292 matches
-
o dovedească, cu nu știu ce aparat special, am să spun, pur și simplu, că... — Emma. Da ? spun absentă. Și Îmi stă, de data asta pe bune, inima. Jack se află la cîțiva metri de mine. E Îmbrăcat ca de obicei, În jeanși și pulover și Îți sare În ochi de la o poștă Între toți avocații În haine de lux. În clipa În care ochii lui Întunecați Îi Întîlnesc pe ai mei, vechea durere Îmi revine cu putere. Nu reacționa În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceva care Îmi pune un nod În gît. Îl fixez și simt că mi se urcă tot sîngele În obraji. Intrați ? aud o voce veselă. Tresărim amîndoi și, cînd ne uităm, vedem că de noi se apropie o femeie În jeanși negri. Trebuie să Înceapă ! spune radioasă. Parcă m-a trezit cineva dintr-un vis cu o palmă. — Trebuie... să mă duc și s-o văd pe Lissy cum dansează, spun ca În transă. — Bine. Păi, atunci, te las. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sînt atît de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mulți timpi memorabili și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți și să se bucure anticipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru care venise aici își făcu apariția dintr-o cameră de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și fără să fi împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aștepte o toaletă al cărei ultim utilizator nu fusese un motociclist cu părul lung și slinos, ținând o cutie de bere în mână și purtând o șapcă din piele, un tricou cu Harley Davidson cam pătat și o pereche de jeanși rupți și cam soioși. Cumpără apoi un ziar pe care îl împături și îl ținu în mâna stângă astfel încât să-i ascundă cele două degete. O porni apoi din nou către est, oprindu-se de fiecare dată să privească sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Hudson. Suspectul tocmai a reușit să iasă din perimetru prin partea de est a pieței. Se află acum pe West End și se apropie de strada 78. Merge spre nord. Nu are niciun mijloc de locomoție, circulă pe jos... Poartă jeanși, un tricou albastru cu sigla Harley Davidson. Are părul negru, lung și prins în coadă sub o șapcă de piele neagră. Nu pare să aibă vreo armă... Îl pierd în mulțime... Toate unitățile disponibile și toți agenții, răspundeți! Motociclistul! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pregătea să o deschidă, când auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să o audă. Se aplecă pentru a trece pe sub banda galbenă care sigila zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acoperit acesta. Capitolul XXVI Un agent NYPD foarte pus pe treabă se grăbi pe o alee din West Side, auzind probabil un sunet ciudat sau văzând ceva suspect. Douăzeci de secunde mai târziu, un bărbat îmbrăcat cu o geacă subțire, jeanși strâmți și cu o șapcă de baseball ieși de pe aceeași alee. Părăsind rolul agentului de poliție Larry Burke, Malerick începu să meargă cu pas hotărât pe Broadway. Privindu-l și observând cum privea în jurul său pe stradă, ai fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai mințit. - Nu te-am mințit! - Nu mi-ai spus cu ce te ocupi. E totuna cu a minți. - Mamă, sunt banii câștigați de mine! - Minciuna se plătește. Cu un efort destul de mare, își îndesă banii într-un buzunar al jeanșilor, bine ascuns de burta care se revărsa peste el. Ezită pentru o clipă. - Bine, îți dau 10 dolari înapoi. Dacă îmi zici ceva. - Ce să-ți zic? - Să-mi zici dacă l-ai văzut pe tatăl tău cu Tiffany Loam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pomenită, care dezvoltă relații strânse între ostatici și răpitori, ajungându-se uneori la simpatie și chiar iubire. - Când l-ai văzut ultima oară? întrebă Sachs. Acum că testul practic se terminase, abordase o ținută mai puțin riguroasă - o pereche de jeanși și o bluză tricotată de culoare verde. - La spital, în salonul pentru cei cu arsuri. Acum trei ani. La început, mergeam destul de des să-l vizitez, dar nu vorbea decât despre faptul că avea să se răzbune pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu cădea! Te rog! Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri de fața ei. O lovi în obraz și rămase imobilizat acolo. Simți miros de jeanși murdari, văzu un bocanc scâlciat la câțiva centimetri. Vă rog! Nu mă lăsați să cad! Apoi își dădu seama că se putea foarte bine chiar să fi căzut deja. Capitolul XXXI Îmbrăcat într-o uniformă de hamal, care se asemăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lungi ovații și după un bis, în timpul căruia se deghizase într-o femeie bătrână și pipernicită și apoi revenise la costumația inițială („Bătrânul devine tânăr... tânărul bătrân”ă, părăsi scena. Cinci minute mai târziu, apăru în sală îmbrăcată lejer în jeanși și o bluză albă pentru a-și saluta prietenii. Un angajat al