24,388 matches
-
Emil Brumaru , cîte doi, Să se joace, sărind din mușuroi în mușuroi De cîrtițe moi. Bat din aripe ca și cum palme-s Ce-apaludă șuvoaiele miresmelor calme Curgînd din flori mari spre Doamne-Doamne. Și-ncet se apleacă deasupra izvoarelor, Muindu-și nimburile și vîrful picioarelor, Și-adormind în boarea lor...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6689_a_8014]
-
să se rupă Dintre frunze, pe trup să te mișune; E-o mare greșeală de suflet Să ridici pîn’ la gură o piatră: S-ar muia în trecutul tău umed, Ți s-ar scurge din mîini dintr-o dată Și-un izvor te-ar cuprinde de glezne. E-o mare, oh, mare greșeală, Deși ți se pare-așa lesne, Să umbli, prin lumea mea, goală...
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6561_a_7886]
-
negre, apoi o sală mare și un copil care țipă și iar un veșnic întuneric între pereții de piatră, dar, iată, în mijloc, sus, parcă prin somn, copilul de aur te va topi, cu o chemare înceată, în razele sale. Izvoare Și rătăcim printre lucruri ale noastre. Până departe nu există nimic străin. În mijlocul unei lumi frățești chiar și-n dihonie, ne aducem aminte de trecut. Trăim mereu în izvoare, în plină fuziune a zilelor, contemplând legătura ce am fost.
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
aur te va topi, cu o chemare înceată, în razele sale. Izvoare Și rătăcim printre lucruri ale noastre. Până departe nu există nimic străin. În mijlocul unei lumi frățești chiar și-n dihonie, ne aducem aminte de trecut. Trăim mereu în izvoare, în plină fuziune a zilelor, contemplând legătura ce am fost.
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
de stânci Purtați la piept de mândrii baci, Bărbații Cavaleri Kabiri, Care susțineau acolo convorbiri, Prelegeri în parabole, pilde și fabule Ciugulindu-și codrul de pâine cu fagure; Grecii cumpărau în draci Carnea fragedă, nevinovată, Cu mireasmă de iarbă, de izvor, Până-ntr-o zi, Odată ca Niciodată, Când Păstorii Armâni nu mai avură spor. Un străin, cu numele Simon Petru, le vorbise lor Despre Zeul Necunoscut și Mântuitor Asemuindu-l, dându-i numele Mielul: [Oina al nostru Fiul de Mioară
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
cu numele Simon Petru, le vorbise lor Despre Zeul Necunoscut și Mântuitor Asemuindu-l, dându-i numele Mielul: [Oina al nostru Fiul de Mioară, Imaculat ca neaua, ca ghiocelul Ridicându-se între iarnă și primăvară.] Astfel căzu comerțul cu turme, Izvorul belșugului ce nu părea să se mai curme, A secat și-au sărăcit Armânii Zăcând cu buzele arse, pe gunoiul stânii. Până când, un grec din Gnosa lui Pitagora Și-un Vlah din Erezia lui Plato, Cercetând învățătura nouă prin Agora
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Tău viețuim. Ai pus temeiul Pomului Vieții Cu mine purtând solia Crengii de Smochin, Ai spart negurile și-ai topit nămeții Poporul Tău oprindu-l de la dezmățul cu vin, Lauda Arborilor Cunoașterii - Dafin și Afin -Din cornul de berbec revărsând izvorul graiului cristalin Al belșugului de lapte, de lumină și grâne Glorie bazileică dând Bacilor de la stâne. Lăudat Capul Mielului, Capul Iedului lăudat Celui ce numele său timpul nostru l-a dat Salmoxis al Gnoselor sub crengi de smochin, Una de
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
neunde, Buzdzganul din baltă!" Datinele Marilor Trimiteri: „Du-te și adă Din pământ din iarbă verde" -Poruncă năroadă - „înnoadă, Desnoadă Șarpele ce se mușcă pe sine de coadă!" Din toate ieși cu bine și faci dovadă, La Templul Mamei, la Izvorul de Lapte și la Izvorul de Miere Mi-ai așezat pocalul sub sânul unde pruncul se cere. Mi-ai dat ramura Mărului de Aur, Paharul cu sângele durerii de taur Și cununa de laur, Coronița de frunze de mirt, să
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Marilor Trimiteri: „Du-te și adă Din pământ din iarbă verde" -Poruncă năroadă - „înnoadă, Desnoadă Șarpele ce se mușcă pe sine de coadă!" Din toate ieși cu bine și faci dovadă, La Templul Mamei, la Izvorul de Lapte și la Izvorul de Miere Mi-ai așezat pocalul sub sânul unde pruncul se cere. Mi-ai dat ramura Mărului de Aur, Paharul cu sângele durerii de taur Și cununa de laur, Coronița de frunze de mirt, să mă gătească Zâna de Marea
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mulgem sutina de oi, La care merele să dea în pârg Sub paza binecuvântării cu Marele Zeu - Teoi Cabiroi -Luându-și, dându-și mereu alt nume și trup, Stegar al flamurei cu cap de lup, Cu Irotisa Seculara Samolxiana cea cu izvoarele pieptului îndestulând firea și nefirea întru învierea înțeleptului Stăpânind astfel timpul ce ne macină încetul cu încetul - Cu temei așează meritele și gloria lui Ion Gheorghe, poetul. 15.X.2009
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
fesele roșind mereu mai tare De-atît extaz și-atîta încîntare. Șopîrle moi se cotileau să-și lase Alături coada fină de mătase, Ca o dovadă că au fost și ele Pe-acolo, suferind de pofte grele, Și bulburucii forfoteau pe prundul Izvoarelor înfiorate-n gîndul C-or să le-nțepe solzii, fără veste, Abia acum, la capăt de poveste, Cînd vraja, risipită, nu mai este...
