152 matches
-
Da... MACABEUS: Am dormit mult? PARASCHIV: Ai dormit... MACABEUS: Parcă nu-mi simt mâinile... PARASCHIV: Ai dormit cu mâinile sub tine. Totdeauna dormi cu mâinile sub tine... MACABEUS: Sunt un prost... PARASCHIV (Mângâietor.): Ești... (Pauză; respirație de nebun la MACABEUS; jelanie blândă la PARASCHIV.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Parcă nu-mi simt fața... PARASCHIV: Ai dormit cu fața în jos. Totdeauna dormi cu fața în jos. (Pauză; horcăit.) MACABEUS: Da’ de ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV: Ce-ti trebuie lumină? MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chemări. Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu se uită la mine. O privea lung, ca într-o fascinație, pe Ester. Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și prinse a murmura un fel de jelanie gâjâită, înfundată. Îi prinse mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la ea în magazin o doamnă necunoscută care, după ce cumpărase câte ceva, începu să o întrebe pe Tatiana cum îi merge și aceasta îi descrise tristă situația. Doamna o ascultă, tăcând până la urmă, privind-o drept în față. După ce termină Tatiana jelania, doamna zise către ea: - Este îndreptare pentru această situație! - Cum? - Îndreptarea e în tine însăți. De acum înainte, ia seama tu însăți cum le măsori clienților tăi. Umple măsura întotdeauna cu prisosință! Tatiana nu răspunse nimic, nu știa ce să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
isvoare sdrumicate peste prund întunecînd Și sărind în bulgări fluizi pe pietrișul din răstoace În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acu strașnic ține la dânsul. Nainte mai drag îi era cel degerat, da acuma! A așteptat el pân a treia zi; nu-i de chip, n-are de unde să facă palatul. Își ia el ziua bună de la nevastă-sa: cine știe ce jelanie a fi fost acolo. - Mă duc de acu-n lumea mea. Merge el și ajunge la o baltă (cam un iaz vine). - De-acu n-am ce face, mă - nnec! Dând așa, frecîndu-și mîinle, dă de veriguța ce i-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
duce ș-aduce dracul sula. - Acu du-ne până pe deal pe - amândoi ș-apoi nu voi stropi. Ei, de frică i-a dus. El a zis: - Sulă, sulicică, sue-ne-n dealul de steclă. Când l-o suit acolo, atâta de multă jelanie ce-a avut ea după dânsul, c-avea o cadă de lacrămi. Atunci Împăratul n-a mai avut ce face și i-a dat-o. A făcut o nuntă strașnică și pe urmă s-a dus, a adus pe Soră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
soarta sa cea crudă. El blestemă ziua în care a venit pe lume: „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: s-a zămislit un prunc!"(III, 3). El își chemă moartea în gura mare. Aceste jelanii sunt expuse în cele 26 de versete ale cap. al III-lea, probabil ca să-i dea timp suficient lui Satan să sară de bucurie într-un picior și să telegrafieze urgent Dumnezeului ceresc toată tărășenia (cică a telegrafiat doar câteva
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din țara Egiptului, de la întâi-născutul lui faraon, stătător pe tronul lui, până la întâi- născutul întemnițatului, care stă în temniță, și toată pârga dobitoacelor. Și s-a sculat noaptea faraon, el și toți sfetnicii săi și toți egiptenii, și a fost jelanie mare în Egipt, căci nu era nici o casă în care să nu fie un mort” (Ieșirea, XII, 29—30). Vedeți că pe lângă ce-a făcut divinul Dumnezeu cu egiptenii, americanii cu bombardierele lor mai au de învățat. De abia atunci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lui Nefertiti, de exemplu, de cel al Marelui Preot al lui Amun, lucru care poate crea regretabile confuzii. Tehnică narativă nu foarte des folosită, datorită dificultății pe care o implică redarea tonurilor distincte ale mai multor personaje (ilustrată admirabil În Jelania greierilor captivi de Brian Glanville, cum Îmi vine-n cap acum), la Naghib Mahfuz ajunge o adevărată varză, drept pentru care a și primit premiul Nobel În 1988, după ce a scris zeci de romane, printre care și acesta (1985), „roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fost. Și doar trebuie să fi umblat toată noaptea, nu unul, ci mulți... Și de-abia săptămâna trecută îl dijmuisem, de, cinstit, părți drepte, cum mă știți... Acu vedeți și dumneavoastră norocul meu! Miron Iuga deveni grav și mohorât auzind jelania arendașului, spre deosebire de Grigore, care avea pe față numai batjocură. Bătrânul compătimea pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
merge la fața locului să constate cât și cum s-a furat. ― Dar să nu te culci pe o ureche, nea Ioniță! adăugă plutonierul. C-apoi și dumneata dai de dracu cu mine, așa să știi! 5 Titu Herdelea, ascultând jelaniile învățătorului, se simțea aproape rușinat și vinovat că se află pe aici ca musafir al asupritorilor norodului. Numai când Dragoș scăpa și câte o vorbă mai blândă despre Grigore Iuga, își revenea în fire zicîndu-și că în definitiv el e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când încolo, vesel ca un fluture alb lângă un pom bătrân. Toți cunoșteau întîmplările, că doar s-a dus vestea anchetei în toate satele, mai erau de față vreo trei dintre cei bătuți, printre ascultători, și totuși luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit întîia oară o poveste nemaipomenită sau parcă s-ar fi complăcut în evocarea unor suferințe care le răscoleau