381 matches
-
curentului de aer. Pronunția lui j este dificilă dar nu imposibilă în cazul unei deprinderi bune de pronunție a sunetelor complementare. Obținerea unei variante interfonemice pentru început este mulțumitoare. Se exersează consoana în silabe deschise și în cuvinte scurte: joc, jeg, jar, jale. Se rostesc propoziții simple sau sintagme cu semnificație cunoscută, care conțin în cele două cuvinte sunetele complementare: Joc șah, Zac jos, timp în care logopatul face analiza tactilă și vizuală a pronunției și apoi încearcă prin imitație să
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
că și-ar trimite copiii și bătrânii la moarte în locul lor. Aici văd copii care încearcă să-i oprească pe mămicile și pe tăticii lor să meargă până la capăt. Deodată, toți vecinii ies în stradă. Trece un alai de sărăntoci. Jeg, zdrențe, estropiați. Sunt și persoane cu membrele amputate, dar și chipuri năuce de arierați mintal, șchiopi, urduroși, degenerați și sunt mult mai mulți pe-aici decât în Cisiordania. Alt efect fiziologic, al recluziunii: căsătoriile consangvine. Devin aproape inevitabile căsătoriile între
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nenorocire; cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. slavă: glorie, faimă, renume; laudă, preamărire, proslăvire; slin: (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg; sudoare: (aici) muncă, osteneală, trudă; chin. 1.Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie. 2.Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvintele: comoară, șirag, poveste, grai, codru. 3.Caută în poezie cuvintele potrivite pentru a întregi expresiile. 4.Grupează
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Pantofii pe care scuipase căpătau luciu. Scuipatul era bun și contra înțepăturilor de țânțari și de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu parte și cizmele cu luciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pașii pe podea. M-am postat în fața lui, gândindu-mă să tușesc de câteva ori ca să-l trezesc din amorțeală, când, cu o voce gravă, mi-a zis: - Stiliano Sirianule, puți ca un țap, și picioarele-ți sunt pline de jeg. Am roșit tot și-am încercat să mă apăr. - Stăpâne, călătoria a fost lungă și neașteptată. Nu m-a surprins faptul că-mi știa numele. Aflasem deja că un sol al ducelui sosise aici înaintea mea. - Și n-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spatele de zid. - Nu-mi convine, nu pot să văd fețele celor de-aici, a spus Gundo. În schimb, stând jos, eram sub nivelul fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putea să nu se mire de transformarea Îmbrăcăminții lui Tokichiro. Acum Își amintea limpede noaptea aceea din urmă cu zece ani când, lângă râul Yahagi, Hiyoshi, Îmbrăcat Într-o tunică de bumbac murdară, având gâtul, mâinile și picioarele acoperite de jeg, dormea pe malul apei. Când un soldat Îl zgâlțâise să se trezească, răspunsese cu vorbe așa de mari și cu un asemenea spirit bătăios, Încât cu toții se Întrebaseră cine putea să fie. La lumina felinarelor ținute de soldați, văzuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aceea a fermierului care folosește prășitoarea sau suveica de țesut. Ambele erau la fel de valoroase, iar dacă provincia cădea, toți piereau odată cu ea. Cei cărora nu le păsa de ascensiunea și de prăbușirea provinciei, ducând o viață de trândăvie, erau asemenea jegului care se prinde de trupul omenesc - prețuind mai puțin decât o singură geană. Lăsând toate acestea la o parte, se spunea că momentul Întâlnirii față În față cu inamicul era Înspăimântător. Cerul și pământul se Întunecau, chiar și În cumpăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mă spele pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară În fugă. Muncindu-se din răsputeri, Începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind În jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea avea acel om o Înfățișare atât de demnă pe câmpul de luptă? Trupul său gol părea foarte nevolnic și slăbit. Era adevărat că se consumase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
