pe fondul bocetelor femeilor izgonite cu forța din mica lor gospodărie. Deodată, un țigan se aruncă în fața camerei de filmat și strigă atât de tare, încît îi văd o clipă omușorul din rundul gîtului: "O să murim de foame! Dați-ne căruțele înapoi! Ce ne facem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tăi, toți, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți, și voi da pradă pe toți cei ce te prădează. 17. Dar te voi vindeca, și îți voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul acela de care nimănui nu-i pasă." 18. "Așa vorbește Domnul: "Iată, aduc înapoi pe prinșii de război ai corturilor lui Iacov. Și Mi-e milă de locașurile lui, cetatea va fi zidită iarăși pe dealurile ei, și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros al nopții de-afară. Când am trîntit-o apoi în urma noastră, am auzit ca un cutremur valul de animale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fața pământului. În consecință, soția, fiii și servitorii lui s-au văzut obligați să pornească într-un interminabil și chinuitor exod printre dune și întinderi bolovănoase, uneori găzduiți ca niște iubiți frați de sânge ai imohagilor, dar, de cele mai multe ori, izgoniți ca niște ciumați. Au fost ani grei, ce au înăsprit firea blândei Laila, dar, în același timp, i-au călit pe cei trei fii ai săi, Gacel, Ajamuk și Suleiman, și pe micuța Aisha, care își petrecu o bună parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
i se părea gravă, și situația în casă foarte tulbure. Întrucât îl privea, mai avea câteva săptămâni până la majorat și ar fi răbdat până atunci. Dar Otilia era dușmănită de Aglae și putea, în cazul morții bătrânului, să fie oricând izgonită. Îi lăsase bătrânul ceva prin testament sau nu făcuse nici un testament? Și dacă făcuse testamentul, Stănică și cu toată liota ar fi putut să-l caute și să-l fure. Avea ceva bani în buzunar, s-ar fi prezentat la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al morții și devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viață, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca și cum" al eternității din care gândul morții să fie periodic izgonit. Numai dacă ținem ochii închiși "într-o anumită privință" sîntem sufletește integri. "Sistemul de iluzii" este singurul garant al acestei miopii existențiale, singura pavăză împotriva lucidității care încearcă să ne convingă, în fiecare dimineață, că nu avem nici un motiv serios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mircea-Dimitrie din Brașov. Care, la foarte scurt timp după ce a intrat În posesia ei, a vândut-o lui Sergiu și Niculinei Sciucă, din Botoșani. Iată Însă care-i povestea Încurcata ce-i drept a acestui imobil din care a fost izgonita familia Tăcu. Menționam că dl Alexandru Tăcu, pensionar acum, a fost deținut politic. Și, În această dramatică ipostază ar fi trebuit să beneficieze conform legii (nr. 10, art. 15, alineat 4) de condiții locative similare celor dinaintea evacuării. Or, i
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cât mai era vreme. Îl dădură în pensiune la profesorul de matematică, prieten bun cu Bologa, ca să fie bine îngrijit și supravegheat, ca acasă. Când plecară părinții și rămase singur, Apostol fu cuprins de o spaimă dureroasă. Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios. Și nici măcar nu putea plânge, de teamă să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
secolului al XII-lea, câteva porturi din Flandra și din Toscana, dispunând fiecare de o bază teritorială cuprinzând cele mai bune terenuri agricole de pe continent, constituie locuri de întâlnire a negustorilor aflați în trecere, a sclavilor revoltați, a țăranilor iobagi izgoniți de pe pământurile lor. Nici un monarh absolut nu preia surplusul acestor burguri situate la marginea feudalismului; iobăgia nu monopolizează întreaga forță de muncă; o nouă clasă creativă, burghezia, aplică un complex de cunoștințe tehnice noi, economisind muncă, pentru a-și însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
statut inferior, acela de dhimmi î„protejați”); adepții altor filosofii și ateii vor fi alungați de pe aceste teritorii. • în teritoriile în care puterea musulmană a devenit dominantă în totalitate, toți credincioșii aparținând unei alte religii monoteiste vor trebui convertiți sau izgoniți: evreii, pentru că nu au acceptat Coranul, la Medina; creștinii, pentru că-l consideră pe Iisus mai presus de Mahomed. Toți „necredincioșii” vor fi declarați dușmani, pentru că „necredința constituie o singură națiune”. Anumite grupuri care vor adopta această strategie, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
despre care vă vorbesc plutește pe partea cealaltă, nevăzută, a lumii Lemnul ei îmi crește în brațe, în craniu busolele ei se hrănesc cu gravitația inimii mele Cuvintele mele sunt chiar umbra ei/ proiectată-n afară. ALTE VIZIUNI LA CERNĂUȚI Izgonită memorie, icoane proscrise Pe pereții trecutului caii verzi ai prezentului Frunza de ieri se declară azi rădăcină ah, kir Doxachi, acestor sentimente le va crește o altă inimă? această mână ciuntită își va crește alt trup? Fosforescente, umbrele s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
decât să spui că izgonirea din rai, „exodul” este un fel de exil primordial. Așa că asumarea unei culpe ancestrale, a păcatului originar, ar putea face o ființă tragică din orice ins supus agresiunilor istoriei. Suferința capătă dimensiune metafizică. „Înnobilat” astfel, izgonitul aproape că ar trebui să mulțumească prigonitorului. Doar el l-a ajutat să se înalțe întru spirit. Dar aceasta este literatură... Exilul se opune neantului. Exilul ca idee trăită, acceptată nu ca un blestem, ci ca o realitate umană. Exilul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]