273 matches
-
se va lumină le voi spune norilor să mature cărarea dinspre ține să mă lege la ochi să mă dezlege de deochi și din plete de cărări să ne privim să ne adormim să prindem rădăcini din frunze moarte de jăratec apoi să fim renăscute păseri noi...noi doi .. Referință Bibliografica: BALADE-N ACOLADE 5 / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate
BALADE-N ACOLADE 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376149_a_377478]
-
că a gândit și apoi, cine știe ce a mai gândit și nu știam. Eu îl crezusem Făt-Frumos de pe calul alb și înaripat, dar ce defect de vedere avusesem, căci se dovedise a fi făt-frumos de pe mârțoagă, o gloabă care nu mâncase jăratec în viața ei. Disputa legată de rochia de mireasă ar fi putut continua altfel, s-ar fi putut chiar atenua divergențele dintre opiniile noastre, iar în alte condiții, poate mi-aș fi schimbat punctul de vedere în fața unor argumente emoționale
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > VOI FI... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Voi fi... O flacăra născând jăratec a fost inima mea, Si au luat pe rând, cate-o scânteie, Și omul ce râdea..și omul ce plângea.. Un curcubeu pe cerul vieții a fost cuvântul meu, Din el s-au înfruptat, să-și potolească foamea Și omul
VOI FI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375751_a_377080]
-
tânjește culcuș să își găsească Pe umbra ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce arde Și mistuie-n jăratec basme de-odinioară. Te-aștept, cum mai așteaptă secunda care cade Pe franjurii luminii, cernute-n primăvară... Mai pot s-aștept, la brațul tău, îngăduita clipă Ce picură pe trupuri cu simfonii nocturne. Când geana unei zile clipește pe-a
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
un făraș plin de jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împelițat, scapă fărașul cu jăratec pe podea, urlă disperat că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o toarnă pe el. - Văleuuu! Mă arde! De unde-i apa asta clocotită pe care nu
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoară Când stai de mă veghezi ca boala să dispară. Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane, Ești salcie aplecată spre mine plângătoare. Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet, Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec. Stă răstignit și cerul de-atâta închinare, Cucernic te privește cu semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putere În trup fragil ca macul să
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ni le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce frică te-mpresoarăCând stai de mă veghezi ca boala să dispară.Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane,Ești salcie aplecată spre mine plângătoare.Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet,Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec.Stă răstignit și cerul de-atâta închinare,Cucernic te privește cu semne de-ntrebare,Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putereîn trup fragil ca macul să porți
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
traducteur ajoute une unité sémantique supplémentaire : la bouche de Dieu devient " pure " dans son texte-traduction. À remarquer aussi l'interprétation du nom " arătările " (littéralement : " leș visions ", " leș apparences "), traduit génériquement par " l'existant ". Pe vetre și în càpiște s-ațâță jăratecul. S-aprinde ambra pentru zei, si mirtul, sălbaticul. (Supremă ardere) (Blaga, 2010 : 314) Dans leș âtres et leș temples on attise le feu sage. On allume l'ambre pour leș dieux et le myrte, le sauvage. (Suprême combustion) (Miclău, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Dans leș âtres et leș temples on attise le feu sage. On allume l'ambre pour leș dieux et le myrte, le sauvage. (Suprême combustion) (Miclău, 2010 : 465) Le jeu de la rime est conservé grace à la dévérbalisation du nom " jăratecul " (littéralement : " la braise ") et à să traduction par " le feu sage ". De cette façon, une épithète inédite est créée dans le texte d'arrivée. L'effort du traducteur de rendre avec fidélité leș rimes se fait plus visible dans le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
biciul și simt hățul. / Dând stelele-ntr-o parte aș fi putut să strig, / dar mă cuprinse sila de râsul lor sălbatec, / pe vinetele-mi buze năștea un rug de frig / și-acum dansez în lanțuri pe spini și pe jăratec.” Proprietarul de poduri (1976) și La dispoziția dumneavoastră (1979) reprezintă, în esență, căderea din paradisul tinereții explozive în purgatoriul răcoros al surâsului sarcastic. Maturizare, asprire a instinctului ludic, domolire a fanteziei dictatoriale. Deja critica începe să vorbească despre „responsabilizarea” autorului
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
a eroului (numit, generic, Făt-Frumos, dar și Greuceanu, Prâslea, Petrea, Țugulea ș.a.m.d.), ființele supranaturale aparținând altor tărâmuri și altor regnuri (zmei, balauri), metamorfozele spectaculoase ale celor urmăriți, dimensiunile fizice nefirești ale unor personaje, animalele vorbitoare, calul care mănâncă jăratec, obiectele și uneltele magice cu puteri ieșite din comun, substanțele cu însușiri tămăduitoare, precum apa vie și apa moartă, proiectează b. într-o lume ale cărei margini sunt nefirești din punctul de vedere al gândirii raționale, științifice a omului modern