magazinului puse la dispoziție o masă cu vin, cafea, apă minerală și prăjituri. - Whisky nu? întrebă Rhyme, uitându-se la masă ieftină. - Regret, domnule, răspunse omul cu barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clădiri din centru și se postă în fața uneia dintre uși, așteptând. Părând foarte apatic, ca un îngrijitor care urmează să înceapă tura de noapte. După câteva minute de așteptare, ușa se deschise și o femeie ieși din clădire, îmbrăcată în jeanși și o bluză albă și cu o servietă în mână. O salută printr-un gest al capului. Femeia îi zâmbi, dar închise ușa în urma ei, spunând că îi pare rău, dar nu putea să îl lasă înăuntru, speră că înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o oarecare evanescenta a obiectelor din jur, avea impresia că și-a pierdut unghiul de vedere, se simțea cam oboist. Și-a imaginat-o după aceea pe Lăură cu burtică , coborậnd scările avionului.O vedea îmbrăcată într-o pereche de jeanși, cu o buza ușor lălậie, cum era ea de obicei . -Va fi băiat! Cu siguranță va fi băiat! își repeta el nerăbdător, ca și cum el singur ar fi putut decide sexul copilului care avea să vină pe lume. Lăură nu se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
i-aș fi fost lui. Din afară, clădirea noastră pare una ca oricare alta, căminul nostru, nici nu poți bănui cât de diferit este, intru în grabă, Anat îmi iese în întâmpinare dintr-una din camere, ca de obicei, în jeanși și o cămașă albă pe trupul ei slab, părul tăiat cu grijă, încadrându-i fața curată, care mereu arăta de parcă tocmai s-ar fi spălat cu apă rece și săpun, totul la ea este demn, simplu, spre deosebire de risipa înfățișării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ambalajul și mi-ar fi citit scârbit ce anume conținea, dar acum este cât se poate de indiferent la tot ceea ce facem, nu i-ar păsa nici dacă am înghiți otravă, doar hainele mele protestează, nimic nu mă mai încape, jeanșii nu mai pot fi încheiați, costumul cel nou îmi încinge disperat corpul, doar câteva rochii de vară largi și fără formă, pe care le cumpărasem într-o zi, îmi mai acoperă rotunjimile transpirate în timp ce intru în cămin, iar fetele mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar exact în clipa aceea Anat îmi iese în întâmpinare pe scări, de la depărtare arată asemenea unui tânăr îmbătrânit, cu jeanșii strâmți, cu părul cenușiu, scurt. Unde ai fost, întreabă ea, Hava te caută, iar eu oftez, îmi imaginam eu că lucrul acesta nu va fi trecut cu vederea, apoi ea adaugă, îți amintești că Eti a născut ieri, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar el zice, te voi suna peste câteva zile și îți voi spune unde sunt. Văd cum hainele sunt înghițite de pântecele rucsacului, iată și pantalonii pe care îi cumpărasem iarna trecută de la magazinul de peste drum, iată și cămașa de jeanși cea frumoasă, pe care i-o aduseserăm noi, Noga și cu mine, cadou pentru ultima sa zi de naștere, iată și puloverul în dungi pe care îl purta în dimineața aceea, sub norul care se spărsese deasupra capului său, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe celălalt, nu a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privesc foarte emoționată pe furiș printre rafturile cu produse, temându-mă să nu fiu văzută, unde dispăruse, verific toate cozile, dar nu este nicăieri, aproape că îmi pierd speranța, când o văd lângă una dintre case, cu o pereche de jeanși strâmți și un tricou, slăbuță ca și când nu ar fi născut niciodată, punând pe bandă produse lactate unul după altul, iar lângă ele, sticluțe pentru bebeluși și scutece, și pudră, este ea sau nu, dar când privește în direcția mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Era un bărbat de casă, domestic, care va să zică. De nu s-ar lua cu treaba să uite că vine ziua bărbatului și că el o să facă botic dacă nu-l scoate la o cârciumă și nu îi ia o pereche de jeanși americani, un briceguț elvețian, un flecușteț, ceva care să-i sublinieze masculinitatea. Mai e și textul pe care ar trebui să i-l scrie. Dacă îi vine în cap cel de anul trecut... Parcă era ceva cu zîmbetul lui care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
încercând să nu țip prea tare. — Nu te-am avut încă, am subliniat, abia reușind să-mi stăpânesc volumul vocii. —Ai răbdare o clipă. Cu o mișcare precisă m-a întins jos pe mochetă și a început să îmi descheie jeanșii. Nu era comportamentul la care să te aștepți din partea unui căpitan de echipă. Sau poate era. — Nu mai e mult. După ceva vreme, mi-am ridicat capul din poziția incomodă în care mă aflam, sub masa de cafea, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
purta o rochie lungă, cu imprimeuri, colorată manual În tonuri de bej și caramel. La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]