992 matches
-
și râsete la priveghiurile de morți. 167. Nu mi-am făcut datoria față de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia. 168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiți. 169. Am jelit morții. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână. Am dat lucruri peste groapă lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă. 170. Am în casă, am citit cărți sectare. Am fost la adunări
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
vede al tău ochiu cu văpăi de chihlimbare Noaptea turbure din peptu-mi, zbuciumul ce am în sân, De când sunt deștept pe lume, de când știu că sunt român! Cum n-am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioare Să jelesc ticăloșita a poporului meu stare, Preste care lupi și pardoși s-au făcut stăpâni deplin Zgâriind cu gheare lunge al Valahiei drag sân!” (Levantul, p. 5). Am ținut să-l reproduc așa, vers sub vers, și nu în varianta economică
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
putere ca să scape de ele sau măcar de oamenii de acolo. Aceste propuneri s-au auzit și ieri din gura baronilor USL: “Procurorii fac ce vor în România, nu contează că e USL la guvernare. Ar trebui desființat DNA”, se jelea Nicușor Constantinescu". Europarlamentara PDL a adăugat: "Corul baronilor USL poate să aibă repetiții zilnice și să urle împreună până răgușesc, își pierd glasul și rămân cu fetele roșii, umflate și frustrate, ca într-un film mut".
Macovei atacă dur: Baronii USL să urle până când răgușesc by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32980_a_34305]
-
hilot pe față/ și pâine-ți dă vreo meserie,/ dar ți-e tabu externa viață,/ când păstrător tu ești, sortit, de Poezie.// Esența nimeni nu ți-o știe,/ vechi, noi, relații ocolești,/ te recunoști în poezie,/ te dăruiești și te jelești.// Iar întrebat ce faci și unde,/ și care e recolta ta,/ tu doar cu nu-uri poți răspunde,/ și-un ce secret doar sugera.” (Porți) Gânditorul german Wolf Lepenies a făcut o analiză a profilului intelectual și moral al acestui
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Daniil se spune că Dumnezeu pune În cumpănă Împărăția, nu pe ins În parte. Iar la Apocalipsă se vorbește de mântuirea neamurilor, nu a inșilor” (ibid.). Judecata de apoi este judecata neamurilor: „Iată, El vine cu norii...și se vor jeli din pricina Lui toate semințiile pământului. Așa. Amin” (Apocalipsa, 1. 7), sau „...și ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul” (ibid., 5. 9), sau: „După aceea, m-am uitat și iată
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
mângâindu-ți degetele și să nu fie îndrăgostiți nebunește? Nu era nimeni s-o învețe acest lucru pe Odalie, așa că ea a stat acasă în mohorâtele zile de la începutul Postului Paștelui, și-a oblojit draga ei iubire frântă și a jelit așa cum au făcut întotdeauna femeile, atunci când un bărbat a fost necredincios. Iar într-o zi când ea a cerut să revină la Mănăstirea Ursulinelor, acolo unde își petrecuse copilăria, doar că de această dată dorea să revină ca monahie, domnul
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
de jos. Zgribulită și cu trupul puhav parcă ceva mai slab, Zinaida intră anevoie în apartament și nu merse mai departe, se așeză pe taburetul din antreu, își scoase basmaua, o răsuci împletind din ea o păpușă și începu să jelească „Sărmana, sărmana“, izbucnind în plâns... Zinaida era slabă de înger, ea și când trăia mama se supăra ușor, se supăra că nu-i dă să mănânce. Îi era foame tot timpul, asta era boala ei, iar mama o împiedica să
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
încep să plângă și își cere postul înapoi - E un risc pentru dl Ponta, de vreme ce noi plecăm dintr-un guvern, pentru că nu mai putem să credem că e vreo șansă să meargă în direcția corectă, nu pot să stau să jelesc pentru dl Ponta la Cotroceni - PDL, cu tot respectul, nu poate depune o moțiune de cenzură (...) PDL poate să vină la noi cu acel text și să spună vă rog citiți-l și dacă îl agreați faceți voi o moțiune
USL s-a rupt. Antonescu: Până la sfârșitul anului PNL va reveni la guvernare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32045_a_33370]
-