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de jale Să urmeze după mine, să mă turbure pe cale. Nu regret nimic din toate și nu simt nici o căință. În răstimp de-o săptămână am putut cu ușurință Să îndestulez cu sațiu toate poftele acele Ce ardeau ca un jăratec lumea gândurilor mele. Și am degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poate fi suspendată și corpul uman se poate ridica În aer (exemple de levitație sunt confirmate astăzi de știință); se observă, de asemenea, că În anumite cazuri, legea incombustibilității corpului uman este anulată și că anumiți oameni pot sta pe jăratec fără să sufere cel mai mic rău (cazuri bine observate și unanim acceptate). Se poate ajunge deci la următoarea concluzie: În anumite cazuri, legile fizice și biologice care condiționează viața umană pot fi anulate. În fața acestor concluzii, problema morții capătă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ființei, iar poezia trebuie să fie un vis trăit. Chiar receptarea poeziei trebuie să se realizeze la nivelul trăirii, al asumării integrale de energii revelate de poem ca expresie a tensiunilor: „Visul flagelat: / Domnița care e poema // Domnița e de jăratec, ia-o în brațe / Domnița e de fum, sărut-o / Domnița e sălbatecă: Mângâi-o / Domnița e de vis: păstrează-i imaginea / Domnița e virgină, fecundeaz-o”- Mărturisiri IV din Cuvântul talisman (1933). Poate mai echilibrat și mai sentimental, oricum mai
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
ar fi fost De-a fraților durere,/ Ar fi căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi pătrunse viu Cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atâta lume în cursul acestui război, încât li se făcea și lor lehamite... Nu-și asculta gândurile. Mâinile lui spărgeau lemne, scoteau din foc tăciunii, îi puneau pe lutul malului. Când pământul fu în îndeajuns de cald, călcă în picioare jăratecul, îl acoperi cu crengi tinere, un braț de crengi, apoi încă unul, întinse peste culcușul ăsta cald trupul absent al femeii. Apa din găleți era deja fierbinte. O îndoi cu apă din râu. Apoi dezbrăcă femeia, îi aruncă zdrențele în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ministra cea focoasă, să zboare cu elicopterul? Doar Făt Frumos e anacronic, are ca prieten bun ceva nechezător care zboară și vorbește și e magic, dar e cal, un simplu cal. Tot cal e chiar și dacă-l hrănește cu jăratec. Benzina e cu totul altceva! Până la urmă chiar și cheliosul a observat că la final zmeul o ia pe cocoașă. De aceea își ia și el cum grabnic notițe. Fiindcă zmeul nu are și nu a avut niciodată prieteni. Poate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ea însăși putea să devină unul. Genul de personaje despre care scrisese: caractere curajoase, caractere care luptau pentru cineva sau pentru altceva. Eroii de care fusese mândră. Alice a desfăcut fermoarul cortului. Afară nu era nimeni; focul se stinsese. Doar jăratecul mai sclipea în vatră, deși aerul era plin de fum. Vântul își schimbase direcția. Atmosfera era animată de insectele panicate și de fulgii de cenușă. Singura lumină venea din cortul lui Irene. Naji dormea cu fratele lui. Alice a traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu lumini abia licărite ce se despoaie cu grabă în fulgi cad amintirile rebele pribegită în lume cu doruri vijelindu-mi prin clipe mi-am găsit liniștea dar au rămas întrebările în casă valsează flacăra în soba cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare câți îngheață în această noapte într-un șanț ori câți tremură pentru o vorbă în ierni interioare fără sfârșit cântecul verii a zburat demult la stele viitorul mi se împuținează cu fiecare iarnă ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
drumul de țară, șareta primăriei - ultima din secol - înainta stârnind praful eliberat de sub copitele calului, în bătaia soarelui de vară. Tropotul se deslușea clar, lovind pământul, ritmic, și nici un alt zgomot nu se mai auzea pe tipsia aprinsă ca de jăratec a câmpiei. Totul părea o pictură din alte vremi - văzut dinspre linia ferată spre turla bisericii, departe, în inima așezării comunale. În șaretă era Lung, omul de serviciu al primăriei, bărbierit în dimineața aceea anume, încins cu un brâu roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de focurile aprinse înadins sub hohotele de râs ale bărbaților născuți aici, pe pământurile dintre bălți, adunați roată în jurul ceaunelor cu apă și pește puse la fiert, a mămăligii, a crapilor la grătare sub jăratec încins, a ulcelelor cu vin închinând pentru toate praznicele anului. Începea timpul focurilor de casă, al femeilor, acum mai vorbărețe ca oricând; se termina vremea bulionului, a murăturilor, a pregătirilor de iarnă, se deschidea vântul de răsărit și miazănoapte peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pare ci în carnea mea sângerândă... Te aștept chiar în noaptea asta, încă suntem tineri, abia la începutul anului 1943, crivățul de care vorbești a început să bată, dar vom găsi în noi tăria de a ne mai aprinde la jăratecul mutat în cenușă... Suntem încă tineri. Și când ești tânăr...” Poarta casei lui Lung se dă în lături. Un bărbat scund, în jur de treizeci de ani apare în prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, - Citește-mi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratec, - Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. Trudit Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cîntă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
bizare, De stările materiei plângând Și mă menții pe loc, zile la rând, Nepotolit, în spasm de căutare; Mă izgonești și mă primești apoi Cu dragoste flămândă de meduză, Îmi spulberi visul, iute, ca pe-o spuză Și-mi torni jăratec peste sânii goi; Mă biciui și mă tragi ades pe roată Și rănile mi le sărezi râzând, Mă depărtezi, dar tot te port în gând Și deznădejdea-mi crești împovărată; Te joci adesea, cu al meu destin, Mă copleșești cu
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]