291 matches
-
apreciat inventivitatea lexicală și imagistică a versiunilor sale, în special a celor din Esenin, nu o dată concurând expresivitatea originalului. SCRIERI: Veac tânăr, Iași, 1931; Cântec deplin, București, 1934; Argint, București, 1938; Poezii, Iași, 1938; Cântec, București, 1940; Ceaslov, București, 1940; Izvod, București, 1943; Pomul vieții, Iași, 1943; Treptele anilor, București, 1962; Versuri, pref. Demostene Botez, postfață Nicolae Manolescu, București, 1964; Ulcioare de piatră, Iași, 1969; Chipul din fântână, Iași, 1972; Poeme patriei, București, 1975; Poeme, cu un portret de Ionel Teodoreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
cneazului Constantin, și se poate crede că n-a cunoscut și n-a avut la îndemână ediția moscovită din 1663 a Bibliei slavone. În acest caz, anul 1663 (și nu 1664) trebuie acceptat ca termen ante quem al tălmăcirii lui. „Izvoadele letenești” evocate - tot ca auxiliare - vor fi fost reprezentate de ediții oficiale ale Vulgatei, tipărite, probabil, la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul celui de-al XVII-lea, iar în celălalt „izvod letenesc ce au fost scos de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
termen ante quem al tălmăcirii lui. „Izvoadele letenești” evocate - tot ca auxiliare - vor fi fost reprezentate de ediții oficiale ale Vulgatei, tipărite, probabil, la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul celui de-al XVII-lea, iar în celălalt „izvod letenesc ce au fost scos de curând”, alt text ajutător, cercetătorii au văzut „o traducere latină, recentă pentru Milescu, a originalului ebraic al Vechiului Testament” (Virgil Cândea). Editorii Bibliei de la București au lucrat pe acest text al Vechiului Testament tălmăcit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
fost funcționar superior în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Debutează în 1880 în „Literatorul”, colaborând și la „Pressa” - cu nuvele și traduceri din La Bruyère, Volney, Hugo -, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Revista literară”. Majoritatea scrierilor sale sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după natură”, un fel de fiziologie în care domină observația tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la proza de observație caracterologică, în care portretul se concentra în câteva linii, cu o bună plasticitate verbală, D. ar fi putut să fie un scriitor demn de luat în seamă. SCRIERI: Izvoade. 1880-1890, București, 1892; Nuvele, București, 1896. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 203-204, II, 6-7; Iorga, Literatura română necunoscută, RFR, I, 1934, 9; Dicț. lit. 1900, 268. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
acum cum pot afla mai multe despre sfintele zidiri care împânzesc aceste meleaguri străbune. - Dacă mi-ai pus o asemenea întrebare, sunt sigur că vrei să afli cu adevărat lucruri noi. Despre mănăstirile la care te gândești poți citi în izvoadele domnești întocmite odată cu zidirea sfintelor lăcașuri sau pe timpul cât ele au ființat. Te sfătuiesc însă să nu uiți că în acele mănăstiri au viețuit călugări sau călugărițe, care la urmaurmei erau ființe omenești și deci supuse greșelii. Apoi atunci când vei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
întocmite odată cu zidirea sfintelor lăcașuri sau pe timpul cât ele au ființat. Te sfătuiesc însă să nu uiți că în acele mănăstiri au viețuit călugări sau călugărițe, care la urmaurmei erau ființe omenești și deci supuse greșelii. Apoi atunci când vei întâlni izvoade în care domnul vorbește de judecarea unor pricini între soborul călugărilor dintr-o mănăstire și poporăni sau cu soborul altui așezământ mănăstiresc, să citești cu atenție hotărârea domnească și ai să vezi că ea este izvorâtă nu numai din înțelepciunea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să văd parcă mai limpede faptele domnești și întâmplările din acele vremuri. - Mă bucură ce-mi spui și dacă mai îngădui un pic ți-aș mai da un sfat. - Il voi asculta și respecta cu sfințenie. - Umblând și cercetând cele izvoade domnești, să nu te pierzi în mărunțeli, ci să iei în seamă faptele cu adevărat mari și pilduitoare... Ascultam vorbele Spiritului domnesc cu mare luare aminte, căutând să pătrund înțelesul fiecărei vorbe. După un timp, chipul de fum a prins
