152 matches
-
are pământ. Din toate vorbele lui se simțea o dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă. Pronunța de altfel cuvântul pământ cu atâta sete, cu atâta lăcomie și pasiune, parcă ar fi fost vorba despre o ființă vie și adorată...Ascultându-i jelania, mi-am adus deodată aminte de omul care a sărutat deunezi pământul, afară pe hotar, într-ascuns. Și mi-am zis că flăcăul acesta, Ion al Glanetașului, dacă ar ajunge să dobândească o bucată de pământ, ar fi în stare
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
n-am mai fost atât de sătul și că numai din cauza lui, el m-a Împiedicat, da, cu mâna mea o să-i iau gâtul, iar Laur privea În Întuneric spre mare spunându-mi ce bine-i că suntem iarăși Împreună. Jelania sacadată a valurilor se destrăma Într-un fundal tot mai Îndepărtat, acoperit cu ritmul ce zguduia boxa de pe tejgheaua barului cu gemetele precipitate de deznădejde ale lui Michael Jackson, irupând ca un contrapunct visceral al năzuințelor noastre. Presimte el că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
femeie volutară, ci și un abil manipulator sentimental. Trebuie, pentru a-și salva onoarea, să-l determine pe Tipătescu să o sprijine În decizia luată: susținerea necondiționată a ambițiosului politic Cațavencu. Zoe recurge la șantaj emoțional, acuză, trece brusc de la jelanie (Plânge, Pângând, Zdrobită) la manifestarea aprigă a voinței (Revenindu-i deodată toată energia; cu energie crescândă). Zoe Își asumă rolul de victimă a iubirii și a bărbatului pe care l-a iubit, asociază amorului consumat ilicit ideea de sacrificiu, urmărește
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se amuzau copios la „Mița Tirbușon”, „Țivila”, „Zozo” sau la „Spaniola de la Mitică”, își făceau farse, se dedau parodiilor, precum acel personaj de roman care voise ca „la moarte să nu i se cînte de jelanie, ci «Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință se reflectă într-o bună parte din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele ale începutului de secol. Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
câștige pricina, iară săracul se puse pe gânduri și tot ofta. Copiii se adunară pe lângă dânsul, se uita, dară nu cutezau să-l întrebe ceva. Începură și ei a plânge; și se făcu acolo la dânșii o plângere și o jelanie de te luau fiori de milă." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (e) "-Bine te-am găsit, împărate, deși mă tem că nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit să ne luptăm greu, că destul ai viclenit asupra
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea și unitatea sînt stăpîne. În lumea ideilor nu este loc nici pentru jeluirea tragică, nici pentru rîsul comic. Un rîs sau o jelanie peste măsură fac la fel de rău, fiindcă sufletul este pus prin ele într-o mișcare atît de puternică, într-o singură direcție, încît tăria și unitatea sa au de suferit. Platon nu aplică la comedie și la tragedie, fie din viață
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să se ducă departe de orașe, deoarece aici amestecul graiurilor și al semințiilor se simte prea mult. Locurile cele mai ferite, provinciile cele mai îndepărtate sunt cele mai potrivite căutărilor lor. acolo, sub acoperișul de paie al țăranului, ascultându-i jelaniile și doinele, spun ei că regăsesc adevărata pecete a limbii strămoșești; și e neîndoielnic că au și adus, de pe urma acestor comunicări cu păstorii, părți uitate ale limbii lor. ce par a se adăpa pe de-a-ntregul de la izvoarele antichității"*. Trecând
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
strâns legată de mitul ciobanului din lună și nu putem înțelege toată adâncimea ei afectivă decât considerând-o în complexul acestui simbol cosmic al singurătății și al înstrăinării. În structura ei melodică, alcătuită din modulații înscrise într-o monotonie dominantă, jelania durerii de a nu fi unde te dorești se rostește prin aceste nesfârșite ghirlănzi de tonuri minore, iar distanța, care rămâne mereu aceeași între subiect și locul dorit, e semnificată prin monotonia dominantă. Tristețea și gravitatea acestui cântec, care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
alții și a o descoperi astfel în atrocea-i suportabilitate. Cei ce lipseau la apel erau considerați încă în curs de înțelepțire pe aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din jur care îi întâmpină cu neîncredere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bucurie! "Une curieuse solitude". Nu una din cărțile lui cele mai bune, dimpotrivă e una pe care o reneagă. Dar nu citisem nimic de el. În ultimul timp n-am citit prea mult, doar o carte a lui Brian Glanville, "Jelania greierilor captivi" (cam sirop) și povestiri de Cortázar (extraordinare!), plus o revenire la Hölderlin, îmi erau cam neclare anumite sunete ale lui. Aștept să mă liniștesc (cred că și faptul că fiul fratelui meu e aici, deși nu plînge mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mânca. Dacă nu, puneau salină peste terciul ăla verde și-l mâncau așa cum era. Asta era hrana. Iarba se făcuse maronie, izlazul era uscat, pârjolit. Frunzele copacilor îngălbeneau și picau una câte una pe pământul încins ca un cuptor. Era jelanie mare. Tot mai des băteau clopotele bisericilor, anunțând plecarea într-o lume mai bună și încetarea suferințelor pentru cei răposați. Păsările și animalele mai mici și mai mari fuseseră scarificate ori pieriseră, pur și simplu, de foame. Peste sat se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ciumei care a bântuit la Iași în anul 1770 și la Moscova în 1771), conține informații prețioase despre această epidemie. Prințul Neculai Suțu descrie plastic holera de la 1830: ,,Holera apăru întâia dată în Iași; progresa repede și înspăimântător. Groaza și jelania domneau în Iași. Două treimi din populație fugi, rămânând 20-25 de mii de suflete; totuși erau