minunată. În acea baie simplă În aer liber, stăpânul unui trup nu tocmai perfect se Înmuie În apa caldă, privind stelele de pe cerul Înserării. „E cea mai mare desfătare din lume,“ Își spuse el, În timp ce-și dădea jos jegul de pe piele. Începând de anul recut, degajase terenul din jurul orașului Osaka și pusese În mișcare construirea unui castel de o măreție fără precedent. Dar cele mai mari plăceri ale lui se găseau În locuri ca acesta, nu În camerele aurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a reziduurilor, este evident că trebuie să ne păstrăm curățenia internă și externă pentru a fi sănătoși. De fapt, numeroase boli sunt provocate de neglijarea igienei fizice. Un corp murdar nu Înseamnă neapărat că este acoperit de noroi sau de jeg. Este vorba și despre interiorul corpului și despre cât de important e să-l păstrăm curat. Igiena fizică Înseamnă, printre altele, crearea unei baze solide de qi. Această bază asigură automat cea mai mare parte din munca de curățare internă
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
curat (142); urît (51); noroi (46); jegos (44); neîngrijit (29); mizerie (25); nespălat (23); pătat (23); negru (20); glod (13); copil (11); gunoi (11); haină (10); pată (10); scîrbos (9); necurat (8); pămînt (8); praf (8); haine (7); neplăcut (7); jeg (6); apă (5); muncitor (5); țigan (5); dezgust (4); dezordine (4); igienă (4); impur (4); împuțit (4); murdărie (4); de noroi (4); om (4); porc (4); săpun (4); sărac (4); spălat (4); gri (3); leneș (3); păcat (3); pete (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de decan. Rod al acelui exil și război este și un terifiant pamflet pe adresa urbei Tomisului (p. 92), fotografie a complexului maxim numit provincialism: "acest fel de orbire maladivă a facultății de evaluare, un fatum exasperat pentru toți, un jeg, o râie, un sabat al formelor fără fond" (...). Așadar Marin Mincu, slătinean ca Ionesco și muntean ca Heliade, își atribuie ca primă vocație poezia (zece volume), urmată de critică (a două probă) și de roman (două în țară și două
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spus Să trăiți! și i-a dat voie să intre în cazarmă cu tot cu oamenii lui. Erau îmbrăcați care cu șube rusești, care cu mantale nemțești îmblănite, cu epoleții rupți, iar vreo cîțiva aveau niște paltoane civile prăpădite și lucioase de jeg. Scipion însuși era travestit în-tr-o șubuliță rusească și își înfășurase pe piept, să-i țină de cald, drapelul regimentului. |știa mai rămăseseră din toți cei cu care maiorul plecase în Rusia. Scipion a trimis după popotar, să le facă mîncare
Anestezie locală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7353_a_8678]
-
cum trec de Piața Rosetti, de departe văd albind reclama care mă enervează cel mai tare, la Dero, sluțind un zid întreg al Facultății de Chimie (alături, pe zidul dinspre statui, se to-peș-te-n gură minunata ciocolată Poiana); pasajul de la Universitate: jeg, scări de travertin cu dale lipsă, scări rulante delabrate, mizerie matinală (mult deo-se-bită de cea de seară: alți oameni, alte glasuri, alte parfumuri), mirosurile suave de la McDonald's înfrățite cu cele de la Fornetti ș...ț În sfârșit, pe sub schele mizerabile
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
inubliabilă palmă morală. Nu i-au tras nimic. I-au oferit doar prilejul să spună că eventualele acte de justiție viitoare sunt înscenări politică, răzbunări ale adversarilor. Dar tocmai aici se află problema: de prea multă vreme acest supraviețuitor al jegului comunist (ca și dubletul său întru nerușinare, Păunescu) se joacă cu nervii noștri! Modelul de vulgaritate, nesimțire și cinism tinde să devină formula existențială predilectă a românului. Efectul otrăvitor al vorbelor debitate ca de niște moriști se simte unde nici
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
murdărie devine o ușurare: după toate nebuniile la care-l supun guvernanții, se mai trezește și Băsescu să-i oblige să dea cu mătura... Mă tot minunez, de ani de zile, că o țară în care poluarea, batjocorirea naturii și jegul pur și simplu sunt atotstăpânitoare n-a fost capabilă să producă un partid ecologic viabil. Experimentele de la începutul anilor '90 au fost ori încercări ale neocomuniștilor de a bloca, prin propulsarea propriilor oameni, domenii susceptibile să producă un mesaj politic