Zmeul și Zmeura by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7124_a_8449]
-
Emil Brumaru Poveștile se coc pe neștiute, Zmeii solzoși mai zăbovesc în zeamă De zmeură, cu mințile pierdute În larma alintărilor ce-i cheamă, Și dinspre zîne, și dinspre izvoare Unde-i un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și sufletul li-l umplu iar cu frunze Și fructe
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
aripi o cloșcă ce intră se zbate fericită în groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se clădește singură uneori cînd nu bagi de seamă) azi urcă pe schele doar un izvor o culme cum ar veni de băut un șuierat din degete cheamă lumînările (cîinii rămîn deoparte) iarna descinde din întunecoasele neisprăvitele poduri și deodată începe să ningă peste tălpile zidarilor încă înveselite de vin. Rustică Stîncă pe limbă știrbit îmbrîncit
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
bând din fântâna ebreului! O lumină crepusculară se năștea din el și închipuirea se transforma în pasiune așa cum lumina amurgului se prefăcuse brusc în întuneric. Și odată cu tunetul se spărseseră-n el toți munții și alunecară-nafară grohotiș și nămol și izvoarele tulburi. Și au găsit piatra mormântului răsturnată. O femeie își întinse părul ei lung peste picioarele fiului și se făcu liniște în jur de se auzeau plângând gloatele și aripile liliecilor fâlfâind. Sălașul vântului se prăbuși și lumina din el
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
iubești, și să mă ierți, Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul meu călduț nu mai rămîne Decît o ceață bîjbîită de botgroșii Ascunși după
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
ne-ai uitat limba și poveștile și viețile iarba n-a mai dat colț n-a mai spart asfaltul n-a mai răsturnat mașinile din parking florile n-au mai crescut nu și-au mai scuturat zăpada fierbinte peste gâze izvoarele de la automatul de cafea au amuțit oglinzile cele vii s-au înnegurat au crăpat și varsă irealitate de când Doamne ți-ai cules stelele apele albinele risipite prin lume și trudit te-ai dus să te odihnești în pădurile arse de
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
cuțitului să-mi strălucească în față și să treacă prin lăuntrul meu. Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Nevăzute degete divid celulă după celulă într-o progresie geometrică, până acestea pierd armonia întregului: uită izvorul din care curg și-n care trebuie să se reîntoarcă. Două lanțuri A.D.N., răsucite elicoidal, unul în jurul altuia, ca un alfabet cu milioane de litere și infinite combinări și permutări, din care o literă a sărit, perturbând tiparul. Cine
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme, raze și risipe De păpădii ce le duceam cu schimbul: Globuri plăpînde, luate-n rîs de-o boare, Peste cleștarul albelor izvoare...
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
în jos. Ca un stomac de porc întors, vopsit, făcut balon și spart de revelion de un tâmpit cu ac la cravată. În noaptea de neuitat, cea neuitată, când, ce ciudat, o stea adevărată trece prin noi ca o săgeată. Izvorul rece La Izvorul Rece Totul devenise cald ... erau scaune calde, mese calde, ospătărițe calde, căldura luneca din burlane-n canal. Tăcerile cu Tăcerile se-mperecheau anormal. Sub masă cățelele de rasă ronțăiau oasele calde, fierbinți - linse până în măduva lor farfuriile nopții
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
un stomac de porc întors, vopsit, făcut balon și spart de revelion de un tâmpit cu ac la cravată. În noaptea de neuitat, cea neuitată, când, ce ciudat, o stea adevărată trece prin noi ca o săgeată. Izvorul rece La Izvorul Rece Totul devenise cald ... erau scaune calde, mese calde, ospătărițe calde, căldura luneca din burlane-n canal. Tăcerile cu Tăcerile se-mperecheau anormal. Sub masă cățelele de rasă ronțăiau oasele calde, fierbinți - linse până în măduva lor farfuriile nopții de smoală - hârtia
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
de smoală - hârtia se înmuiase era o cocă banală, devenise mâncare, cuvintele erau supe sorbite la două guri imaginare. Mă despieptănai cu furculița, pe mijlocul capului îmi tăiai cu cuțitul o cărare fierbinte. Să fi cerut o bere rece la Izvorul Rece era de prost gust - să-ți las numărul de telefon pe un șervețel era o impolitețe ... Mâna ta mă tăia cu precizie, adunam între coapse lingouri de ceață, pofta devenise tornadă. Executam figuri impuse - patinatoare beată de gheață! Măndița
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
rea, te rog, n-aibi nici un scrupul. Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună, Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
Sau ca o vază-n care pui lin crinul, Oglinzile nu-i străjuiesc văpaia Și nu-i încap parfumul greu și chinul Ce-i pîlpîie deasupra. Crește-n zare, Se-ncarcă de amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui sub ramuri Și pe cărări de roua-abia zbicite Și nu ajunge nicăieri, ci tot se-ndeamnă
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
-n mînă, roua-n ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș vrea: un înger, să-l ascund De oameni cu cuvîntul....
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
legănîndu-ne-amorțiți cîteva clipe, Nainte de-a ne tulbura și spune Vestea lui grea că va fi iarăși ziua lungă, Vom clipoci-n primejdii neștiute, Rugîndu-ne de dînsul să ne scape, Cu razele-i subțiri să ne împingă Pe unde doar izvoarele-s aproape... Cele-ncălzite-n nara unei ciute...
Nu-i nimeni treaz? Ce somn umblă prin lume... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8465_a_9790]