cartea nu e toată despre cîteva dimineți de duminică din viața a doi bunici (fără nepoți, se-nțelege...), cu taine mici și grave, descoperite în treacăt, efect al unui nedorit privilegiu. Nu. Ei, cu Demetru cel plecat și întors să jelească, ofilindu-se imediat cum își pierde iluzia, fac doar unul dintre triunghiuri. Alburiu, cu slab contur, adus deodată în față, deși lui îi pria penumbra, scofîlcit brusc, ca o fotografie sepia în plină lumină. Față de el, decoupage-ul amintirii fixe și
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
să dormim pe marginile Mării. în această țară verde...verde, Dumnezeul nostru un ne pierde. și-n țărâna ei dumnezeiasca, altoim sămânță românească. avem case mandre și bogate. omul, care-I Om, ne este frate și așa nuntind, sau de jelim, noi ne închinam spre velerim, bun găsit din nou frate MIHAI. ți-am dat somn de veci pe-un colț de răi unde n-avem datini, nici străbuni dar avem mari crezuri de români ! OMUL DIN CARPAȚI Prof. dr. Claudiu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ridicai vocea, se făcea gol în jurul tău. Unii te credeau provocator, alții, cei mai mulți, se simțeau prizonieri de bună voie ai sistemului. Tot atunci, soții și tații femeilor care au murit din cauza avorturilor făcute în condiții bestiale nu îndrăzneau nici să jelească, de frica să nu fie luați la cercetări pentru complicitate cu moartea care călcase legea. Peste toate acestea veneau mesajele și telegramele de adeziune și spectacolele de fierbinte omagiere a Lui. Îi înțeleg pe ziariștii care umblă după mormîntul lui
Băsescu față cu moștenirea odioasă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10935_a_12260]
-
ta! ce bine e să facem nunți ca-n basme când are cine binecuvânta prin viața ponegrită de fantasme. și când o fi să fiu vultur bătrân și o să zbor la Doamne-miluiește, femeia mea - cu busuioc în sân, să mă jelească tristă...românește. 11 august, 2013 Montreal Am întâlnit în viața mea mulți oameni deosebiți, de mare valoare. Dintre toți însă, niciunul nu m-a impresionat atât de mult așa cum m-a impresionat Claude (eu așa îi spunem), în primul rând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Vă spun acestea pentru a pricepe Că, dacă dezertați, n-aveți scăpare, Iar milă de la frații York primi-veți Cât de la stâncă sau nisip sau val. S-avem curaj! Ce nu-i de ocolit Tot nu ne va cruța dacă jelim. Din volumul William Shakespeare Opere, vol. VII, ediție îngrijită de George Volceanov, în curs de apariție la Editura Tracus Arte. Puțin cunoscută la noi, această piesă, a III-a parte a primei tetralogii despre istoria Angliei a lui William Shakespeare
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
mare Împletit cu care se mânau vitele) cu semnificația: Oul nou este Însoțit de Îngeri puternici ca leul”. ?i Împăratul Gordian III a scris pe medalie: ”COIN OS KILI MITRO PS”, unde COIN este a căina, adică a plânge, a jeli; Os = ca osul, puternic, Kili=fire de aur, MITRO numele zeului, iar PS prescurtarea de la Polis = oraș și Polei = ființe de lumină, Îngeri. De aici s-a păstrat În românește denumirea Mitropoliei! Din aceste câteva exemple (culese de Adrian Bucurescu
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Mlaștină, în care, „când nu mai încăpeau în închisoare, muncitorii erau scufundați de vii”). Câinele de lemn - numit așa după unica lui jucărie din copilărie, un câine cioplit în lemn de tatăl său - parcurge o întreagă dramă personală, căci își jelește la nesfârșit fiica, pe Matrioșca, ucisă, pare-se, în clipa în care încercaseră amândoi să evadeze de pe Șantier (mai apare în carte un substitut ambiguu al acesteia, Jumătatea de Matrioșcă, ce se confundă adesea cu Matrioșca, în halucinațiile Câinelui de
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
avansat. Arestarea lui pentru cîteva zile ia dimensiunile unui cataclism cosmic. „Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza măslinului cercînd, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate, jelind tînguiască, vîlfa Inorogului cu arsuri dorească. Mute-se Arcticul, strămute-se Andarticul, osiia sferească în doaă să frîngă, toată iușorimea în chentru să-mpingă, stihiile toate tocmirea să-și piardză, orînduiala bună în veci nu mai vadză, toate îndrăpt și
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