mai multe sute de morți pe zi. Nu se mai vedea circulând o trăsură, și cel ce trecea pe acele străzi deșerte n-auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din pricina berii sau a vinului băute în această a patra zi a Saturnaliilor, cât din pricina unui Altceva, pe care nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă în mine un dor și o jelanie nebune și, dacă până acum politețea și buna-cuviință mă mai țineau în frâu, acum cel puțin - nebun și beat - îmi pot permite să apar în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai... Asemenea unui instrument pe care nu se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în vreme ce lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scrupul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văietăturile caprei sunt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal, ele sunt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania țărăncii, dând un spectacol caricat. Soacra cu trei nurori e și ea o comedie, în care n-a mai fost nevoie de trăsăturile unui animal, deoarece soacra a căpătat în popor renumele unei caricaturi. Toată seva stă în limbă. Soacra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații fantastice, într-un limbaj naiv, misterios. Câteodată criza erotică e încadrată într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pierdute în bezna necunoștinței, arătând ca niște excrescențe ale pământului. Doar coarnele lor albe erau îndreptate spre cer. Când au trecut prin dreptul lor, cele vii și-au plecat cuviincios capetele sau au lovit pământul cu copitele. În semn de jelanie. Soarele era sus pe cer. Umbra zidului se proiecta chiar în fața mea. Ea era cea care le va veghea cadavrele până se va topi zăpada de tot. Ba până vor dispărea și cadavrele. Sufletele lor își vor aminti cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
crîșma lui Humă, cu fugi pe munte, acolo unde ,vin vulturii și nu te deosebesc de pietre și/ și ți se așază pe brațe". O poezie rece, chiar dacă aprinsă de patimă, așezată, ca o glazură, pe felioare de șist. O jelanie cu dîre de anecdotă după misterele de odinioară, din care au mai rămas numere de spectacol animate de riscul ca, din paiața cu blana roasă, ciupită să-și mai dea drumul, cine știe, fiara. Așa că ,magul" strigă, ba poruncitor, ba
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
O cîntare de rămas bun îi făcuse mai de mult, în cîteva numere ale revistei, președintelui încă în exercițiu, și redutabilul nostru confrate iscălind săptămînal în pagina a doua, dar accentele sale valpurgice nu se compară cu bietele, cu perifericele jelanii executate la acordion și țambal culese de noi recent... Lasă că e și vremea turburelului cînd lumea o ia pe coarda razachiei... Sosi timpul, carevasăzică, să-i facem și noi prin mijlocitori Domnului retras dinainte de la domnie, paraponisit, o cîntare
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
adunate în această antologie sînt grupate în cîteva secțiuni, delimitînd tot atîtea feluri de opoziție culturală și socială față de sovietizare. Primul dintre ele, chiar dacă nu în ordinea din carte, ar fi acela al modelelor. Oricît de sastisiți am fi de jelania națională din talk-show-ri că "n-avem modele" și oricît de circumspecți față de alte declarații de dragoste culturală, trebuie să recunoaștem că ceea ce citim aici despre Vladimir Ghika sau Grigore T. Popa nu se uită ușor. Chiar dacă nu sînt nume sonore
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]
-
de șarpe și se uita în ochii noștri. noi ne uitam în partea cealaltă și el se uita țintă în ceafa noastră. îi simțeam suflarea până în inimă, fierbinte și-amară. îi auzeam șuieratul printre copacii jupuiți ce semăna cu o jelanie de dincolo. dar noi ne uitam înspre lună și fluieram. adormeam pe pământul plin de furnici și ne trezeam în răstimpuri tresărind cuprinși de friguri. căruța trecuse și șuieratul se îndepărtase, dar noi rămăsesem așa cum ajunseserăm aici, înțepeniți cu ochii
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost secretar al arhiepiscopului armean și al tribunalului armenesc, iar în 1551 s-a aflat la Suceava, unde a fost de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Poemul său are o valoare nu propriu-zis artistică, ci mai curînd una istorică. Pe lîngă mărturia asupra prigoanei antiarmene, el conține dovada existenței bisericilor armenești din Siret, Vaslui, Hotin și Roman în anul 1551. Iată și un fragment revelator din Jelania lui Minas Tokhateți: Iarăși a scos altă poruncă,/ În toate orașele armași a trimis,/ Pe fruntașii armeni pe toți i-au prins/ Și bisericile le-au sigilat,/ Au chemat pe preoți și șoltuzi/ Și cu silă i-au botezat,/ I-
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
noi suferințele unui poet de geniu exilat în ținuturi depărate, glaciale, dușmănoase. Și noi, care ne simțim exilați pe un pământ care ba e al nostru, ba nu mai e al nostru, nu putem decât să ne înghițim lacrimile, ascultând jelaniile lui Ovidiu-Boroghină. Atât de actuale, Tristele și Ponticele, atât de vii, izvorâte din răni care încă nu s-au închis și vor mai înflori peste veacuri. Poetul/actorul ne spune o dată și încă o dată și mai repetă, nu obosește să
Emil Boroghină, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105668_a_106960]
-
ochilor ce deveniseră foarte mari holbându-se deasupra cadavrelor prea iubite după cum nu sunt nici alcovurile iluminate până în zorii zilei. Ni e niciunul din acele voaluri pe care le puneai peste inimă. Înconjurate de muguri negri, ca frasinul în zilele jelaniei sale, vezi acele mormane de pietre al căror contur e subliniat de ferestrele închisorii, vezi marginile stingerii, iar puritatea erorii se desenează cu o lentoare de aripi ce sunt mai transparente decât propriul lor elan, cu o încetineală mai lividă
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]