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dorești să știi mai multe despre această biserică. - Intocmai, mărite Spirit - am îngăimat eu. - N-are să fie ușor de lămurit acest lucru. Eu zic s-o iei cătinel pe firul documentelor și apoi vom mai vedea... Am pus mâna pe izvoadele domnești și cronicărești, cu gândul să limpezesc povestea. Aveam în minte faptul că Petru Schiopu a domnit în Moldova în două rânduri: 1574-1579 și 1582-1591. Apoi, că în prima domnie a zidit Galata din Vale, iar în a doua domnie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în împuternicirea dată la 1 mai 1742 (7250) unui om al domniei pentru a merge la Răchiteni, să cumpere 260 căpriori, o sută de grinzi de stejar „și lemnul, de lung, de gros, să fie după cum a da vel logofătul izvod cu iscălitura dumisale.” Poruncile domnești s-au înmulțit, pentru că erau necesare multe materiale pentru tocmirea bisericii. - Așa se face că la 16 mai 1742 (7250) sunt date două porunci domnești : „Carte dată acestui armaș, ca să margă să stei zapciu asupra
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
oamenilor carei fac var pentru lucrul mănăstirii Trieh sfetitele.” După aceea, la 7 iunie 1742 (7250), „S-au scris la Ioniță Hăbășescul postelnic să să scoale să margă la satul Răchiteni, să stea zapciu asupra oamenilor , să taie lemn după izvodul ce s-au trimis și să-l pornească, să-l aducă aici cu carăle lor, la Trei Sfetitele.” La 9 aug. 1742 (7250): „O carte legată la Ioniță Pisoțchi, părcălabul de Baia, să stea zapciu asupra târgoveților de Baia să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și formula romanului polițist în Prințesa în crinolină (1946), compunere facilă, „de succes”. Preocupată de fenomenul artistic în general, M.-V. este și autoarea studiului monografic Anna Roth-Cobilovici. 40 ani de activitate artistică și a albumului de artă populară românească Izvoade strămoșești (1911; Premiul Academiei Române), publicat pentru străinătate în condiții grafice excepționale. Activitatea de prozatoare este dublată de preocuparea pentru dramaturgie. Dintre numeroasele piese de teatru, scenete, prelucrări și traduceri, puține au văzut luminile rampei: Prințul cu două chipuri (1937), Garden-Party
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
ALEXE MATEEVICI Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari d. 24 august 1917, Chișinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova. Limba românească Alexe Mateevici Limba noastră-i o comoară Limba noastră-i vechi izvoade. În adâncuri înfundată Povestiri din alte vremuri; Un șirag de piatră rară Și citindu-le'nșirate, Pe moșie revărsată. Te nfiori adânc și tremuri. Limba noastră-i foc ce arde Limba noastră îi aleasă Într-un neam, ce fără veste
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus; grai: glas, voce; limbă, fel de a vorbi; hram: sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici; izvoade: manuscris, text, document; neam: popor, națiune; potop: (în Biblie) revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe); ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare; calamitate
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie. 2.Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvintele: comoară, șirag, poveste, grai, codru. 3.Caută în poezie cuvintele potrivite pentru a întregi expresiile. 4.Grupează cuvintele care au același înțeles: grai, avuție, izvoade, popor, slavă, glorie, glas, faimă, laudă, neam, manuscris, comoară, avere, voce, text, națiune, preamărire, faimă, proslăvire, limbă, document. ELENA FARAGO Elena Farago s-a născut la Bârlad în familia unor greci, numindu-se Elena Paximade. Elena Farago (n. 9 martie
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