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
mai slabț/ Cu sabia, pana și mitra/ Heracle cu Hidra.// Ehei, înmulțiți, înăcriți/ Lachei, gânduri de tablă menite/ Să scrie-n sanscrite:/ «Pentru tine, Tanțo dragă,/ Am săpat o vară-ntreagă/ La canalul care leagă/ Dunărea de Marea Neagră»// Limbi de jeg. Lașitate. Covor/ De redacții. Fără gură. Fără reacții.// Vicleni și mițoși. Sugaci în etate/ În stare de orice ebrietate.// Cadavrul în vid, intrepid.” (pp. 91-92) Pentru demonstrația mea, e suficient atât. În afară de limbaj, vedeți vreo urmă de ludic aici? Mie
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
punerii în text, însă aici ele decad în dezolantă mîzgăleală. Nu sunt decît prostioare ce n-ar onora niciun condei mult mai puțin înzestrat decît cel de care ne-am ocupat. Nu obsesia sexuală stupefiază, ci obsesia (tardivă, pustietoare) a jegului verbal... Una peste alta, Emil Brumaru e totuși unul dintre cei mai importanți poeți români ai epocii postbelice, așa cum am afirmat între cei dintîi, încă la debutul autorului. Artificiul creației d-sale, atunci cînd se păstrează în marginile a ceea ce
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
primăvară până-n toamnă se întind peripețiile lor, așa zicând, apolitice. După care, ajunși și rămași în Timișoara, în casa acelui Pepino care nu mai apare, în compania nevestei lui surdo-mute și a unui brotac "înveșmântat doar în crusta aia de jeg și muci", eroii (Relu și Andrei, fiindcă Laur o va șterge cu toți banii și cu muta) sunt prinși în tăvălugul mișcării protestatare. Romanul acesta al Revoluției este, de asemenea, puternic și profund original prin asumarea de către autorul-narator-protagonist a condiției
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul în brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strân-gându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai îl salvase dintr-un cataclism și gesticula în toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână în alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
plictisește repede. Nu-i plac lucrurile previzibile (ori de câte ori pare că lucrurile se leagă și că viața lui ar putea intra pe un făgaș „normal”, face o boacănă, fură, se bate sau fuge), nu-i place curățenia corporală, căreia îi preferă jegul, zdrențele, excrementele, împuțiciunea. Crescut în medii pestilente, lipsite de o minimă intimitate, unde totul se trăiește la vedere, duhoarea și exhibiționismul devin parte a ființei lui, dovadă că Rey se simte foarte bine într-un container de la groapa de gunoi
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
miștocărelile” și „manelismul”, „lupta ridicolă cu comunismul demult decedat“, impostura combatanților anticomuniști târzii (postdecembriști), „vinderea țării bucată cu bucată”, pasivitatea mulțimilor îndobitocite de televiziuni („telenația română asistă, tot mai inertă, la propria distrugere”), „dosarele Securității, uriașe depozite de ură, de jeg și minciună”, inexistența doctrinelor la partidele politice alcătuite, acestea,după criteriul strict al interesului etc., etc., etc. Nu poți să nu-i dai dreptate lui Buzura în tot ce dezaprobă, în tot ce detestă, pentru că vine întotdeauna cu argumente, copleșitor
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
contextul inițial asumat, printr-o uimitoare sinteză artistică în care plasticitatea deosebită a imaginilor "personale" și mizeria violentă a istoriei contemporane ajung să facă una. "Bolnav de faruri în ieslea Balcanilor", într-o realitate al cărei pitoresc are straturi-straturi de jeg (moral și propriu-zis), protagonistul visează la porturi deschise și orășele mirosind a vanilie, taverne mai puțin mohorâte, corăbii desprinse de nisipul "mișcător și laș" ori caicul lui Nastratin Hogea alunecând, încă o dată, prin apele teritoriale ale poeziei noastre... Numai că
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]