sufletele. Ignat Cercel, mai tânăr ca Mogoș de ani, dar la înfățișare mai bătrân, cu priviri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Anul Nou și toată lumea era beată, inclusiv eu, căci tata mă lăsase să gust din vinul de orez ca să-mi pot da seama ce gust are. Muzicienii își acordau instrumentele. La început, sunetul era ciudat și sumbru, ca o jelanie. Apoi s-a transformat în zgomotul făcut de un cal care este bătut. Apoi, sparte și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-a Întâmplat cu adevărat? Întrebă Penelope, care arăta la fel de zăpăcită precum mă simțeam eu. Cred că da. Cât de jalnice putem fi? Mi-e și teamă să mă Întreb. De fapt, nici nu există cuvinte pentru gradul ăsta de jelanie. Parcă ne-am fi uitat la Jeopardy! - Îmi veneau toate răspunsurile, dar cu zece secunde prea târziu. Tocmai era pe punctul de a sugera să ne tratăm cu atâta votcă nediluată cât puteam face rost, dar Elisa ne-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
au răni mari pe piept și pe față. Cât despre cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu capul plesnindu-i de durere și senzația că i s-au umflat mâinile. Starețul se purta cu el cu precauție, îl spiona
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se amuzau copios la „Mița Tirbușon”, „Țivila”, „Zozo” sau la „Spaniola de la Mitică”, își făceau farse, se dedau parodiilor, precum acel personaj de roman care voise ca „la moarte să nu i se cînte de jelanie, ci «Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință se reflectă într-o bună parte din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele ale începutului de secol. Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comunicatului din presă ce anunță moartea lui Creangă. Citind despre propria moarte în gazete și tratând evenimentul cu sarcasmul obișnuit al țăranului ce adoră să facă haz de necaz, Creangă ar fi zis: „Dacă atâta era să-mi fie toată jelania după moarte, îmi pare bine că n-am murit încă, și deie Dumnezeu să mor când s-or găsi oameni cărora să le pese ceva mai puțin de unu ca mine”. (16, p. 258 ) Neliniștit de starea sănătății tatălui, Constantin
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
câștige pricina, iară săracul se puse pe gânduri și tot ofta. Copiii se adunară pe lângă dânsul, se uita, dară nu cutezau să-l întrebe ceva. Începură și ei a plânge; și se făcu acolo la dânșii o plângere și o jelanie de te luau fiori de milă." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (e) "-Bine te-am găsit, împărate, deși mă tem că nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit să ne luptăm greu, că destul ai viclenit asupra
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în vreme ce lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scrupul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văietăturile caprei sunt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal, ele sunt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania țărăncii, dând un spectacol caricat. Soacra cu trei nurori e și ea o comedie, în care n-a mai fost nevoie de trăsăturile unui animal, deoarece soacra a căpătat în popor renumele unei caricaturi. Toată seva stă în limbă. Soacra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații fantastice, într-un limbaj naiv, misterios. Câteodată criza erotică e încadrată într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
familiei: aceea ridicată pe un imens suspin. Dragostea e un „magnet dulce”, un „foc greu” În piept, o tovărășie plăcută și o gîrlă de suspinuri pe care poetul, fire comodă, le vrea cît mai ușoare („suspinuri, fiți mai ușori”). Simbolul jelaniei În iubire devine, acum, filomela, iar cadrul ei de desfășurare este crîngul, pajiștea În ambianță nocturnă. Apare și plăcerea În suferință: „Ș-Îmi place ceasul de chin, Voi pururea să suspin”, Însă acest om simțitor și pătimaș nu stăruie În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spre noimă trece prin teritoriul Amorului. Amorul cuprinde totul, exprimă totul, de la politică la religie. Pentru poetul de la 1820 erosul este conceptul fundamental de existență. Existența dinafară și existența dinăuntru n-au Înțeles fără Amor. Este multă prefăcătorie În jurămintele, jelaniile poeților, dar să nu ignorăm faptul că din prefăcătoriile pasiunii se naște adevărul poeziei. Dar ce este acest Amoriu care nu lasă În pace pe postelnicii, logofeții și marii noștri vistiernici? Pentru cei vechi, spune același Denis de Rougemont, Erosul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea și unitatea sînt stăpîne. În lumea ideilor nu este loc nici pentru jeluirea tragică, nici pentru rîsul comic. Un rîs sau o jelanie peste măsură fac la fel de rău, fiindcă sufletul este pus prin ele într-o mișcare atît de puternică, într-o singură direcție, încît tăria și unitatea sa au de suferit. Platon nu aplică la comedie și la tragedie, fie din viață
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spațiu în care Furiile dezlănțuite îl căutau pe Oreste, care fugise din calea lor, pe când ele ațipiseră; de cealaltă, era văzut vinovatul, cu fruntea încinsă de o legătură, sărutând picioarele statuii Minervei și implorându-i ajutorul. Aici, Oreste își adresează jelania zeiței; acolo, se agită Furiile; merg, vin, aleargă. În sfârșit una dintre ele exclamă: "Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]