-și tipări versurile, atacate iute de confrați și de funcționarii puterii, dar semn mare și cert al unei Înnoiri formidabile a artei sale, neașteptată mai ales Într-o vreme ca aceea!... Dar știm noi oare care e vremea potrivită pentru izvodul unei siluete regale, princiare, a artei, nu e oare mai degrabă seceta, momentul când un Moise tânăr și elansat lovește cu bagheta sa stânca neîncrederii veșnic mic-burgheze, ticăloșite, nu este oare apa, luciul calm și verzui al apei, terenul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un neam ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt, se mișcă vara. În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri, Ce citindu-le-nșirate Te-nfiori și te cutremuri. Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă Pe la vatra lor, țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să ceară acest lucru în mod special. Pe baza unor dovezi temeinice, "ca niște boieri numai aceia se vor ține în seamă, care acum au această numire, adică titulus, iar mazilii se vor socoti numai acei care sunt cuprinși în izvodul ce s-a primit de la Moldova, adecă acei care sunt însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
niște boieri numai aceia se vor ține în seamă, care acum au această numire, adică titulus, iar mazilii se vor socoti numai acei care sunt cuprinși în izvodul ce s-a primit de la Moldova, adecă acei care sunt însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
-i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și, citindu-le-nșirate Te-nfiori adânc și tremuri. Limba noastră-i limbă sfântă Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă, Pe la vatra lor țăranii. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă-n ceruri Să ne
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a numelui orașului. Ipoteza originii husite a numelui a fost reluată de B. P. Hasdeu (1838-1907) și de Gh. Ghibănescu (1864-1936). Acesta din urmă, hușean de origine (s-a născut la Gugești), este autorul celebrelor colecții de documente Surete și izvoade (24 vol, 1906-1930) și Ispisoace și zapise (6 vol., 1906-1926). Reputatul istoric s-a preocupat, cum era firesc, și de zona natală. Într-o altă lucrare, intitulată Originea Hușilor, scria: „Hușii își trag numele lor de la Husiți, care venise prin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Huși, unde a fost loc domnesc. Gh. Ghibănescu era convins că „Locul pe unde e astăzi Hușul a fost loc domnesc, iar nici de cum proprietate a vre unui boer Husea”. Când începe să publice culegerea de documente Surete și izvoade, chiar în primul volum, Gh. Ghibănescu își schimbă părerea, afirmând că Hușii își au originea de la acel boier, Husea, care exista pe la 1440 și care a fost pe Elan, deoarece nepotul său de fiu trăia pe la 1489, când i-a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și locuitorii din „cartierul” Sălașele, care nu poate fi un cătun locuit de răzeșii din Fruntești; sălașe, după cum menționează documentele medievale, se referă la adăposturi ale robilor țigani. Un document din 11 februarie 1812 „o împărțeală Î în chip de izvod între frații Ilie Roset, Dracachi Roset căminarul, Vasile Roset spătarul, cu iscălitura Ecaterinei Roset vorniceasa, de moșii, țigani, case părinteștiî” ne determină s credem că și pe moșia Filipeni erau robi țigani. Până la eliberarea din robie (în 1844 Grigore Alexandru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai sus s-a pomenit, regularizăm următoarele: 1. Din această avere să se plătească datoria de 3000 galbeni la casa răposatului postelnică Alecu Krupenski; 2. Să se mai plătească alte datorii mărunte de ale unele pentru care tot acum înfățișez izvod lămurit sub a mea iscălitură; 3. Să se răspundă zestrea fiicei noastre Catinca cu domnul Iamandi, în sumă de 3000 galbeni, după actul de înzestrare; 4. Fiilor noștri Dimitrie și Ștefan să li se deosebească și să li se dea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să vorbească despre robii țigani de pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti, dar acești robi au existat cu siguranță în Runc, Sălașele, în Dobreana și în Valea Boțului. De asemenea, despre împărțirea robilor igani între moștenitorii familiei Rosetti, stă mărturie un izvod de moștenire și departajare a bunurilor în care sunt menționați și robii considerați „de moșie”. începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea se observă o accentuare a dependenței țăranilor față de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]