a iubirii, Noaptea întunecată a sufletului și, în principal, Păstorelul, sunt argumente limpezi că până și sfinții-poeți nu sunt străini de vocile lumii căzute și sunt extrem de atenți la facerea textului, la corpul poemului, la construcția lui. „Un păstorel însingurat jelește, Desfăt și-alin pe lume-i sunt străine, Doar păstorița lui în gând îi vine și pieptul de iubire-i pătimește.” De reținut, în acest caz, că una dintre lucrările celebre, semnată de suprarealistul Salvador Dali, în care Hristos este
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
prea frumos, dacă e trist, are ea deja lacrimi în ochi, așa că tu nu trebuie decât să reacționezi. Plânsul empatic mai poate apărea când ești tu însăți foarte tristă. Se practică în solitudine și se procedează în felul următor: te jelești pe tine până te plictisești, după care începi să îți aduci aminte de nefericirile altora. Unuia i-a fugit pisică de-acasă? Perfect, dă-i și varsă niște lacrimi și pentru el. A iubit pisică aia, i-a suflat în
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
să sufere, ce trebuie să simtă când îi vede cămășile în șifonier și ciorapii murdări încă în coșul de rufe, cum trebuie s-o doară când din televizor nu mai curg urlete de meci, ci lacrimi de telenovelă, brrr... O jelești un pic și pe ea, că așa e frumos și colegial. Nu mai insist, imaginați-vă însă că grupul asta nefericit, pe care îl putem udă cu lacrimi într-o asemenea situație, poate sa ajunga uneori și până la 10 oameni
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele, Măi răsune` sub cerneală Numele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se înclină Ori te strigă depărtarea, Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Filă vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doinește A eternizat cuvântul. Lacul încărcat cu nuferi Care-ți dezmierda privirea, Te alină când mai suferi Tresărind cu amintirea. Iată teiul da în floare Scuturând dorinți rebele, Cu a cerului
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
Or mai fi oare toți ai mei, Sau sus la ceruri au plecat? Am auzit, din când în când, De câte unul c-a murit, Dar eu nu am putut s-ajung, O lumânare să-i aprind! Dar l-am jelit în felul meu, Așa închis în mine, Rugându-mă la Dumnezeu, Să-l ducă undei bine... Iar pașii mei rătăcitori, Să-i mâne iar în sat, Când va veni ultima clipă, Să nu mai fiu plecat. Să trec încet, la
DOAMNE, CUM TRECE VREMEA..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385278_a_386607]
-
Acasa > Stihuri > Semne > LA POARTA-NSERĂRII Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1289 din 12 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mai plânge o mamă la poarta-nserarii, Iar vine o noapte străină și rece Cu dorul jelindu-l sub perna-ntristării Și-un suflet ce-n lacrimi ar vrea să se-nece. E-atâta durere, de-i curge prin vene, O simte-n artere zvâcnind ca vulcanul, Se-mprăștie lava, va face cangrene, De gânduri flămânde, hrănindu
LA POARTA-NSERĂRII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349227_a_350556]
-
-o să mă fac Actor. Ne apropiam de stație și ce să vezi: pustiu! Nu tu Operetă, nu tu Cadillac! Doar nori de praf în aer, nămeți de noroaie sub roți, basculante, căramizi. O mămăiță pune mâna la gură si jelește: - Vai maică, ăștia fărâmă tot! Uite, a culcat și Opereta! Rămân fără suflare. Mă las moale cu capul pe geam. Nu se mai face stație că intră praful. Plâng ușor, stins ca și când am mai trecut prin alte mii de suferinți
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
Învierea - bucuria Cerului, bucuria pământului! De biruința lui Hristos se bucură toată făptura, de la cea zidită, la cea din urmă! Orice altă victorie de pe pământ îi dezbină pe oameni. Un rege biruie pe alt rege: unul se bucură, iar altul jelește. Un om biruie pe alt om: sub un acoperiș este cântec, sub altul, plângere. Nu-i biruință pe lume neînveninată de răutate: biruitorul se bucură de înfrângerea și lacrimile celui învins. Nici nu-și dă seama cum răul își taie
Agenda2005-18-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283646_a_284975]
-
crezi Că mi-oi stinge focul greu Sorbind roua din livezi! Du-mă și pe lacu-ncins Când îmi arde doru-n noapte Să-l înec și-apoi să-l plâng Printre hohotul din șoapte! Și cu lacrime de nufăr Să-l jelesc a mia oară, Iar cu-al tremurului glas Să-l mângâi ca să nu-l doară. Du-mă, dor, pe unde știi, Peste lume, peste mare! Doar murind de dor simțit-am Doru-i dor atunci când doare. Referință Bibliografică: DORU-I DOR
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384923_a_386252]